UDMR și prețul loialității: Cum a fost tranzacționat votul maghiarilor din Transilvania

Cu greu s-ar putea găsi un om cu mintea întreagă pe pământul Transilvaniei care să poată da un răspuns acceptabil la întrebarea: de ce a susținut UDMR-ul pe Crin Antonescu și de ce i-a îndemnat pe maghiari să voteze un politician corupt, fost pucist, ce poartă toate semnele unui sistem politic putred? Din punct de vedere al logicii puterii, al interesului politic și al comportamentului tipic al UDMR-ului, se pot desigur construi explicații, care chiar ar putea fi înțelese. Dar nu și acceptate.

Alegerile prezidențiale din 2025 au arătat limpede că interesele UDMR-ului sunt fundamental opuse intereselor reale ale maghiarilor și că, de fapt, interesele maghiarimii nu contează deloc. UDMR-ul le-a demonstrat cu mândrie partenerilor săi de coaliție cât valorează voturile unui milion de maghiari din Transilvania: nimic. Nici nu trebuie să li se dea ceva în schimb, nici măcar promisiuni – ele vin pe gratis. Tot ce trebuie e să li se dea câteva posturi și salarii unor oameni.

A remarcat cineva că candidatul care „respectă” maghiarii a cerut pâine în română la Sfântu Gheorghe? Mulțumim, tovarășe, că ați venit și i-ați liniștit pe toți românii îngrijorați din țară, că și pe ei îi servește vânzătoarea dacă trec pe acolo. A citit oare cineva programul candidatului „respectuos cu maghiarii”, cu sigla UDMR, în limba maghiară? Nu? Atunci a căutat cineva versiunea în limba română, ca să vadă ce (nu) le transmite maghiarilor? Având în vedere rezultatele previzibile, ar fi fost chiar o prostie. Nici eu nu plătesc pentru ceea ce e gratis.

Presa maghiară transilvăneană de mainstream aproape plângea ieri, cu trei sferturi de oră înainte de încheierea votului, relatând că în coaliție se învinuiește UDMR-ul pentru faptul că maghiarii nu merg suficient la vot. Esența mesajului: poporul e de vină, fiindcă n-a înțeles genialitatea liderilor săi.

Ei, așa ceva!

În primul rând: datele de participare din județele Harghita și Covasna nu confirmă această narațiune. În Harghita, de exemplu: 45,36% (noiembrie) vs. 41,80% (mai) – o diferență de doar patru procente față de când UDMR a avut propriul candidat. În Covasna: 43,56% în noiembrie, 38,56% acum – deci o diferență de 5%. Ținând cont de specificul alegerilor, acesta nu este un rezultat slab, ci dimpotrivă: este un rezultat remarcabil pentru UDMR, care a reușit să bage pe gâtul maghiarilor un politician ostil lor. Bravo! Felicitări lui Bálint Porcsalmi.

Un alt aspect și mai grăitor: încă de la ora 20:15 se putea trage concluzia că mobilizarea în Ținutul Secuiesc a fost deficitară nu din partea partidelor de guvernământ, ci din partea celorlalte – doar un singur candidat i-a atins pe maghiarii transilvăneni, dar i-a bombardat continuu. Iată un tabel comparativ între județele majoritar maghiare și Ilfovul lăudat de coaliție, precum și media națională:

| Județ | Voturi pentru candidat guvernamental | Procent din populația totală | | --------------- | ------------------------------------ | ---------------------------- | | Harghita | 67.000 | 18,5% | | Covasna | 45.000 | 16,4% | | Ilfov | 46.000 | 8,2% | | Media națională | - | 6,2% |

Raportat la populația totală, în Harghita s-a votat de peste două ori mai mult pentru candidatul guvernamental decât în Ilfov, iar Covasna a depășit Ilfovul cu aproape 10%. Harghita a obținut de trei ori media națională, iar Covasna dublul. Să mai adăugăm că în Ilfov sunt mai mulți rezidenți, este una dintre cele mai bogate regiuni din Europa (alături de București), oamenii nu trebuie să meargă în alte regiuni să culeagă roșii, cunosc limba oficială etc.?

Jurnalistul independent ar fi trebuit să se întrebe dacă nu produce daune prin această știre, dacă nu-i împinge pe maghiari și mai adânc în groapa săpată pentru ei și dacă are într-adevăr valoare de știre sau este doar o manipulare emoțională, bazată pe mesajul cel mai eficient al UDMR-ului: alimentarea fricii.

Nimeni nu a corectat această informație până azi, deși în jurul autorului gravitează destui specialiști, plătiți din bani publici, care ieri au vorbit și cu presa internațională. Faptul că frica a ajuns până în cele mai înalte straturi ale elitei este tot o omisiune: nimeni nu a subliniat că dacă bunăstarea populației și fondurile guvernamentale s-ar aloca în funcție de pozițiile la guvernare, atunci județele secuiești ar trebui să fie cele mai prospere – iar UDMR a fost de departe cel mai mult timp la guvernare în România.

Acum, UDMR a făcut un nou salt calitativ: până acum era un „jucător sigur”, pentru că maghiarii votau cu laleaua. De acum înainte, votul maghiarilor transilvăneni a devenit valută complet convertibilă, iar UDMR – și numai UDMR – o poate tranzacționa. 150.000 de voturi pentru Hunor în noiembrie trecut în cele două județe, față de 120.000 acum – o performanță notabilă. Iar dacă ne gândim că Antonescu, în cariera sa, a fost cu siguranță mai antimaghiar decât George Simion, putem spune că UDMR a devenit capabil să-i facă pe maghiarii din Transilvania să voteze chiar și cu Simion, sau cu oricine altcineva care corespunde intereselor momentane ale camarilei. Nu poate fi subliniat destul cât de tragic este acest lucru pentru noi.

Privind tendințele, situația este și mai tristă în ceea ce privește starea de spirit, comportamentul democratic și orientarea vestică a maghiarilor transilvăneni. Față de societatea majoritară, noi am coborât mult mai abrupt în cei 35 de ani sub plumbul UDMR, în timp ce societatea majoritară și-a dezvoltat comportamentul democratic, instrumentele, reacțiile sănătoase. În 1990, rezultatul candidatului pro-occidental indica clar, județ cu județ, unde locuiesc maghiarii din România:

Astăzi însă, ne identificăm locurile de trai cu tot alte culori: în județele secuiești candidatul pro-occidental a obținut abia 9% (iar proporția reală a votului maghiar e și mai mică), față de media națională de 21%, iar candidatul comparabil cu Iliescu din 1990 a primit 70-80% din voturi. Aici am ajuns. Să consemnăm. și să ne uităm în oglindă.

Trebuie să vorbim despre elefantul din cameră.

Nu putem evita întrebarea: cât timp mai vrem ca UDMR să rămână jupânul unic pe scena politică maghiară din România? Alegerile actuale sunt doar una dintre multele probleme. UDMR controlează aproape toată presa transilvăneană de limbă maghiară – chiar și pe cea care aparent nu e controlată –, deci are monopolul asupra formării opiniei și îl exploatează. Cum se împacă Maszol – care susține crimele în masă anti-minoritare, este anti-ucrainean, pro-rus – cu interesul numărul unu al maghiarilor din Transilvania: supraviețuirea?

Cum e posibil ca de la lideri locali până la înalți universitari, unii apropiați de USR altădată, să considere firesc să voteze UDMR sau să accepte politica lor camarilistă antimaghiară?

…

S-a întâmplat acum un an. Mergeam pe trotuar într-un oraș vest-european spre urgențe, eu în mijloc, în stânga mea o vânzătoare mai în vârstă împingând bicicleta, în dreapta un cuplu tânăr cu origine evident străină și un câine. Ei m-au găsit în parc, când eram în necaz, și m-au ajutat să ajung la urgențe cu toate bagajele. Femeia poartă cască de bicicletă – ea e cea care va întârzia mult la muncă din cauza mea, dar știe că acum eu am nevoie de ajutor. Se leagă o conversație. Ea îmi recomandă să port echipament de protecție pe viitor. Aflăm că a avut un traumatism cranian grav din cauza unui airbag care nu s-a deschis.

„A dat în judecată?”, întreabă fata.

„Desigur că i-am dat.”

„Pot întreba ce rezultat a avut, financiar?”

„Calculând totul, cam zero – dar producătorul (între timp?) a dat faliment.”

Două persoane nu sunt o masă statistică, dar totuși se conturează ce consideră oamenii locului important, firesc și posibil. Nu știu dacă mi-am dat seama chiar atunci, pe trotuar, sau doar ore mai târziu, ce contrast uriaș există între acești oameni și maximul pe care îl putem aștepta de la un maghiar din Transilvania. În favoarea lor. Ei sigur nu și-ar lăsa propriii dușmani să le ajungă în cap.

Kolumbán Sándor e iubit pe bună dreptate acasă – are conștiință, vrea schimbare. Iar despre fondatorul de la Tiszasziget apar articole pe bandă rulantă. La noi, ei sunt maximul conștiinței.

Trăgând linia: ne putem oare mira de rezultatul de duminică?