Israelul ar putea ceda nave militare Ciprului, lucru care cu greu va bucura Ankara

Negocierile se află într-o fază avansată privind livrarea, de către două companii din industria de apărare israeliană, Israel Shipyards și Rafael, a unor nave militare dotate cu sisteme de armament avansate către forțele navale ale Republicii Cipru. Acordul, estimat la circa 150 de milioane de euro, ar putea fi semnat în următoarele săptămâni, după ce ministerele apărării din cele două țări vor definitiva condițiile. Potrivit planurilor, Israel Shipyards ar construi navele, iar armamentul ar fi asigurat de sistemele Rafael. Israelul nu a confirmat oficial tranzacția, iar cele două companii au refuzat, de asemenea, să facă declarații.

Nu este prima dată când cele două țări încheie un contract în domeniul apărării. Cu mai puțin de zece ani în urmă, Israel Shipyards a livrat deja Ciprului o navă de patrulare, echipată cu radar, sistem de comandă și două stații de armament naval de tip Typhoon, care protejează zona economică exclusivă a țării. La rândul său, Israel Aerospace Industries a vândut Nicosiei sistemul de apărare antiaeriană și antirachetă Barak MX, prezentat pentru prima dată publicului la parada militară organizată la începutul lunii octombrie, cu ocazia celei de-a 66-a aniversări a independenței. Potrivit Euronews, tranzacția privind navele se încadrează într-o consolidare mai amplă a relațiilor diplomatice și de apărare dintre cele două țări, iar sursele din industria de apărare israeliană citate de Calcalist se așteaptă ca acordul să deschidă drumul și spre alte parteneriate de afaceri, inclusiv producție comună în domeniul militar.

La Ankara, acest lucru cu greu va trezi entuziasm. Când, în septembrie anul trecut, a ieșit prima dată la iveală faptul că Ciprul a achiziționat sistemul israelian Barak MX, un oficial turc din domeniul apărării, care nu a fost numit, a declarat că achiziția subminează pacea și stabilitatea insulei, iar Turcia a amenințat Nicosia cu „consecințe periculoase”. Ministrul ciprot al apărării, Vassilis Palmas, a răspuns că, atâta timp cât ocupația continuă, Ciprul are „datoria evidentă” de a-și asigura propria apărare. Paralela nu este întâmplătoare: în 1997, Turcia a amenințat cu o acțiune militară atunci când Ciprul a vrut să desfășoare rachete S-300 de fabricație rusă, iar criza s-a stins abia când Nicosia a transferat rachetele Greciei. Turcia ocupă din 1974 treimea de nord a insulei, unde, în așa-numita „Republica Turcă a Ciprului de Nord”, nerecunoscută practic de nicio altă țară, sunt staționați peste 35.000 de soldați turci, iar potrivit unei analize a Foundation for Defense of Democracies, Ankara a desfășurat acolo și rachete antinavă de tip ATMACA, cu o rază de acțiune de 200 de kilometri, care pot ajunge și la zăcămintele energetice marine ale Israelului.

Așadar, apropierea dintre Israel și Cipru are loc într-o regiune în care, în ultimii ani, relațiile turco-israeliene au atins un nivel minim istoric, în timp ce Ankara acționează tot mai hotărât în Mediterana de Est pentru a-și apăra propriile interese. În același timp, Israelul vrea să-și protejeze zăcămintele de gaze și conductele maritime, iar Ciprul poate fi exact partenerul potrivit în această privință. Noua tranzacție privind navele nu este, prin urmare, doar o dezvoltare a forțelor navale ale unui mic stat membru al UE, ci un nou pas către o alianță regională pe care Ankara o interpretează deschis ca o încercuire a sa.

Ugar