Trump înjunghie Ucraina pe la spate, apoi cere aprobarea lui Putin

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a discutat marți, 20 octombrie, la Oslo, despre garanțiile de securitate ale Ucrainei cu trimisul special american Steve Witkoff, în timp ce Kievul trebuie să facă față faptului că Washingtonul face incertă chiar și cooperarea necesară pentru apărarea sa actuală. După întâlnire, Zelenski a declarat că diferitele variante ale garanțiilor au fost reunite într-un document, pe care Witkoff îl va prezenta conducerii ruse. Trimisul american a ajuns miercuri, adică astăzi, la Sankt Petersburg, pentru a se consulta cu Vladimir Putin, iar potrivit planurilor, după discuțiile de la Moscova se va întoarce la Oslo pentru noi consultări. Așadar: părerea agresorului – de la care Ucraina ar trebui apărată – este acum solicitată cu privire la viitoarele garanții de apărare ale țării.

La discuțiile de la Oslo au participat și premierul norvegian Jonas Gahr Støre, precum și președintele finlandez Alexander Stubb, iar Jared Kushner s-a conectat de la distanță. După întâlnire, liderul norvegian și cel finlandez au susținut o conferință de presă comună cu Zelenski, la care însă Witkoff nu a mai apărut. Când un jurnalist l-a întrebat pe Støre despre absența acestuia, premierul a răspuns că aceasta este o conferință de presă a liderilor politici. Motivul real pentru care Witkoff a lipsit nu a fost clarificat, însă acesta a scăpat astfel de întrebările incomode: de exemplu, cum poate oferi Washingtonul garanții credibile pentru viitor, în condițiile în care, potrivit Kievului, blochează chiar și livrarea rachetelor antiaeriene deja plătite. Potrivit relatării lui Zelenski, la discuții s-a vorbit despre aderarea Ucrainei la NATO, despre articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord privind apărarea colectivă, precum și despre garanții de securitate care ar putea fi create după modelul acestuia. Președintele ucrainean a mulțumit părții americane pentru faptul că a subliniat din nou că garanțiile vor fi puternice. Potrivit acestuia, documentul care conține diferitele variante va fi prezentat de Witkoff părții ruse, iar peste două zile se va putea afla deja răspunsul Moscovei – aceasta este o așteptare care pare optimistă din partea lui Zelenski; relatarea nu menționează niciun termen de răspuns asumat de partea rusă.

În spatele politeții diplomatice se ascunde însă o întrebare greu de ocolit: cât valorează o garanție asumată de Trump, dacă președintele american tocmai acum slăbește poziția Ucrainei, exact atunci când aceasta are cea mai mare nevoie de sprijin previzibil? El extinde spațiul de manevră economică al agresorului, atacă public liderul țării atacate și, în același timp, se așteaptă ca Kievul să aibă încredere în următoarea promisiune americană. Pentru ucraineni, acest junghi pe la spate este o chestiune foarte practică: ajunge racheta interceptoare, funcționează legătura militară prin satelit, vine la timp avertizarea privind următoarea rachetă balistică rusă? Și, deocamdată, răspunsul la toate acestea este NU... Marți, în timpul vizitei la Oslo, Zelenski a vorbit la telefon tocmai despre aceste lucruri cu secretarul de stat american Marco Rubio: despre funcționarea Starlink, despre rachetele interceptoare antiaeriene și despre sprijinul de informații, iar la conferința de presă a confirmat și că avertizarea americană timpurie privind atacurile cu rachete balistice rusești funcționează din nou. Acest lucru a putut fi anunțat acum drept un rezultat, deși ar trebui să fie o cooperare de la sine înțeleasă în mijlocul unui război: este vorba despre o informație fără de care populația ucraineană și apărarea antiaeriană pierd timp vital – iar „vital” trebuie înțeles aici și la propriu!

Kievul susține în continuare inițiativa americană de armistițiu energetic: este dispus să se abțină de la atacuri asupra instalațiilor energetice ruse sensibile, dacă și Rusia încetează bombardarea infrastructurii energetice ucrainene, însă Putin a respins această propunere, iar atacurile rusești au continuat. Ucraina insistă, de asemenea, pentru o întâlnire trilaterală Zelenski–Trump–Putin, la care liderii ar putea discuta direct despre chestiunile teritoriale și despre condițiile încheierii războiului. Așadar, și Kievul caută un acord, însă insistă asupra reciprocității: în timp ce centralele electrice ucrainene sunt bombardate la propriu, funcționarea instalațiilor care deservesc economia de război rusă să nu rămână nepedepsită.

Potrivit unei relatări Bloomberg de marți, oficiali NATO de rang înalt se tem că relația dintre Donald Trump și Zelenski s-ar putea deteriora atât de mult încât ar fi foarte greu de restabilit cooperarea, ceea ce ar putea slăbi și mai mult poziția Ucrainei și ar putea forța Kievul să accepte condiții dureroase de reglementare. Potrivit Glavred, care a preluat relatarea Bloomberg, reprezentanții NATO au cerut tocmai din acest motiv părții ucrainene să diminueze tensiunile apărute cu Washingtonul, deoarece ar putea fi puse în pericol și livrările de armament american finanțate de aliații europeni. Astfel, în final, țara atacată trebuie să aibă grijă să nu-l supere pe președintele american care face afaceri cu agresorul, în timp ce îi reproșează tocmai acesteia lipsa păcii – dacă altceva nu, măcar acest lucru arată, ca o picătură ce dezvăluie întregul ocean, neputința totală a civilizației occidentale, demnă de a fi înscrisă în manualele de istorie. Iar pe lângă concesiile făcute Moscovei, Trump adaugă în mod regulat și umilirea publică a Kievului: în opinia sa, Ucraina a primit mult, dar nu a oferit nimic în schimb, iar Rusia înaintează ca o mașinărie uriașă, motiv pentru care a venit vremea ca ucrainenii să ajungă la o înțelegere. În locul atacurilor rusești, din nou și din nou pe banca acuzaților ajunge rezistența ucraineană, de parcă războiul ar continua pentru că țara atacată încă nu este dispusă să-și cedeze teritoriul cu suficient entuziasm.

Elementul cel mai grav al presiunii este însă cel care afectează direct apărarea Ucrainei. Potrivit oficialilor ucraineni citați de Kyiv Independent, livrarea unui transport important de rachete interceptoare Patriot, deja plătit de aliați, întârzie pentru că secretarul american al apărării, Pete Hegseth, nu l-a aprobat încă. La Kiev se bănuiește că în spatele întârzierii s-ar afla o decizie politică, partea americană contestă acest lucru, iar Rubio a recunoscut posibilitatea întârzierii, însă a negat existența unui motiv politic; potrivit oficialilor NATO, între timp celelalte livrări din cadrul programului PURL, inclusiv echipamente de apărare antiaeriană, continuă să ajungă. Pentru ucrainenii care așteaptă transportul concret, însă, diferența cu greu poate fi liniștitoare: racheta rusă nu va aștepta ca Hegseth să-și găsească pixul.

Cunoscând pașii de până acum ai lui Trump, greu pot fi numite liniștitoare garanțiile cu care Witkoff se îndreaptă acum spre Sankt Petersburg. Întreaga procedură dă impresia că apărarea Ucrainei ar trebui aprobată de Putin, în timp ce Washingtonul face deja clar, din timp, că Kievul va fi considerat principalul vinovat în cazul în care nu se ajunge la un acord. Președintele american a afirmat luni că Kievul ar trebui să-și caute un alt negociator – chiar în aceeași zi, un atac rusesc cu drone a ucis șase oameni, printre care doi copii, într-un parc din Ucraina, însă idiotul cu părul portocaliu s-a ocupat de schimbarea reprezentantului ucrainean: a tratat suveranitatea țării atacate cam cu același respect cu care ne-a obișnuit Moscova. După toate acestea, Kievul ar trebui să creadă că Washingtonul va susține cu consecvență aceeași suveranitate și cu ocazia unui viitor atac rusesc.

Următoarea întrebare este ce va răspunde Moscova la aceste propuneri, iar pe baza pozițiilor de până acum este greu să fii optimist: Putin cere în continuare ca Ucraina să se retragă din teritoriile din regiunea Donețk aflate încă sub control ucrainean, lucru pe care Kievul îl respinge, partea ucraineană dorind în schimb oprirea luptelor de-a lungul liniei frontului actuale. Cedarea de teritoriu face așadar parte, într-adevăr, din pretențiile ruse; întrebarea este în ce măsură Washingtonul le va prelua ca fiind proprii și până unde este dispus să meargă pentru a le impune Ucrainei. Este posibil ca tocmai din cauza acestor poziții îndepărtate una de alta să fi ajuns în document mai multe variante de garanții de securitate: dacă Moscova respinge varianta mai puternică, Washingtonul ar putea oferi varianta mai slabă. Iar dacă prețul garanțiilor ar fi până la urmă Donbasul, Kievul s-ar putea trezi în fața unei înțelegeri în care agresorul primește teritoriu, iar partea atacată primește o promisiune. Și, chiar și așa, Ucraina și partea civilizată a Europei s-ar putea bucura măcar dacă „Trump and Putin Ltd.” nu vor veni cu noi pretenții teritoriale.

Credibilitatea unei astfel de promisiuni a fost însă deja subminată de președintele american. Trump oferă protecție pentru viitor țării a cărei poziție de negociere o slăbește în prezent, în timp ce sprijină agresorul prin facilități economice. De aceea, adevărata probă a garanțiilor de la Oslo ridică întrebări deja înainte de semnarea documentului: va ajunge oare arma cu care orașele ucrainene trebuie apărate chiar astăzi, și este Washingtonul dispus să pună presiune și asupra lui Putin? Atâta timp cât Kievul trebuie să se teamă de pierderea sprijinului, iar Moscova poate spera la noi concesii, medierea americană pentru pace rămâne în continuare un cuțit înfipt în spatele ucrainenilor.

Ugar