Mama ei a fost violată și ucisă, iar el a fost spânzurat de ruși la doar trei ani – și totuși a supraviețuit

Zăcea pe canapea goală, violată, cu gâtul rupt, cu ștreangul în jurul gâtului, iar lângă ea atârna fiul ei de trei ani. Când l-au dat jos de pe frânghie, trupul copilului era deja vânăt și nu mai respira, dar au reușit să-l readucă la viață, iar un an mai târziu a rostit trei cuvinte de la care ți se strânge inima.

În 20 iunie 2022, în jurul orei două noaptea, soția unui militar a mai reușit să-i trimită soțului ei un mesaj dintr-un sat din regiunea Herson aflată sub ocupație: „cineva tocmai forțează ușa”. Fratele bărbatului a ajuns la casă o oră mai târziu, a găsit poarta încuiată, așa că a sărit gardul. Ușa de la intrare fusese aproape smulsă din balamale, unul dintre geamuri era spart, dar nu lipsea nimic.

Nu veniseră să jefuiască.
Veniseră să ucidă.

În cameră, cumnata lui zăcea pe canapea. Femeia de douăzeci și opt de ani fusese dezbrăcată, violată și bătută cu brutalitate, capul îi era răsucit nefiresc, gâtul îi era rupt, iar în jurul lui avea un ștreang – lângă ea a găsit-o spânzurat și pe fiul ei de trei ani. Copilul fusese de asemenea bătut, iar pe fața lui erau stinse cel puțin zece mucuri de țigară. Frânghia îi fusese strânsă atât de tare în jurul gâtului, încât mătușa lui a încercat să o rupă cu propriile unghii, până când degetele au început să-i sângereze. Băiețelul se învinețise, capul i se umflase de edem și nu mai respira. Mătușa lui striga disperată la el:

– Respiră! Trăiește! Pentru că eu nu voi putea suporta asta. Mă întind lângă tine și mor și eu.

A început să-i facă masaj cardiac – se temea că îi va rupe coastele, dar a continuat, pentru că nu mai avea altă soluție. Copilul a tras în cele din urmă din nou aer în piept.

Băiețelul a asistat la uciderea mamei sale, iar mama lui a mai apucat să vadă cum este torturat copilul ei. Geamul era spart, mai mulți vecini au auzit ce se întâmpla în casă, dar mai târziu nimeni nu a îndrăznit să vorbească despre asta. Mătușa a încercat apoi timp de trei săptămâni să-l țină în viață pe băiețel și să-l pregătească pentru fugă, în Hersonul aflat sub ocupație. A așteptat până când arsurile de pe fața copilului și urma lăsată de frânghie pe gât s-au vindecat oarecum. Ce nu putea fi acoperit cu haine, a acoperit cu machiaj, de teamă că la punctele de control urmele torturii vor fi recunoscute, iar ei ar fi fost uciși pe loc.

La spital au fost avertizați:

– Dacă încep să vă rețină, fugiți. Jumătate din spital este ocupată de oamenii FSB.

Femeia a falsificat acte pe telefon, cu ajutorul Photoshop, ca să poată lua băiețelul cu ea drept propriul copil. Au trebuit să treacă prin treizeci de puncte de control rusești. La unul dintre ele, un soldat i-a lipit arma de tâmplă. Rușii se sfătuiau dacă să-i ucidă pe loc.

– Pe ăștia îi rezolvăm noi – a spus unul dintre ei.

– Ah, mie mi-ajunge atât pentru azi – a răspuns celălalt.

– Eu mai pot – a răspuns primul.

Bărbatul avea verighetă pe deget. Poate că și pe el îl așteptau acasă o soție și copii, și totuși ar fi fost gata să împuște în mașină o femeie și un copil de trei ani.

Fuga a durat trei zile. Femeia apăsa pedalele cu un singur picior, celălalt fiindu-i paralizat, iar la punctul de filtrare ucrainean un tânăr ofițer a întrebat-o dacă în mașină se află cineva care a trecut prin torturi.

– Da.

– Aveți răniți?

– Da.

– Este cineva care a fost torturat?

– Da.

Când i l-a arătat pe băiețelul de trei ani, tânărul ofițer a izbucnit în plâns și nu a mai fost în stare să continue discuția.

La Odesa, medicii au constatat că băiatul suferise moarte clinică și asfixiere, dezvoltase edem cerebral, avea articulația încheieturii mâinii și maxilarul lezate, iar opt dintre dinți îi fuseseră rupți. Pentru o vreme și-a pierdut complet capacitatea de a vorbi, mușchii i s-au atrofiat, iar dezvoltarea limbajului i-a regresat cu aproximativ un an. Astăzi locuiește la Odesa împreună cu mătușa lui, vorbește deja, merge la grădiniță și la logoped, și învață să înoate. Știe că mama lui nu mai este. La un an după cele întâmplate, într-o seară a ieșit în curte, a arătat spre cer și a spus doar atât:

– Lună, cer, mama.

Tatăl băiețelului este militar. Când femeia și copilul au ajuns la Odesa, i-a găsit într-o stare foarte grea. Comandamentul i-a acordat două săptămâni ca să rămână alături de ei.

– Ar fi putut să se lase de armată și să devină tutorele fiului său. Dar nu a făcut-o. Pentru că este patriot. Pentru că luptă mai departe – a spus femeia care l-a salvat pe băiețel.

Ancheta este încă în desfășurare, de aceea mătușa nu poate dezvălui nici numele ei, nici pe cel al copilului. Își dorește însă ca lumea să afle povestea lor, pentru că acesta nu este singurul caz de acest fel. Odată ce malul stâng al regiunii Herson va fi eliberat, este posibil să iasă la lumină multe alte povești asemănătoare.