„E de datoria mea” – Trump, autoproclamatul mare preot al Casei Albe, îi interzice pe necredincioși

Donald Trump a explicat luni, la New York, după întâlnirea cu primarul Zohran Mamdani, de ce nu mai permite jurnaliștilor de la CNN, MS NOW și Politico accesul în Casa Albă. Motivarea nu a fost juridică, nici politică, ci pur și simplu liturgică: „Dacă publică știri false, cred că e de datoria mea să nu-i las să intre într-o altă casă foarte specială.” Casa Albă, a adăugat el, este „cea mai specială casă dintre toate”. Așadar nu este vorba despre o clădire a administrației de stat, în care ar trebui verificat cel mai puternic birou din lume, ci despre un sanctuar, al cărui prag necredincioșii nu au voie să-l treacă și a cărui cheie se află în buzunarul marelui preot.

Se poate discuta dacă e vorba de o conștiință mesianică a misiunii, dar simptomele sunt destul de elocvente. Acesta este omul care, în discursul de învestitură din 2025, a declarat că Dumnezeu l-a salvat de atentatul de la Butler pentru ca el să facă din nou America mare. Cel care, câteva luni mai târziu, a postat o imagine generată de inteligență artificială cu el în veșminte papale. Iar acum vorbește despre o „datorie” care nu izvorăște din Constituție – primul amendament la Constituție protejează chiar libertatea presei –, ci dintr-o chemare superioară, potrivit căreia el este cel care decide cine e vrednic să-i pună întrebări. Regii medievali cel puțin nu se prefăceau că trăiesc într-o democrație.

Povestea a început vineri seara, exact așa cum se întâmplă de obicei cu poveștile lui Trump: cu o postare pe Truth Social. Președintele a anunțat că „relatarea” continuă a celor trei publicații este ȘTIRE FALSĂ, motiv pentru care le interzice accesul. NBC News, citând patru oficiali, a scris că decizia i-a luat prin surprindere și pe membri de rang înalt ai personalului Casei Albe. Șefa de cabinet, Susie Wiles, se afla chiar în afara clădirii în acel moment, iar din anturajul președintelui a mai scăpat informația că Trump mai luase în calcul o măsură similară și în trecut, dar fusese convins să renunțe. Acum însă nu a mai avut cine să-l convingă sau cine să încerce măcar. Sâmbătă, corespondenta CNN, Betsy Klein, reportera MS NOW, Akayla Gardner, și corespondenta Politico, Cheyenne Haslett, au fost pur și simplu refuzate la poartă, acreditările lor fiind revocate. Și atunci a venit surpriza care probabil l-a durut pe Trump mai mult decât orice acțiune în justiție. Luni, NBC, ABC, CBS – și da, chiar Fox News – au refuzat să ocupe locul CNN-ului interzis în sistemul comun de relatare, așa-numitul pool, în care un canal filmează și distribuie imaginile celorlalte. Când până și Fox News refuză să servească excomunicarea, asta spune multe despre stadiul în care se află acest caz: sanctuarul a rămas brusc fără echipă de televiziune.

În aceeași zi, CNN, MS NOW și Politico au dat în judecată guvernul la o instanță federală din Washington. În plângere se afirmă că accesul le-a fost retras din cauza conținutului relatărilor lor, ceea ce constituie o violare flagrantă a libertății presei garantate de primul amendament, și cer o măsură provizorie prin care reporterii lor să poată reveni în Casa Albă. Poziția guvernului este că accesul în Casa Albă este un privilegiu, nu un drept, și că administrația decide singură pe cine lasă să intre. Fraza sună bine, doar că instanțele americane au spus deja altceva, de două ori: în 2018, când Trump i-a retras acreditarea corespondentului CNN, Jim Acosta, un judecător federal din Washington a ordonat restituirea acesteia, iar în 2025, când agenția de presă AP a fost exclusă pentru că a refuzat să denumească Golful Mexic „Golful Americii”, cazul a ajuns tot în fața instanței, iar judecătorul de la primul grad de jurisdicție i-a dat câștig de cauză AP-ului. Concluzia a fost aceeași în ambele cazuri: guvernul nu este obligat să organizeze conferințe de presă, dar dacă o face, nu poate selecta jurnaliștii în funcție de faptul dacă îi place ce scriu. Trump a semnalat deja că ar putea extinde măsura: a menționat The New York Times și The Washington Post ca posibile ținte viitoare, fără a anunța, pentru moment, o interdicție formală împotriva lor.

Mesiile au un punct comun de slăbiciune: suportă greu să fie întrebați. Profetul vorbește, credincioșii ascultă, iar cei care se îndoiesc sunt dați afară din templu. Casa Albă însă nu este un templu, ci o instituție publică întreținută de contribuabilii americani, al cărei locatar are contract de închiriere pe patru ani. Iar faptul că locatarul nu decide cine poate suna la ușa administratorului, ci trebuie ca acest lucru să-i fie explicat din nou de un judecător, este partea cea mai tristă și, în același timp, cea mai americană a acestei povești.

Sursă