Nu au cerut pașaport rusesc, așa că au fost uciși

Erau incredibil de frumoși. Tineri și îndrăgostiți. Viața lor a fost întreruptă dintr-un singur motiv, dar într-un mod crud: Anastasia și Valeri Saksahanski au refuzat să-i slujească pe ocupanți.

Acum trei ani, în noaptea de 15 septembrie, ocupanții ruși au pătruns în casa tinerei familii, în localitatea Mali Kopani, din regiunea Herson. Anastasia și Valeri au fost luați cu forța, iar fiica lor de doi ani, Margarita, a fost lăsată singură în casă. În noaptea aceea copila dormea și încă nu putea să știe că își vedea părinții pentru ultima dată.

A doua zi, la douăzeci și cinci de kilometri de casa lor, a fost găsit trupul Anastasiei. A fost împușcată de mai multe ori, gloanțele mortale nimerind-o în cap. Mai târziu a fost găsit și trupul lui Valeri: fusese mutilat în mod brutal, iar pe față îi rămăsese o adâncitură profundă, urmă a torturilor la care a fost supus înainte de a muri. „Vina” lor a fost doar aceea că nu au vrut pașaport rusesc și au refuzat să colaboreze cu autoritățile de ocupație. Nu și-au trădat țara, nu au îngenuncheat și nu au vrut să facă parte din rândul celor care le-au ocupat pământul. De aceea au fost torturați, apoi uciși cu sânge rece.

Anastasia lucra ca asistentă medicală la centrul perinatal din Herson. Colegii ei și-o amintesc drept o persoană blândă, sinceră și extrem de bună la suflet. Zâmbea mult, așa că pur și simplu o numeau „raza de soare”. Valeri lucra la serviciul de patrulare pentru protecția pescuitului și a apelor din Herson. Era un om responsabil, care își iubea țara și familia mai mult decât orice. Când Rusia a lansat invazia la scară largă împotriva Ucrainei, familia s-a mutat împreună cu fiica lor înapoi în satul natal, Mali Kopani, dar ocupația rusă i-a prins și acolo. Anastasia și Valeri nu și-au ascuns niciodată speranța că Ucraina îi va elibera și că va veni ziua în care steagul ucrainean va flutura din nou peste localitate. Știau cui îi aparțin și nu au permis ocupanților să-i facă să renege tot ceea ce erau.

Anastasia Saksahanski avea douăzeci și cinci de ani, Valeri Saksahanski, treizeci și patru. Au fost uciși pentru că au rămas loiali Ucrainei. Astăzi se împlinesc trei ani de la moartea lor. Să ne amintim de Anastasia și Valeri, de acea familie tânără care ar fi trebuit încă să trăiască: să crească un copil, să facă planuri, să îmbătrânească împreună și, pur și simplu, să fie fericiți. Rusia a lăsat o fetiță de doi ani fără mamă și fără tată, iar doi oameni tineri au fost torturați și uciși pentru că au refuzat să se supună ocupanților.

Le-au putut lua viața, dar nu au putut să-i facă să renunțe la Ucraina. Să ne amintim de ei și de prețul groaznic pe care familiile ucrainene îl plătesc atunci când ocupația rusă le pătrunde în case. Să nu-i uităm niciodată pe cei pe care Rusia i-a ucis pentru că au ținut la cel mai elementar drept al lor: acela de a rămâne ei înșiși și de a rămâne ucraineni.