Zen și armistițiu: Kelemen Hunor ne explică de ce ar fi mai bine să nu votăm

Kelemen Hunor, „șeful ardelenilor", președintele unuia dintre partidele noastre, are frumosul obicei de a se prezenta în presa română drept un democrat liniștitor – exact opusul feței pe care și-o arată în fața propriilor alegători. Interviul recent acordat Digi24 nu face excepție – doar că de data asta ne explică, pe îndelete și cu multă răbdare, de ce n-ar trebui, de fapt, să guverneze. Cuvântul pe care l-a inventat pentru asta: „armistițiu". Să vedem ce ascunde.

Să pornim de la faptul că presa maghiară din Ardeal a urmat și acum rețeta consacrată: n-a publicat interviul integral, ci a ciugulit din el. Așa cum din materialul de mii de caractere de la HotNews n-a ieșit la Maszol, mai deunăzi, nici măcar o jumătate de coloană, tot așa și Krónika a reținut din discuția cu Digi24 doar atât, că președintele UDMR a propus celorlalte partide o „guvernare de armistițiu". Ceea ce, în sine, e o alegere de cuvinte interesantă. Plutește în aer, în ultima vreme, un ușor fetiș al armistițiului – iar dacă mă gândesc la războiul de exterminare pornit împotriva Ucrainei, „armistițiu" înseamnă că una dintre părți trebuie să moară, de regulă nu cea rusă.

Dar să rămânem la politica internă de la București, că și acolo avem necazuri berechet.

Interviul deschide direct cu esențialul: după Hunor, la întâlnirea de la Cotroceni a domnit o atmosferă de-a dreptul „zen". Toată lumea a argumentat, nimeni nu s-a enervat, președintele a mediat cu răbdare – doar că nimeni n-a format vreun guvern. Două ore și jumătate de schimb pașnic de idei despre nimic, după care fiecare a plecat acasă. Și atunci a venit ideea mare a lui Hunor: ne-ar trebui un „guvern de armistițiu", limitat în timp, să zicem până la finalul anului. Să ne oprim o clipă asupra acestei construcții, că merită o slujbă întreagă. Hunor însuși recunoaște că nu există nicio variantă prin care un guvern să reziste până la capătul mandatului actual, până în 2028 – adică, în mintea lui, țara ar arăta așa: cabinete care se schimbă la două-trei luni, cel mult la jumătate de an, timp în care se înțeleg între ele că nimeni nu ia decizii mai profunde, care ar deranja interese, și nimeni nu-l atacă pe celălalt. Să traducem în limbaj omenesc: am guverna, dar în așa fel încât să nu guvernăm. I-aș întreba pe cei care mai țin minte de ce alegem, de fapt, un parlament și un guvern – care era scopul acestei operațiuni? Fiindcă, dacă nu mă înșel, nu ca să schimbăm trimestrial o echipă a cărei singură fișă a postului e să nu se atingă de nimic.

Cea mai frumoasă parte e cum trece Hunor cu vederea peste cele șaizeci și nouă de zile. Fiindcă atâtea s-au scurs de la căderea guvernului Bolojan, în mai – fără guvern. El rezolvă asta cu o jumătate de propoziție: „ei, au trecut vreo șaizeci și ceva de zile." Numai că asta nu mai e o nimica toată: conform Constituției, președintele poate dizolva Parlamentul dacă, după șaizeci de zile și după respingerea a două nominalizări, tot nu există guvern – dar aceasta e o posibilitate, nu o obligație. Nicușor Dan poate deci aștepta liniștit mai departe, iar țara o duce șchiopătând cu Bolojan interimar.

Din punct de vedere juridic, e în regulă; din punct de vedere politic, însă, tocmai asta e problema: în sistem e încorporată o ieșire de urgență confortabilă, care le permite tuturor să evite la nesfârșit responsabilitatea. Nimeni nu e obligat să decidă, așadar nimeni nu decide. Între timp, realitatea își trimite facturile. Agențiile de rating stau în pragul categoriei „junk", adică al calificativului de „gunoi" – iar riscul n-a apărut ieri. Miliardele din PNRR, vreo zece miliarde de euro, sunt în pericol. Legea salarizării unitare și celelalte reforme stau cuminți în Parlament, fiindcă fără o majoritate guvernamentală oricum nu trece nimic. Iar noi simțim toate astea zilnic, la casele de marcat din magazine, unde lăsăm tot mai mult pentru tot mai puțin. Poporul, în schimb, nu-și face inimă rea din pricina faptului că nu se știe când va avea guvern și cine îl va conduce – ba mai degrabă avem senzația că poate e mai bine așa, fără guvern, doar că, din păcate, am uitat să anunțăm de asta piața și agențiile de rating. Ceea ce, în sine, e cel mai greu rechizitoriu la adresa clasei noastre politice: au reușit să facă în așa fel încât nici absența lor să nu se simtă. Dar partea cu adevărat grăitoare e argumentarea împotriva alegerilor anticipate, fiindcă asta e manipulare curată, deghizată în grijă pentru democrație – exact soiul pe care îl practică zilele astea, în Ungaria, Fidesz-ul căzut. Și Orbán & co. „apără" democrația de Péter Magyar și de guvernul Tisza, deși în aprilie tocmai democrația i-a măturat.

Dacă Budapesta ar anunța acum că, hai, mai facem o încercare, alegeri noi duminică, statul-major al Fidesz ar intra în panică – fiindcă, în configurația actuală, în loc de râvnita majoritate de două treimi, s-ar bate pentru simpla supraviețuire. Cam așa stă și Hunor, așa că scoate din buzunar cartea sperietoarei: argumentul lui e că vai, ce ne facem dacă AUR ia 35-40 la sută – și atunci ce? Serios acum: și atunci ce? Chiar credem că, dacă ținem extrema dreaptă în carantină la nesfârșit, dacă ocolim iar și iar conflictul necesar înfrângerii ei, o să iasă cândva vreun rezultat din asta? Fiindcă până acum vedem exact contrariul. Celălalt argument al lui e că oricum niște anticipate ar da un rezultat asemănător celui de azi – „poate unul un pic mai jos, celălalt un pic mai sus". Numai că acest „un pic mai jos, un pic mai sus" e tocmai ce ar putea decide lucrurile. Azi există șanse reale ca un bloc PNL–USR să termine peste 30 la sută, iar PSD să coboare chiar sub 20 – ceea ce ar pune un calcul de coaliție într-o cu totul altă lumină. Nu întâmplător și PNL, și USR pomenesc tot mai des de anticipate, de parcă două dintre partidele mari ar fi decis deja. Iar AUR a pornit din capul locului tocmai din această poziție – și, s-o recunoaștem scrâșnind din dinți, a avut dreptate. Extrema dreaptă nu doar că se întărește astfel, ci câștigă și credibilitate, și încă din mila UDMR-ului și a mainstream-ului. În fața unor asemenea idei de guvernare și a unei asemenea argumentări, băieții de aur ai AUR-ului n-au de ce să transpire. Și nu e prima oară când UDMR îi dă o mână de ajutor AUR-ului – o face de mult, dinainte de nașterea AUR-ului; a se vedea conflictul din Valea Uzului. Iar concluzia e una care te trezește la realitate: democrația noastră nu e slabă din pricină că ăștia nu știu ce e corect. Știu foarte bine. Doar că, de fiecare dată, confortul, interesul de moment și grija pentru fotoliu se dovedesc mai puternice. „Armistițiul" lui Hunor nu e, așadar, pace, ci păstrarea puterii.

Există însă un fir despre care Hunor vorbește la televiziunea română cu o prudență izbitoare: relația cu Budapesta. Fiindcă dincolo s-a schimbat placa. La alegerile din aprilie, Tisza condusă de Péter Magyar a câștigat cu o victorie de proporții seismice, a obținut o majoritate de două treimi și, după șaisprezece ani, a pus capăt regimului Orbán. Al doilea cel mai mare mecena al UDMR-ului, după București, a ajuns practic peste noapte în opoziție – iar în locul lui a venit un premier pe care Hunor, după propria mărturisire, abia dacă îl cunoaște. Vine vorba și de bani, într-o formă delicată – lucruri pe care presa maghiară nu prea obișnuiește să i le pună lui Hunor, dar pe care în ultima vreme nici măcar nu le mai trece în revistă; interesant, mai demult și Maszol a scos exact asta din cadru...

Fiindcă noul guvern de la Budapesta a anunțat că va audita asociațiile, fundațiile, cluburile sportive, bisericile și universitățile cărora guvernul Orbán le-a virat bani publici. Iar asta, s-o spunem răspicat, e absolut firesc: e vorba de bani publici, și e o pretenție elementară să se dea socoteală de ei, dacă au fost cheltuiți conform scopurilor pentru care a fost acordată finanțarea. Cine ia în serios democrația și transparența nu se teme de asemenea verificări, ci le salută – chiar și când e vorba de bani ardelenești, ba tocmai atunci. Hunor, în schimb, ține să sublinieze rapid și de trei ori că UDMR n-a primit din toate astea „nici un leu, nici un euro, nici un forint", așa că de la ei nici n-o să se ceară hârtii.

Numai că aici pe cititor îl apucă un acces zdravăn de tuse – UDMR, adică formațiunea care n-a primit bani de la guvernul Orbán. Iar Pro Economica e Papa de la Roma, care binecuvântează poporul de la fereastră. Hunor, de altfel, a fost „Papă de la Roma" al Fundației Iskola cam cu zece ani înainte să ajungă cel al UDMR-ului. La Budapesta, cei care strigă acum cel mai tare despre „pericolul pentru democrație" sunt tocmai cei pe care democrația i-a măturat și care, brusc, se neliniștesc foarte tare dacă vrea cineva să se uite în contabilitate. Iar la București, „șeful ardelenilor" ne explică răbdător de ce să nu votăm, de ce să nu fie alegeri anticipate – tocmai atunci când deblocarea limpede a crizei exact asta ar fi. Cele două sunt cele două fețe ale aceluiași reflex: rămânerea în fotoliul de catifea se dovedește de fiecare dată mai importantă decât o confruntare deschisă și democratică.

De treizeci și șapte de ani merge așa...

Și nu, nu se plictisesc...

Oare nici noi nu ne plictisim?

András Tordai

V-a plăcut articolul?

Susțineți munca noastră cu o donație mică

Plată securizată prin Stripe • Min. 2 EUR

Recomandări Gesta:

Kínai kémet fogtak a  NATO-központban

Kínai kémet fogtak a NATO-központban

Kémkedés gyanújával letartóztattak egy gyakornokot a NATO belga parancsnokságán. A belga szövetségi ügyészség szombati közlése szerint a kínai származású kanadai állampolgárságú nőt csütörtökön vették őrizetbe; azzal gyanúsítják, hogy egy „harmadik ország" javára kémkedett, és egy bűnszervezet tagja volt. A gyanúsított a mons-i SHAPE-en, a NATO legfőbb hadműveleti parancsnokságán dolgozott. Az…

ugar
SZELE TAMÁS: Orbán Viktor utolsó beszéde

SZELE TAMÁS: Orbán Viktor utolsó beszéde

Orbán Viktor tusványosi beszédét elmondta, és nem adott mást, csak mi lényege. A hallottak műfaját nehéz volna meghatározni, valami olyasmit prezentált nekünk, ami messze több a szürrealizmusnál vagy a mágikus realizmusnál, inkább tudósításnak tűnt abból a párhuzamos világból, ahol ő már elég hosszú ideje éldegél a mi költségünkön. Mindenesetre csak a kötőszavainak és névelőinek volt valamelyes…

ugar
A tusványosi megnyitó alatt az RMDSZ csendben megszerezte teljes erdélyi magyar sajtót

A tusványosi megnyitó alatt az RMDSZ csendben megszerezte teljes erdélyi magyar sajtót

Toró és Hunor, EMSZ és RMDSZ - ez a kettő ugyanaz a kéz. Amíg Toró a színpadon a szeretetről szónokolt, Bukarestben az ő „megbékélendő" partnere épp az egész erdélyi magyar nyilvánosságot tette el láb alól.

ugar
Végre! Orosz drónt lőtt le Románia

Végre! Orosz drónt lőtt le Románia

Először fordult elő, hogy a román hadsereg lelőtt egy drónt a saját légterében. A Borcea-i bázisról felszállt F-16-os pénteken 11 óra 2 perckor semmisítette meg a célt Buzău megyében, Padina közelében, egy lakatlan mező fölött — mindössze hét perccel azután, hogy a gép elhagyta a földet. A fedélzeten egy huszonnyolc év alatti százados és hadnagy segédpilótája ült. A drón addigra nyolcvanhárom…

ugar
Szele Tamás: Tabutéma

Szele Tamás: Tabutéma

Ne kérje senki, hogy hallgassunk Orbánról. Azzal pont ő járna a legjobban. Vagy ha ez a cél: tessék bevallani. De hallgatni akkor sem szabad.

zona
Zen și armistițiu: Kelemen Hunor ne explică de ce ar fi mai bine să nu votăm