Oferta lui Ödön Szabó către abatele Anzelm și răspunsul abatelui

La 15 februarie, publicația Ugar a făcut public scrisorile deschise adresate UDMR, Ambasadei Statelor Unite ale Americii și prim-ministrului României, Ilie Bolojan, prin care am atras atenția asupra situației scandaloase create în jurul imobilelor prepoziturii premonstratense din Váradhegyfok.

(Traducere a articolului original din limba maghiară cu ajutorul ChatGPT.)

În scrisoarea noastră am semnalat, de asemenea, că, potrivit informațiilor pe care le deținem, între UDMR și PNL ar fi fost încheiat o înțelegere secretă: Uniunea, care invocă apărarea intereselor comunității maghiare, dar pe care o trădează tot mai vizibil, ar spera la obținerea funcției de viceprimar la Oradea, cu condiția să se asigure că statul maghiar nu intervine în acest caz și nu îl sprijină pe abatele Fejes Rudolf Anzelm în lupta împotriva evacuării.

Între timp, situația a cunoscut o nouă turnură. Scrisoarea publicată pe pagina de Facebook a abației demonstrează fără echivoc că reprezentantul UDMR din Oradea, președintele organizației locale, îl bombardează pe abate cu „oferte” care nu urmăresc soluționarea situației juridice, ci coruperea acestuia, amețirea sa prin promisiuni goale și, în ultimă instanță, înlăturarea oricărui obstacol din calea preluării unui imobil bisericesc de mare valoare.

Publicația Ugar tratează cazul și într-un articol separat.

Redăm mai jos scrisoarea lui Ödön Szabó, urmată de răspunsul abatelui Fejes Rudolf Anzelm. Îi invităm pe cititorii noștri să compare: pe care dintre ele o putem numi reprezentare a intereselor comunității?

Textul scrisorii lui Ödön Szabó

Ordinul Canonic Premonstratens
Prepozitura din Váradhegyfok, cu hramul Sfântul Ștefan Martir
Fejes Rudolf Anzelm O.Praem.
abate, prepozit-prelat de Váradhegyfok

Dragă Părinte,

La 18 iulie anul trecut am avut ocazia să discutăm pe larg despre situația nefericită care privește Ordinul Canonic Premonstratens și, respectiv, chestiunea locuirii dumneavoastră ca abate. Consider și astăzi că am avut o discuție sinceră și constructivă, în cadrul căreia am prezentat posibilitățile și propunerile de soluționare față de care, în urma consultărilor prealabile, și domnul primar s-a arătat deschis.

Doresc să consemnez din nou că, pe baza negocierilor de atunci, părea realizabil:

• transferul bisericii în proprietatea ordinului;

• transferul terenului de sub, din lateralul și din spatele bisericii, până la parcarea supraetajată, în proprietatea ordinului;

• promisiunea verbală de a asigura autorizația de construire pentru un nou edificiu al ordinului pe terenul liber;

• renovarea bisericii din fonduri ale administrației locale;

• asigurarea dreptului de folosință asupra spațiilor utilizate în prezent pe durata perioadei de sustenabilitate după renovare prin proiect, ulterior chiar posibilitatea transferului în proprietate.

Am indicat, de asemenea, că există promisiuni atât din partea României, cât și a Ungariei privind asigurarea resurselor financiare necesare construcției.

Inițial s-a discutat posibilitatea participării mele la o parte a ședinței online cu confrații dumneavoastră, însă aceasta nu s-a realizat din motive independente de mine, iar ulterior mi-ați comunicat decizia ordinului potrivit căreia soluția prezentată nu este acceptabilă. În discuția noastră personală ați subliniat că solicitarea ordinului privește teritoriul și clădirea originară a conventului.

Atunci și acum confirm: din partea noastră, sprijinul constă în a încerca să obținem pentru comunitatea noastră maghiară, pentru ordin și pentru dumneavoastră, ca lider al acestuia, cea mai bună soluție posibilă, cu respectarea legilor și a hotărârilor judecătorești. Vom face acest lucru atâta timp cât cei implicați consideră necesar. În caz contrar, rămâne — ca și din iulie — posibilitatea rugăciunii, pe care o oferim necondiționat pentru această cauză.

Având în vedere evoluțiile actuale, regretabil nefavorabile, vă întreb cu respect: există posibilitatea sau deschiderea de a reanaliza soluția schițată în iulie anul trecut, sau rămâne valabilă poziția adoptată atunci?

Astăzi l-am consultat personal pe domnul primar și am întrebat dacă, în cazul în care ordinul își manifestă deschiderea, oferta acceptată anterior poate fi reluată în discuție și se poate ajunge la un acord. Răspunsul a fost afirmativ.

Dacă pot, putem oferi sprijin pe aceste coordonate, vă stau la dispoziție.

Cu sinceră speranță,

Oradea, 12 februarie 2023
(eroare de dată: în realitate scrisoarea este din 2026)

Ödön Szabó

Răspunsul abatelui Fejes Rudolf Anzelm

Dragi urmăritori, frați creștini,

Stimate domnule deputat Ödön Szabó,

Astăzi public scrisoarea domnului deputat Ödön Szabó și „pachetul de oferte” descris în aceasta, pe care luni l-am prezentat deja verbal în predica rostită la Sfânta Liturghie festivă dedicată jubileului de 900 de ani al Ordinului Premonstratens. O fac acum pentru ca toată lumea să vadă exact ce a fost formulat ca ofertă și ce promisiuni au fost cuprinse în scrisoare. Nu pentru a jigni pe cineva sau pentru a genera o polemică publică, ci pentru că consider esențială transparența: situația creată în jurul imobilelor noastre premonstratense din Váradhegyfok trebuie discutată deschis și direct, nu prin înțelegeri de culise.

Ce oferă domnul deputat Ödön Szabó în scrisoarea sa?

Potrivit scrisorii, la 18 iulie anul trecut s-ar fi conturat o soluție considerată atunci realizabilă. „Pachetul de oferte” cuprinde:

• transferul bisericii în proprietatea ordinului;

• transferul în proprietatea ordinului a terenului de sub biserică, din lateral și din spatele acesteia, până la parcarea supraetajată;

• o promisiune verbală privind asigurarea autorizației de construire pentru un nou edificiu al ordinului pe terenul liber;

• renovarea bisericii din fonduri ale administrației locale;

• asigurarea dreptului de folosință asupra spațiilor utilizate în prezent pe durata perioadei de sustenabilitate după renovarea prin proiect, iar ulterior chiar posibilitatea transferului lor în proprietate.

Scrisoarea menționează, de asemenea, existența unor promisiuni din partea României și a Ungariei privind asigurarea resurselor financiare necesare.

Pe scurt, aceasta este oferta domnului deputat.

Ce pot adăuga eu, cu deplină calmă luciditate?

De ce este inacceptabil pentru mine acest pachet de promisiuni?

Pentru că elementele-cheie nu reprezintă angajamente juridice concrete și executorii, ci declarații de intenție și formulări condiționale.

Cel mai important punct — edificiul nou al ordinului — este descris explicit ca „promisiune verbală” privind „asigurarea” autorizației de construire. Nu pot întemeia viața, comunitatea și stabilitatea ordinului premonstratens din Váradhegyfok pe o promisiune verbală a domnului deputat. Nu din prezumția relei-credințe, ci pentru că nici dreptul canonic, nici dreptul călugăresc, nici dreptul public și nici legislația în vigoare din România nu funcționează astfel. Sunt necesare garanții scrise, cu termene, verificabile și susceptibile de executare.

Un convent–mănăstire premonstratens nu se construiește „undeva, cândva”. Este nevoie de teren, încadrare urbanistică, utilități, autorizații, proiecte, finanțare, termene și o situație juridică ce garantează efectiv că ordinul poate trăi și funcționa acolo. Mai mult, biserica este monument istoric de categoria A, aflat sub cel mai strict regim de protecție. În realitate, între biserica monument și parcarea supraetajată nu există distanța de protecție de 250 de metri care ar fi justificată; distanța efectivă este sub 20 de metri. Cu toate acestea, în scrisoare nu apar date cadastrale, nu există încadrare urbanistică, planuri, termene sau garanții scrise — doar afirmația că „a existat deschidere” și că „există promisiuni”.

O altă confuzie fundamentală: biserica este tratată ca și cum ar fi un imobil de stat sau al administrației locale. Nu este. O biserică sfințită, folosită pentru cult, nu poate fi încadrată în categoria „domeniului public” precum un teren, un birou sau un depozit; nu poate fi reîncadrată sau „rezolvată pe plan local” după logica administrativă. Este semnificativ că până și statul român comunist a respectat această limită — nu din bunăvoință, ci pentru că statutul juridic și destinația unei biserici sunt diferite. Aici nu este vorba despre „intenții”, ci despre titlu juridic, competență și procedură legală.

Trebuie să afirm clar: esența „pachetului de oferte” este să accept acum evacuarea mea din sediul și locuința aflate în proprietatea ordinului și să mă încred într-un viitor condițional. Să sper că, dacă va exista voință politică româno-ungară, dacă „undeva” vor apărea fonduri (deocamdată doar promise), dacă ulterior se va obține autorizația de construire, poate că vom avea o nouă mănăstire. Mai mult, pe terenul invocat ar încăpea cel mult o soluție minimală, simbolică — nu un convent real. Or eu consider — și trebuie să afirm responsabil — că nici viața premonstratensă din Váradhegyfok, nici viitorul vreunei comunități monahale nu pot fi puse sub semnul unor „dacă”. Ordinul nu trăiește din promisiuni condiționale, ci din cadre juridice sigure, garanții reale și un cămin efectiv asigurat.

Trebuie precizat și că patrimoniul de bază al Prepoziturii Premonstratense din Váradhegyfok nu poate fi tratat ca obiect al unei negocieri imobiliare obișnuite. Nu este o chestiune de „vă oferim ceva, mutați-vă”. Miza este însăși supraviețuirea prepoziturii — continuitatea istorică și juridică fără de care aceasta se desființează de facto, deoarece fără biserică și mănăstire își pierde esența. Eu, care am depus voturile perpetue în acest loc, nu pot și nu voi consimți la golirea și desființarea sa. Voturile mele, depuse la altarul acestei biserici, mă obligă să păstrez acest patrimoniu eclezial și, dacă este nevoie, să îl apăr chiar cu prețul vieții.

În concluzie: din acest patrimoniu de bază nu se poate face un „compromis al evacuării”. Nu este o negociere, ci existența prepoziturii.

Dragă domnule Ödön Szabó,

nu am spus niciodată că refuz dialogul. Am cerut doar să nu mi se prezinte „oferte” sub forma unei liste de speranțe, cu promisiuni despre care și dumneavoastră știți că ulterior nu vor putea fi impuse sau verificate.

O condiție elementară a unei negocieri oneste este suspendarea procedurii de evacuare nedrepte și coercitive aflate în curs împotriva mea. Atât timp cât în spatele discuțiilor planează constrângerea, nu vorbim despre negociere, ci despre presiune. În asemenea condiții nu pot consimți la nimic. Un acord real se naște din voință liberă, nu din umbra amenințării.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Cer binecuvântarea lui Dumnezeu asupra muncii dumneavoastră.

• abatele Anzelm

SURSA: Prepozitura Premonstratensă din Váradhegyfok