Primul test al «NATO-ului musulman»: Turcia nu va trimite trupe pentru atacarea houthiților

Turcia a exclus trimiterea de trupe în Yemen pentru operațiuni ofensive împotriva forțelor houthite, declarând în același timp că rămâne pregătită să ofere sprijin pentru apărarea Arabiei Saudite – a afirmat ministrul de externe Hakan Fidan pe 8 octombrie. Anunțul trasează limitele practice ale cooperării turco-saudito-pakistaneze, denumită „NATO musulman”: Ankara și-ar asuma sprijin defensiv, dar nu s-ar implica în războiul din Yemen ca parte beligerantă.

Fidan a subliniat, în cadrul unei conferințe de presă de la Ankara alături de ministrul de externe maghiar Anita Orbán, că acordul are caracter defensiv, astfel încât sprijinirea aliatului atacat nu implică atacuri pe teritoriul altui stat. Delegațiile militare turce și saudite evaluează ce fel de sprijin are nevoie Riadul, în special în domeniul apărării aeriene, al războiului electronic și al asistenței tehnice.

Cele trei țări au semnat în august pactul de apărare comună de la Mecca, potrivit căruia un atac armat împotriva unuia dintre membri este considerat atac împotriva tuturor. La 5 octombrie s-a convenit deja asupra punerii în aplicare imediate a angajamentelor de apărare colectivă și asupra desfășurării rapide de forțe și capacități militare în Arabia Saudită, însă declarația turcă de acum arată clar că Ankara nu interpretează acest lucru ca o autorizare pentru operațiuni în Yemen împotriva houthiților. Cadrul juridic al cooperării nu este încă pe deplin clarificat nici în Turcia, întrucât parlamentul nu a ratificat încă acordul, astfel că, potrivit oficialilor turci, actualul sprijin se poate acorda în principal în cadru bilateral. Fidan a declarat că pregătirea aprobării parlamentare este în mare parte finalizată și că documentul va fi depus cât mai curând posibil.

Totuși, Ankara a condamnat încă pe 1 octombrie atacul houthiților asupra infrastructurii civile care deservește Moscheea Profetului din Medina și a reafirmat sprijinul pentru Arabia Saudită, îndemnând în același timp la evitarea unor măsuri care să crească tensiunile din regiune. Astfel, nu se pune încă problema dezintegrării alianței, dar prima criză serioasă a arătat că Ankara face o distincție clară între promisiunea de apărare comună și angajarea într-un război de partea aliatului.

Ugar