Alegeri anulate, speranțe reînviate: semnele unei schimbări reale

După un scrutin „doborât”, a apărut reacția democratică. Sistemul politic al României a trecut în ultimele luni printr-o probă la care puțini se așteptau, iar rezultatele au surprins chiar și pe cei mai sceptici. Deși circumstanțele alegerilor și alegerea candidatului prezidențial păreau o parodie a democrației, societatea nu a rămas pasivă. A apărut un „răspuns imun” – iar acesta este mai puternic și mai conștient decât se aștepta elita politică.

Puterea a împins în față un candidat a cărui sarcină principală nu era reprezentarea națiunii, ci menținerea sistemului – a fost ales astfel și pentru acest scop: pentru a se putea fura. Însă, prin aceasta, guvernul a jignit alegătorii atât de profund, încât totul s-a întors împotriva lui. Pentru noi, maghiarii, a fost o și mai mare insultă faptul că acest candidat a fost recomandat guvernului de către UDMR, în ciuda trecutului său, și i-a îndemnat pe maghiarii din Transilvania să susțină fostul pucist care a desființat linia maghiară a UMF. Nimeni nu ne-a umilit mai mult până acum.

În decembrie s-a întâmplat ce s-a întâmplat: păpușa partidelor de guvernare, Curtea Constituțională, a anulat alegerile doar pentru că în turul doi nu a ajuns candidatul lor (și dacă am enumera toate circumstanțele, acestea n-ar face decât să confirme și mai mult acest fapt), și au justificat această decizie invocând influența rusă, deși în toată această poveste vina lor a fost mai mare decât a rușilor. În aceste condiții, gestul minim de fair-play din partea partidelor de guvernare ar fi fost să nu propună un candidat propriu. Nici măcar pe unul potrivit pentru funcție – cum ar fi, de exemplu, Bolojan. Dar nici măcar pe un Bolojan nu au vrut să ni-l ofere. În schimb, a apărut Antonescu, floarea de pe pălăria contraselecției.

Reacția societății la această insultă este, totuși, un rezultat pozitiv. României, aflată la pământ, i s-a mai dat un șut, și totuși a dat semne de viață.

Falimentul elitelor, trezirea conștiinței sociale

Rezultatul alegerilor prezidențiale a arătat clar: actuala elită politică și-a pierdut credibilitatea, partidele și-au dizolvat caracterul, iar ceea ce în urmă cu zece ani părea un scandal revoltător – cum ar fi migrarea deputaților de la un partid la altul – a devenit parte a „funcționării normale”, ba chiar întregul partid liberal a trecut la PSD pentru a guverna împreună țara. Simbolul acestei migrații la nivel de partid, Antonescu, putea astfel să spună anecdote în dezbaterile televizate în calitate de candidat „normal”, „acceptabil”, „occidental”. Ni se pare chiar un gest de curaj remarcabil din partea lui Antonescu că și-a permis să acapareze o parte din Parcul Herestrău, unul dintre cele mai iconice locuri din București (toți pionierii îl știau din manuale), dar actuala nominalizare a guvernului este și mai îndrăzneață. Din fericire, cetățenii nu au apreciat-o.

Pericolul supraputerii nu a fost atât de palpabil de douăzeci de ani încoace, sau poate chiar din vremea lui Iliescu. Guvernau împreună (până în această seară), controlează peste 90% din administrațiile locale, iar tot ce le mai lipsea pentru puzzle-ul complet al puterii era fotoliul prezidențial – ceea ce nu au mai avut de 20 de ani. Cetățenii nu doar că au văzut acest proces, ci l-au simțit și tot mai mulți au vrut să facă ceva împotriva lui – chiar dacă nu prin formele „tradiționale democratice occidentale”. Am ajuns din urmă pe America. Vă place?

Dacă locul întâi obținut de Simion nu a fost o surpriză – toate sondajele îl prevedeau – poziția a doua ocupată de Nicușor Dan a fost un adevărat șoc. Simion este omul sistemului, oricât de extremist ar fi, partidele de guvernare nu se tem de el. De ce ar face-o? Ei l-au creat, vor ști ei cum să negocieze cu el. Dacă Simion a fost capabil, practic, de o crimă în masă în timpul pandemiei de coronavirus, deturnarea banului public nu va fi o problemă pentru el.

Nicușor, însă, e altceva: nu este omul sistemului, are în spate performanță, o carieră complexă de luptător pentru binele comun. Actualul primar general al Bucureștiului a obținut acest rezultat fără fonduri centrale de partid și fără sprijin din partea Rusiei. Nu e de mirare că premierul a demisionat deja azi – de ce nu a făcut-o încă din noiembrie anul trecut? –, PSD se pregătește să iasă din coaliția de guvernare, deși Dan nici măcar nu a ajuns la Palatul Cotroceni!

Va fi greu, dar nu imposibil!

Va fi greu pentru Nicușor, dar nu imposibil. Până la urmă depinde de noi: președintele va fi acela pe care țara îl merită.

Nicușor i-a rugat pe toți cetățenii să îl ajute. Asta nu înseamnă, însă, că tu, cititorule, trebuie să te trezești dimineața cu gândul că trebuie să convingi pe cineva de ceva. Mai degrabă să observi: oamenii din jurul tău nu au fost niciodată întrebați ce își doresc, cum se simt în această țară, ce idei au. Fă-o tu, dacă ai timp. Acesta este primul pas. Poate că cel cu care vorbești se uită în fiecare seară la jurnalul Romania TV – dar tu ești lângă el, tu trebuie să îi asculți problemele, să îi înțelegi sentimentele. Tot tu trebuie să înțelegi de ce se uită în fiecare seară la jurnalul Romania TV. El are dreptate chiar dacă jurnalul Romania TV nu are.

Acest pas este baza a tot. Nu te teme de vecinul care se uită la jurnal, de familie, de șoferul de autobuz, de vânzătorul de la magazin – fiecare are o poveste, o opinie, o teamă, metode bune sau rele, și ai multe de învățat de la ei. Ei și ieri, și azi, și-au făcut treaba – fă-o și tu pe a ta. Democrația constă, în primul rând, din oameni, nu din instituții.

Gând de încheiere: Hai, România! Oricât de de jos pornim, oricât de greu va fi – există o mișcare. Alegerile pe care au vrut să le închidă cu forța au deschis, până la urmă, o nouă epocă. Nu una perfectă, nu una planificată dinainte – dar una reală. Răspunsul imun politic a funcționat. Să continue să funcționeze!

Dacă Nicușor Dan câștigă pe 18 mai, România va fi singura țară de pe Pământ al cărei președinte a câștigat două medalii de aur la olimpiade internaționale de matematică. Este un nivel inimaginabil de înalt. Nu există nicio altă țară care să se apropie de asta. Și asta ar arăta că în România, de acum înainte, funcțiile publice se obțin pe bază de merit. Pentru că Dan nu doar că a câștigat medalii de aur, dar a și fondat o școală, pentru oameni probabil mai puțin talentați decât el – dar care au nevoie de cunoaștere la fel ca și el. Și încearcă să recupereze acele proprietăți pe care Antonescu și ai lui ni le fură.