Mișcarea perfectă a AUR: echipa națională de la Cotroceni revine pe teren, Simion lipsește de la meci

Astăzi, 5 octombrie, România organizează o nouă rundă de consultări pentru formarea guvernului: selecționerul Nicușor Dan a convocat lotul, aproape neschimbat față de precedentul, astfel că nu ne putem aștepta la un alt stil de joc, mai multe goluri sau mai puține cartonașe galbene și roșii. Runda de luni are totuși, fără îndoială, un episod interesant: George Simion, liderul echipei în tricouri aurii, și-a anulat participarea. Nu din cauza unei accidentări, ci pentru că, în opinia sa, șeful statului nu merită să se prezinte personal la el. Echipa o trimite totuși: boicotul îl vizează doar pe căpitan, ceilalți trebuie să intre în vestiar și să transmită mesajul.

Dincolo de ironie: este o mișcare perfectă din punct de vedere al comunicării și, din nou, una pe care mai multe dintre partidele mainstream ar fi putut-o face mai înainte, chiar din motive politice proprii. PNL, de exemplu, după ce președintele a încercat să rezolve formarea guvernului cu alte persoane în locul lui Bolojan, iar USR, fie și sub pretextul unei ieșiri împotriva sistemului, dar în fond și pentru că oamenii s-au săturat de harababura în care s-au încurcat politicienii și din care nici în cinci luni nu au reușit să se descurce. Astăzi se împlinesc exact cinci luni de la căderea guvernului Bolojan, iar de atunci România așteaptă un cabinet cu depline puteri la fel cum publicul dintr-un stadion așteaptă golul într-un meci în care toată lumea se ceartă cu arbitrul. În această atmosferă apatică, Simion a simțit din nou cum poate atrage atenția printr-un singur gest. În mesajul transmis luni dimineață, l-a numit pe Nicușor Dan „uzurpatorul tronului de la Cotroceni” și a anunțat că nu va participa la consultări. Delegația AUR trebuie să ceară alegeri anticipate, precum și ca șeful statului să pună capăt „spectacolului cătușelor”. Simion a menținut și condiția potrivit căreia partidul său nu va vota un nou guvern până când Călin Georgescu nu va fi liberat.

La finalul frazei s-ar putea imagina un „și, de altfel, duceți-vă naibii” — nu a spus-o, dar mesajul politic al gestului este cam acesta. Celui care de luni de zile vede aceleași fețe repetând aceleași condiții îi este facil să-i vinzi ideea că, în sfârșit, cineva s-a ridicat de la masă. AUR nu se retrage însă din proces: Dan Dungaciu și Petrișor Peiu reprezintă partidul la întâlnire, astfel încât Simion poate fi simultan în afară și în interior, refuzând spectacolul și păstrându-și totodată oamenii înăuntru. 99% din public s-a săturat de toată povestea, iar procentul rămas poate fi considerat marja de eroare a publicisticii; Simion are grijă să se asigure că din această nemulțumire îi revine lui cea mai mare bucată.

Programul de după-amiază continuă totuși: PSD este așteptat la ora 14:00, AUR la 14:30, PNL la 15:00, USR la 15:30, UDMR la 16:00, urmate de grupul minorităților și de celelalte grupuri parlamentare. După consultări, președintele intenționează să numească un nou candidat la funcția de premier. După tentativele nereușite de formare a guvernului ale lui Eugen Tomac, Adrian Veștea și Siegfried Mureșan, acesta este deja al patrulea asalt: s-ar putea organiza în curând un campionat separat pentru premierii desemnați care nu ajung până la urmă să formeze un guvern.

PSD îl propune în continuare pe Sorin Grindeanu și vrea să susțină un guvern din care să facă și el parte. PNL nu pregătește un nume nou, ci așteaptă nominalizarea președintelui și decide pe baza acesteia. Bolojan a lăsat anterior deschisă posibilitatea ca liberalii să acorde, din opoziție, votul de învestitură unui cabinet, dacă astfel se poate debloca situația. În interiorul partidului însă există cei care ar fi dispuși să revină la o guvernare comună cu PSD, în timp ce tabăra apropiată de Bolojan analizează mai degrabă posibilitatea unui sprijin acordat din exterior. Așadar, în vestiarul liberalilor nu se analizează doar tabla tactică, ci și cine ar putea să se așeze pe bancă în sezonul următor. Poziția USR lasă o marjă de manevră mai restrânsă: Dominic Fritz cere alegeri anticipate și a precizat că partidul său va discuta cu noul candidat, dar nu va face parte dintr-un guvern care include miniștri ai PSD și nici nu va vota un cabinet pe care îl consideră o organizație-paravan a PSD. Așadar, atât PNL, cât și USR așteaptă pe cine va propune Nicușor Dan, dar din asta nu rezultă că vor vota pe oricine. Tabăra reformistă încearcă încă să tragă linia dincolo de care compromisul ar însemna lichidarea propriei credibilități politice.

Între timp, în presă au reapărut posibilele nume de compromis. Potrivit informațiilor publicate duminică seara de Libertatea, pe lista președintelui figurează, alături de Grindeanu, ministrul Finanțelor Alexandru Nazare, primul viceguvernator al băncii centrale Leonardo Badea și europarlamentarul liberal Dan Motreanu. Potrivit surselor publicației, PNL s-ar putea alinia în spatele lui Nazare. Lista de nume se poate deci extinde, dar majoritatea parlamentară nu răsare de la sine din parchetul de la Cotroceni: candidatul are nevoie și de voturi, și exact din acestea există cele mai puține piese disponibile pe tablă.

UDMR continuă, în același timp, să caute scaunul confortabil de pe care să poată explica tuturor compromisul responsabil. Potrivit sintezei difuzate luni dimineață de TVR, alianța consideră posibilă chiar și susținerea unui guvern minoritar al PSD, fără sprijinul AUR sau SOS. Pe hârtie există deci variante, însă matematica își spune cuvântul, în mod neplăcut, și aici, peste frazele frumoase: potrivit calculului TVR, PSD, PNL și UDMR împreună ar putea aduna 235 de voturi parlamentare, cu doar două mai multe decât este necesar. PNL–USR–UDMR și grupul minorităților, împreună, ar atinge însă doar 184, în timp ce cabinetul Mureșan s-a oprit de fapt la 182 de susținători.

Tabăra reformistă nu se află într-o situație facilă, pentru că unul dintre cele mai utile trucuri ale luptei politice este acela în care provocatorii crizei se transformă în pacificatori, cerând apoi socoteală celeilalte părți de ce nu este dispusă, în sfârșit, să se înțeleagă cu ei. În lumea Antena 3, România TV, Realitatea și a altor circuri politice de televiziune asemănătoare, funcționează deosebit de bine povestea în care PNL și USR, care resping compromisul, devin personajele principale ale problemei, iar PSD nu face decât să aștepte îngrijorat ca cineva să-i permită, în sfârșit, să salveze țara. Acest lucru are același iz de culpabilizare a victimei ca atunci când, în războiul ruso-ucrainean, partea atacată este trasă la răspundere pentru că nu cedează: PSD și AUR au contribuit la căderea guvernului, iar apoi reformiștii trebuie să se justifice pentru că nu se grăbesc să se întoarcă în aceeași construcție.

În plus, ruta de scăpare prin alegeri nu conduce neapărat acolo unde ar vrea alegătorul reformist. În sondajul INSCOP realizat în perioada 1–7 septembrie, în rândul respondenților care au indicat un partid, AUR se situa la 39,7%, PSD la 18,7%, PNL la 16,3%, iar USR la 9%. Liberalii mai obțineau în mai 20,3%, iar USR, în aprilie, 12,7%. Avansul din primăvară nu i-a dus deci tot mai sus: PNL a pierdut o parte semnificativă din saltul din mai, iar susținerea cumulată a USR este, de asemenea, mai slabă decât cea din primăvară. Imaginea este puțin mai bună în rândul alegătorilor care promit o participare certă și care au indicat un partid: acolo PNL se situează la 17,2%, USR la 11,4%, dar AUR obține, și în acest segment, 40,2%. De aceea, alegerile anticipate nu reprezintă, în prezent, nicidecum o rețetă sigură pentru un bloc parlamentar reformist puternic. Tocmai de aceea le cere Simion cu atâta voie bună: lui rezultatul îi crește bine și lângă masa răsturnată, în timp ce ceilalți se ceartă cine să pună din nou fața de masă pe ea. Nicușor Dan promite un candidat nou, PSD îl propune pe același Grindeanu, PNL și USR încearcă să-și păstreze credibilitatea politică, iar UDMR este în căutarea următorului minister pe care să-l obțină, interesele comunității maghiare din Transilvania nemaijucând de mult niciun rol în toate acestea. Publicul, de mult, nu mai așteaptă un joc frumos, ci ca cineva să fie în sfârșit capabil să termine acest meci — și exact din această atmosferă poate obține un punct formația în tricouri aurii, chiar dacă selecționerul ei nici nu intră în stadion.

Ugar