A început comasarea voluntară a localităților, elita maghiară tace în continuare!

Consilierii din Pojorâta, județul Suceava, au votat joi să înceapă negocierile cu Sadova și Fundu Moldovei privind înființarea unei comune cu peste nouă mii de locuitori. Dacă și cele două comune vecine sunt de acord, locuitorii din toate cele trei comune vor fi întrebați în aceeași duminică dacă vor să se unească. La București, între timp, se analizează deja și ce se va face cu cei care, din proprie inițiativă, nu vor deloc acest lucru.

Bogdan Codreanu, primarul Pojorâtei, se teme că, dacă nu se ajunge acum la o înțelegere cu vecinii, localitatea va ajunge la periferia orașului Câmpulung Moldovenesc și ar putea plăti chiar și taxe orășenești. În opinia sa, noua comună unificată ar avea mai puțină nevoie să ceară bani de la București sau de la Consiliul Județean, iar economii s-ar putea face deja și la numărul de locuri de consilier. În prezent, în cele trei consilii locale șed în total 35 de persoane, iar în viitorul consiliu comun ar fi 23 de locuri; potrivit lui Codreanu, ar fi păcat să rămână separate de dragul atâtor scaune, dar până acum doar consiliul local al Pojorâtei a votat, și acesta doar pentru începerea negocierilor.

Guvernul Niculescu are în vedere, într-o primă etapă, 429 de localități, în majoritate comune cu sub o mie cinci sute de locuitori, însă, potrivit ministrului dezvoltării, Alexandru Stoica, se pot înscrie și cele cu două-trei mii de locuitori. Potrivit calendarului guvernului, acestea ar trebui să anunțe până la 1 martie 2027 dacă se implică și organizează referendum, iar noile comune ar funcționa de la alegerile locale din 2028. Stoica estimează economii anuale de 250 de milioane de lei și promite că, acolo unde se va închide primăria, va rămâne totuși un funcționar, astfel încât nimeni să nu fie nevoit să se deplaseze în comuna vecină pentru un simplu certificat. Celor care se înscriu voluntar li se promite și un program de investiții, iar se analizează facilități fiscale pe o perioadă de trei până la cinci ani, eventual inclusiv la impozitul pe clădiri. Ce anume ar reveni exact și cui, se mai negociază încă.

1 martie este, deocamdată, termenul-limită planificat pentru înscriere. Până atunci, Sorin Grindeanu, președintele PSD, va fi trecut deja și de angajarea răspunderii în Parlament și va duce comasarea comunelor în paralel cu reorganizarea agențiilor guvernamentale și a companiilor de stat. Stoica estimează că, după martie, ar putea fi pusă pe tapet comasarea obligatorie, dacă varianta voluntară aduce puține rezultate, dar pentru asta trebuie stabilit încă și care comune ar fi comasate și pe ce criterii — în spatele calendarului anunțat nu există, pentru moment, niciun proiect de lege public.

UDMR face ceea ce poate și știe să facă în asemenea situații: a emis un document plin de platitudini, intitulat Declarația de la Rimetea (Torockó), despre ce așteaptă de la guvern, doar că în el nu există nimic ce Stoica să nu fi promis deja sau care să nu figureze în programul de guvernare asumat de Niculescu. Pe Niculescu însuși, de altfel, oamenii lui Hunor l-au asigurat de susținerea lor printr-o declarație care rămâne și astăzi inaccesibilă publicului. În schimb, despre care vecin ar fi avantajos pentru comunele maghiare din Transilvania și prin ce comasare ar pierde mai mult decât ar câștiga, ar trebui deja să se discute public. Într-un loc normal, despre asta ar dezbate întreaga elită intelectuală maghiară din Transilvania, la noi însă trebuie încă să ghicim cui i-ar reveni sarcina de a se exprima.

Dacă ar fi căutat intenționat, nu ar fi putut găsi un exemplu mai bun pentru ceea ce preferă să nu discute, la alegerea locului. După cum am arătat anterior în modelarea realizată de Ugar, în Rimetea, unde astăzi maghiarii reprezintă încă aproape nouăzeci la sută din populație, ponderea maghiarilor în noua comună ar putea scădea cu ușurință sub cincizeci la sută după o comasare, în funcție de vecinul cu care ar fi unită. Satul rămâne în același loc, doar că se pune întrebarea cu câtă greutate va putea interveni în noul consiliu local asupra a ceea ce i se întâmplă și dacă, la primăria de care va depinde de acum înainte, își va putea rezolva problemele în limba maghiară.

Este încă prea devreme să spunem cât de contagios va fi exemplul din Suceava, dar a arătat deja că și comunele înseși pot aborda vecinii. Cât mai există timp și calea voluntară funcționează, ar trebui să analizăm unde are sens ca satele maghiare vecine să treacă sub o administrație comună, unde ar fi noul centru, cât ar trebui parcurs pentru a ajunge până acolo și cum s-ar putea asigura serviciile administrative în limba maghiară. Acolo unde există o soluție bună, ar trebui reunite la masă autoritățile locale implicate, pentru ca locuitorii să poată discuta deja despre o propunere concretă, iar acolo unde, din cauza distanțelor sau a amplasării localităților, orice variantă ar fi mai proastă decât situația actuală, trebuie spus Bucureștiului chiar acum care comună și de ce trebuie să rămână independentă. Declarația de la Rimetea ar avea valoare dacă în spatele ei ar exista o astfel de hartă și dacă la masa discuțiilor ar fi prezenți și cei care vor trebui să trăiască în noua comună, dar nimic de genul acesta nu se întâmplă. Mulțumim, elită!

Între timp, ar merita calculați și banii, din două direcții. București poate calcula cât economisește dacă trebuie să întrețină mai puține primării, dar localnicii sunt pe bună dreptate interesați cât va rămâne din aceste economii în bugetul comun, pe ce se vor putea cheltui și pentru ce vor trebui să se deplaseze în continuare în comuna vecină. În aceste vremuri grele, ar fi o adevărată victorie dacă, pe lângă primăria comună, ar mai rămâne și bani pentru drumuri, școală sau orice altceva de care satele au cu adevărat nevoie, însă acest lucru trebuie calculat pentru fiecare comună în parte, înainte ca cineva, invocând economiile, să ceară un „da” pentru comasare, și trebuie făcut cât mai există timp pentru asta. Știu, suntem poporul lui Pató Pál, poporul tergiversării, urmat de plâns și de căutarea vinovaților la alții, dar acum, când cuțitul ne este la gât, poate am putea încerca să facem și ceva cu adevărat util pentru generațiile care vin după noi, pentru că, dacă nu acționăm acum, nu va mai exista o generație maghiară care să vină după noi — acest lucru îl putem afirma deja de pe acum.

Dacă UDMR și elita maghiară din Transilvania se vor mulțumi cu declarații chiar și atunci când ar mai fi timp pentru a pune pe masă propuneri proprii, o serie întreagă de comunități maghiare ar putea să-și piardă cu ușurință administrația locală proprie, exact atunci când ar fi putut avea un cuvânt de spus concret în privința a ceea ce îi va lua locul. Și mai urmează și redesenarea limitelor județene...

Ugar