La mulți ani, tovarășe Putin! Te merităm!

Astăzi este a 74-a aniversare a lui Vladimir Vladimirovici Putin. Mare păcat pentru noi, partea civilizată a omenirii, ne-am fi mulțumit, să zicem, cu stingerea celei de-a 64-a lumânări ca ultimă, dar Dumnezeu a considerat că trebuie să pună la încercare europenii ajunși la apatie. Vă raportez: încercarea a avut loc, iar rezultatul este sub nivelul testelor PISA.

Ziua de naștere a lui Vladimir Putin este, de regulă, un eveniment palpitant: în această zi importantă, supușii care îl adoră - și care, în ciuda articolelor mahalagești ce alimentează amorțeala mentală a naivilor „citoyeni” occidentali, continuă să reprezinte marea majoritate a rușilor - îi fac de obicei cadou crime fiului simplu al poporului, Vova-al lor, ieșit din propriul lor sân. În 2006 a fost asasinată jurnalista rusă Anna Politkovskaia, iar Putin a deschis o șampanie, a rânjit și a constatat cu satisfacție că are în mâini puterea adevărată - poate înlătura sau poate pune pe cineva să înlăture orice persoană din calea sa, și, eliberat de tot mieunatul democraților occidentali, l-a asasinat mișelește și pe Navalnîi, doar ca Anna să nu se plictisească pe lumea cealaltă; cu toate acestea, se mai găsesc încă netrebnici nelegiuiți care nu observă profundul umanism al lui Tovariș Țar.

Astăzi, în 2026, la douăzeci de ani de la asasinat și în al cincilea an al războiului pornit împotriva ucrainenilor, într-o societate care nu a avut niciodată în istoria omenirii șanse mai mari de a fi bine informată, iată că în Ungaria de astăzi, un influencer-gunoi pe nume István Szakács - care linge cu lovituri de limbă cât toate zilele testiculele lui Viktor Orbán, cel mai mare trădător de neam maghiar din toate timpurile, și care duce o bătălie repetat pierdută cu ortografia - a ținut să-i facă pe plac tovarășului Putin cu o postare specială, cu poză. Da, un urmaș extrem de tâmpit al poporului din 1848 și 1956 a făcut asta. Faptul că acest urmaș poate atrage o atenție publică atât de mare spune multe despre societatea ungară, iar faptul că în lichidul amniotic al mamei acestui urmaș nu au înotat rechini este o dovadă grăitoare a blocării evoluției.

Urmașul István Szakács s-a făcut remarcat zilele trecute prin faptul că, evocând amintirea martirilor de la Arad, a publicat, în legătură cu cei 13 maghiari executați, o fotografie în care apăreau 14 personalități - a adăugat, pur și simplu, la martirii de la Arad și pe pașa Murat, mai cunoscut sub numele de „tata Bem”. Și nici nu știu dacă îi servește ca scuză faptul că mai târziu a șters postarea - la urma urmei, ar fi putut-o lăsa acolo, căci există o gardă de milioane de zombi fidesiști care i-ar fi explicat că așa a fost, de bună seamă. Poftim, tata Bem, de ce ți-a fost necesar să lupți de partea maghiarilor? By the way: și acea revoluție a noastră a fost înăbușită de ruși, dar cui îi pasă - numai să ne ajungă în gât mădularul lui Putin, de asta avem nevoie.

Amintirea Politkovskaiei se șterge, trăim vremea urmașilor de tipul István Szakács. După Occident, toate acestea sunt în regulă, trebuie să se încadreze în libertatea de opinie și celelalte, desigur, nimeni nu mai precizează odată pentru totdeauna: ce anume se consideră opinie? Poate fi opinia cuiva că pașa Murat și-a găsit moartea la Arad? Ne întoarcem la metodologia educațională de la Katîn: au făcut-o naziștii, pentru că așa spun eu - la urma urmei, a funcționat aproape cincizeci de ani, și nu numai în privința asta i-au tras pe sfoară rușii pe cei din țările pe care le-au ocupat. Chiar dacă în 1990 tancurile lor au plecat acasă, corpurile lor de armată otrăvitoare pentru minte, îmbogățite cu incesturi spirituale nucleare, au rămas aici și au renăscut.

Este 7 octombrie, și ne amintim cu greu de atacul terorist crud al Hamas, în schimb stânga europeană, crescută la țâța KGB-ului, apără astăzi cu multă vigoare palestinienii - nimic nu s-a schimbat de pe vremea brigăzilor roșii teroriste din anii '70: Brigăzile Roșii, RAF, ETA, IRA - toate au ajuns prin aripa palestiniană în statele arabe, unde au primit instrucție militară, toate și-au procurat arme pe filieră palestiniană și au îmbrățișat în comun revoluția mondială proletară de un roșu-sânge, pe care, nu-i așa, și-au imaginat-o să fie adusă exact așa cum își imaginează Putin „eliberarea”. Și, între timp, au trecut ultimii noștri 36 de ani în care aceste resturi roșii au dictat ritmul ideii, acuzându-i de „nazism” pe toți cei care au mai răsfoit puțin cărțile de istorie. Ucigașul RAF eliberat din închisoare a fost purtat prin premiere de film în anii 2000, unde stânga antiglobalistă europeană se extazia în jurul falsului revoluționar îmbătrânit și tontit, căruia Occidentul urât, rău și muribund, acest spasm terminal capitalist, i-a asigurat o viață tihnită la bătrânețe - o căsuță cu grădină, un câine, un pseudonim, o pensie. Danke, Walvater Wotan!

Politkovskaia a tras clopotul încă pe timpul vieții sale, nu numai pentru poporul ei, ci și pentru noi, cei din Occident - dar nici n-am auzit. Calvarul lui Navalnîi l-am urmărit aproape în direct, dar nici măcar nu ni se clintesc mușchii feței când Trump, ales drept primul om al lumii libere, grav dement, îl invită pe Putin la G20. Ne-a fost util martirul, cu imaginea căruia timp de 15 zile se pot produce reach-uri bune în audiență, iar asta are un profit măsurabil în venituri din publicitate, restul fiind acoperit, cică, de trecerea timpului. Nu va fi acoperit: timpul nu rezolvă nimic, în schimb te îmbătrânește, și nu mai poți îndesa înapoi în sticlă ceea ce ar fi trebuit aranjat atunci când era vremea pentru asta. De exemplu, în 1990, printr-un proces gigantic, să luăm rămas-bun de la dictaturile comuniste, cu multe spânzurări, asemenea procesului de la Nürnberg, dar acești protodemocrați cu etichetă sovietică nu au vrut răzbunare și socoteli, astfel încât lucrurile au rămas nerezolvate. Țesătura timpului s-a descusut astăzi, rănile s-au reaprins, iar lichidul purulent acoperă marea majoritate a celor condamnați la gândire comună - succesul total al războiului cognitiv: acționăm împotriva propriilor noastre interese, cu voce tare, mândri, bătându-ne reciproc pe umăr. Astăzi este ziua de naștere a lui Putin, iar glorioasa armată rusă trage o rachetă într-un bloc de locuințe, un copil de șase ani moare, iar din Budapesta luptătorilor din Pasajul Corvin el este felicitat cu entuziasm.

În Franța, astăzi se revoltă studenții, așa-numit se revoltă, ceea ce înseamnă că dau foc la tot și, încet-încet, și la toată lumea - asemănarea cu valul de violență de stânga din '68 este mai mult decât spectrală, atât de reală e. Sau, dacă preferați, mai mult decât reală, de-a dreptul spectrală - ca să aducem azi puțin omagiu și semanticii, fără să omitem să notăm, pentru generațiile tinere care vin după noi, că sunt aceiași care l-au pus pe ayatollahul Khomeini pe grumazul Iranului; pentru consecințe și detalii, vă rugăm să sunați la biroul Gărzii Revoluționare Islamice.

Politkovskaia, tata Bem, Navalnîi, cei treisprezece de la Arad, „băieții din Pesta” din '56, Katîn și Cernobîl, victimele Pragăi din '68, cei care au suferit în Gulag, femeile ucise cu pietre, protestatarii persani uciși cu zecile de mii în ianuarie anul acesta, fetele evreice violate și ucise pe 7 octombrie, femeile letone, lituaniene, poloneze, maghiare, germane violate de la Belgorod la Berlin: toate, toate au fost în van. Stau la rând sub cerul înstelat, mutilate, arse, îngropate în pământ îngheţat, și întreabă toate același lucru: la ce a folosit asta? La nimic, sufletele mele, pentru că a venit urmașul de tip István Szakács și a pus capăt iluziei că omul este, totuși, înălțat din rândul maimuțelor prin deciziile luate pe baza unui etalon moral.

La mulți ani, deci, Tovariș Țar, îți transmit fariseii care-ți atârnă de țâță, de la Constanța până la Oslo, de la Budapesta până la Paris. Pune-ți cupa de aur pe trupurile femeilor ucrainene violate, umple-o cu sângele bebelușilor ucraineni uciși de armata ta, sorbi și ia-ți o gustare din creierul prizonierilor de război decapitați - sărbătorește, pentru că a ta este lumea, puterea și gloria.

Iar noi te merităm!

PS: dacă simți că textul de mai sus te enervează, atunci ieși în stradă și cere ca NATO să bombardeze Moscova! Sau cel puțin să închidă spațiul aerian ucrainean!

Anna Karczag