Frici germane: Washingtonul se simte jignit dacă armele sunt cumpărate în altă parte

Potrivit Ministerului german al Apărării, Berlinul riscă să-și pună în pericol relațiile cu americanii și propriile contracte din industria de apărare dacă renunță prea rapid la armele americane. Washingtonul anunță deja aliații europeni cu privire la întârzierea livrărilor deja contractate, iar Ucraina așteaptă rachete Patriot pentru care partenerii săi au plătit deja. Berlinul trebuie acum să calculeze până când costă mai mult să jignești furnizorul decât să continui să depinzi de el.

Evaluarea internă obținută de POLITICO a fost pregătită pentru ședința din 4 noiembrie a comisiei de apărare a Bundestagului, în care s-a discutat despre cooperarea militară americano-germană. Potrivit ministerului, Washingtonul deja privește cu ochi răi când Berlinul vorbește public despre autonomia în achizițiile de armament, iar o schimbare bruscă de direcție ar putea pune în pericol participarea companiilor germane la programele americane de armament. Avionul de vânătoare F-35 este un bun exemplu al motivului pentru care aceasta este mai mult decât o simplă listă de cumpărături. Germania este client, dar în același timp compania Rheinmetall produce, la Weeze, în Germania, secțiunea centrală a fuselajului aparatului, la comanda companiei americane Northrop Grumman. Așadar, legătura cu Statele Unite este prezentă și în uzina germană, în timp ce Bundeswehr achiziționează de la Statele Unite, pe lângă avioanele F-35, și elicoptere de transport Chinook, precum și sisteme de apărare antiaeriană Patriot.

Potrivit SIPRI, între 2021 și 2025, Statele Unite au asigurat 37% din volumul importurilor germane de armament greu. Comisia Europeană și-ar dori ca, până în 2030, statele membre să cheltuiască cel puțin jumătate din bugetele lor de achiziții pentru apărare pe produse fabricate în Europa, dar pentru acest lucru ar trebui produse suficiente și din acele echipamente de care este deja nevoie acum. Din cauza războiului cu Iranul, Washingtonul a anunțat în avans mai multe țări europene că livrările deja contractate ar putea întârzia, iar Volodimir Zelenski a declarat în octombrie că Pentagonul întârzie și livrarea rachetelor destinate Ucrainei, deja plătite de aliați. Marco Rubio a recunoscut că livrarea rachetelor interceptoare Patriot ar putea întârzia, dar a susținut că Statele Unite trebuie să se asigure mai întâi că rămân suficiente rachete pentru apărarea propriilor baze.

Berlinul a trecut deja anul trecut, în primăvară, prin ceea ce înseamnă această dependență în cazul unui echipament care este cumpărat o singură dată, dar trebuie întreținut în funcțiune timp de decenii — a fost momentul disputei legate de presupusul întrerupător la distanță al avioanelor F-35. Pentagonul a dezmințit existența unui astfel de întrerupător, dar piesele de schimb, actualizările software și conexiunea de date rămân probleme cât se poate de reale. În mai, anul acesta, când Pentagonul a anunțat că ar retrage din Germania aproximativ cinci mii de militari, a devenit incertă și desfășurarea batalionului american de rachete Tomahawk planificată pe vremea lui Biden. În iulie, Friedrich Merz a declarat deja că Germania ar cumpăra ea însăși rachete americane Tomahawk, împreună cu instalațiile de lansare corespunzătoare, astfel încât rachetele ar ajunge pe mâini germane, însă achiziția are nevoie în continuare de aprobarea Washingtonului.

În Ucraina, lecția a fost mult mai palpabilă în octombrie. Din cauza limitării vitezei introdusă la versiunea militară a Starlink, numită Starshield, terminalele care se deplasau rapid au pierdut conexiunea, ceea ce a complicat și interceptarea unor drone de atac rusești. Kievul a anunțat pe 24 octombrie că serviciul a fost restabilit, dar relatările continuă să difere în privința celui care a ordonat limitarea. La Berlin este de înțeles că nimeni nu vrea să descâlcească într-o singură săptămână relațiile din industria de apărare construite de-a lungul deceniilor, însă la fiecare achiziție nouă ar merita ca, pe lângă prețul de vânzare, să se precizeze și cine va trimite piesa de schimb, cine va oferi actualizarea și cine va decide dacă următorul transport de rachete ajunge sau nu. Ucrainenii au fost nevoiți să-și pună deja aceste întrebări în plină luptă.

Ugar