Radu Hossu: Trump ar da vina pe ucraineni pentru explozia prețului petrolului, în timp ce de fapt războiul din Iran este cel care a împins prețurile în sus

Potrivit lui Radu Hossu, Donald Trump încearcă să facă atacurile ucrainene asupra rafinăriilor responsabile pentru creșterea prețurilor combustibilului în Statele Unite pentru că se teme că prețul politic al războiului cu Iranul va trebui să-l plătească el la alegerile din noiembrie. Hossu consideră că președintele american încearcă, printr-un truc de comunicare, să inverseze cauza și efectul: el sugerează că loviturile ucrainene asupra rafinăriilor rusești sunt cele care împing în sus prețurile energiei, în timp ce, potrivit lui Hossu, actuala scumpire se datorează în primul rând războiului din Iran, blocării strâmtorii Hormuz, întreruperii rutei maritime Bab al-Mandab, precum și incertitudinii legate de transporturile de petrol și gaze din Orientul Mijlociu.

Punctul de pornire al argumentației sale este începutul campaniei ucrainene de atacuri asupra rafinăriilor, din ianuarie 2024. Potrivit unei analize CNN citate de el, Ucraina a atacat rafinăriile rusești de 305 ori în total până în iunie 2026, iar încă din martie 2024, după 23 de atacuri, reușise să elimine aproximativ 15% din capacitatea de rafinare a Rusiei. Hossu nu neagă că prețul petrolului a crescut în această perioadă: cotația WTI per baril a trecut de la circa 74 de dolari la 79 de dolari. Însă, în opinia sa, important este chiar amploarea acestei mișcări de preț, pentru că, în timp ce ucrainenii atacau pe rând cele mai mari rafinării rusești, scumpirea a fost de doar câțiva dolari, iar în aceeași perioadă prețul gazului natural european TTF a scăzut de la circa 30 de euro/MWh la 27 de euro.

Evoluția ulterioară este, potrivit lui Hossu, și mai dificil de conciliat cu afirmația lui Trump. Atacurile ucrainene au continuat și au devenit tot mai intense, în timp ce prețul WTI a scăzut la 58,9 dolari la 6 noiembrie 2025. Potrivit lui Hossu, până atunci fusese deja eliminată mai mult de un sfert din capacitatea de rafinare a Rusiei, cu alte cuvinte exact atunci, în perioada analizată de el, prețul petrolului a fost cel mai scăzut, în momentul în care Ucraina ataca infrastructura petrolieră rusă cu intensitate record. Din aceasta el trage concluzia că distrugerea rafinăriilor rusești, luată singură, nu explică explozia ulterioară a prețului petrolului brut pe piața mondială.

Hossu face referire în mod separat și la conflictul american-iranian de douăsprezece zile din iunie 2025, când, la ordinul lui Trump, Statele Unite au lovit Fordow și alte instalații nucleare iraniene. Președintele american a afirmat atunci că acestea fuseseră distruse. Potrivit datelor lui Hossu, în timpul conflictului prețul WTI per baril a sărit de la aproximativ 62 de dolari la 78 de dolari, apoi, la o lună de la război, a scăzut din nou la circa 65 de dolari, iar mai târziu a continuat să scadă până la nivelul de 58,9 dolari din noiembrie. Pentru el, acest episod arată deja de la sine cât de rapid și în ce proporții reacționează piața petrolului la un conflict militar din Orientul Mijlociu care pune în pericol direct cele mai importante rute de transport al energiei din lume.

Comparația decisivă este oferită însă de anul 2026. Potrivit lui Hossu, în ianuarie WTI costa în jur de 65 de dolari, iar la 20 februarie se situa la circa 67 de dolari. Cu trei zile înainte de începutul noului război din Iran, când pe piață circulau deja informații despre conflict și Trump făcea declarații tot mai amenințătoare, prețul a crescut la 75 de dolari. Hossu compară acest fapt cu campania ucraineană de atacuri asupra rafinăriilor de la începutul lui 2024: în patru zile, încă înainte de izbucnirea efectivă a războiului, s-a produs o creștere de preț aproximativ egală cu cea înregistrată în patru luni și 23 de atacuri ucrainene asupra rafinăriilor rusești, în 2024.

După declanșarea războiului, creșterea a devenit mult mai dramatică: potrivit lui Hossu, la începutul lunii martie 2026 prețul WTI a atins 100 de dolari pe baril, în timp ce prețul gazului natural european TTF a sărit de la nivelul de circa 33 de euro/MWh din 20 februarie la aproape 55 de euro. El consideră chiar mișcarea prețului gazului natural un contraexemplu deosebit de important pentru afirmația că atacurile ucrainene asupra rafinăriilor rusești ar fi cauza actualei scumpiri a energiei, pentru că loviturile asupra rafinăriilor de petrol rusești nu explică de ce s-a scumpit, practic în același moment, și gazul natural european, și încă atât de mult. Din aceasta Hossu trage concluzia că saltul prețurilor energiei a fost determinat în primul rând de războiul din Orientul Mijlociu și de modul în care piața a cotat riscul ce planează asupra rutelor de aprovizionare.

Un alt punct important al argumentației sale este iunie 2026. Potrivit lui Hossu, atunci prețul WTI a fost cel mai scăzut din acel an, în jur de 70 de dolari pe baril, în timp ce Rusia trecea exact prin una dintre cele mai grave crize de combustibil, iar, conform afirmațiilor sale, aproape 40% din capacitatea de rafinare a Rusiei era scoasă din funcțiune ca urmare a celui mai puternic val de atacuri ucrainene de până atunci. Cu alte cuvinte, în comparația făcută de Hossu, petrolul era relativ ieftin exact în momentul în care Ucraina ataca rafinăriile rusești cu cea mai mare intensitate și amploare. Dacă explicația lui Trump ar fi factorul decisiv, spune Hossu, prețurile ar trebui să arate exact invers.

În situația actuală, din septembrie, se cumulează însă factori complet diferiți. Hossu scrie că strâmtoarea Hormuz a fost blocată, în timp ce rebelii houthi susținuți de Iran — care încă din martie amenințau că vor bloca Bab al-Mandab dacă războiul american-iranian va continua — au blocat și această rută maritimă, iar conducta saudită prin care se transporta petrolul a fost și ea atacată. În acest context, potrivit lui Hossu, prețul WTI a atins deja 107 dolari pe baril. Așadar, pe traiectoria temporală desenată de el, cele mai mari creșteri ale prețului petrolului nu coincid cu perioadele de maximă intensitate a atacurilor ucrainene asupra rafinăriilor, ci cu conflictele militare directe dintre Statele Unite, Israel și Iran, respectiv cu punerea în pericol a rutelor de transport din Orientul Mijlociu.

Hossu a realizat, cu ajutorul unui model Claude, un grafic în care a pus față în față evoluția prețului petrolului și perioadele conflictelor americane-israeliene-iraniene, și le cere cititorilor să vadă singuri cu ce evenimente coincid marile salturi de preț. Mesajul postării sale nu este, deci, acela că atacurile ucrainene asupra rafinăriilor rusești nu ar avea niciun efect pe piață — el însuși recunoaște că prețul WTI a crescut la începutul campaniei, de la începutul lui 2024 —, ci acela că, pe baza seriei de date de care dispune, acestea nu explică amploarea exploziei de preț din 2026. În propria sa comparație, în perioada celei mai puternice campanii ucrainene de atacuri asupra rafinăriilor, prețul petrolului a putut chiar să scadă, în timp ce, în timpul escaladărilor militare legate de Iran, un baril s-a scumpit cu câteva zeci de dolari în doar câteva zile sau săptămâni.

Din aceasta el trage o concluzie politică: potrivit lui Hossu, Trump încearcă să îndrepte atenția către atacurile ucrainene pentru că, pentru alegătorii americani, prețul de la pompa de benzină este o chestiune politică mult mai directă decât geopolitica strâmtorii Hormuz, și președintele are interesul, înainte de alegerile din noiembrie, să separe scumpirea de propriul său război din Iran. La final, postarea reduce, în esență, întregul set de date la o singură întrebare: dacă cele mai mari salturi ale prețului petrolului coincid în mod constant cu conflictele americane-israeliene-iraniene, în timp ce în perioada de maximă intensitate a atacurilor ucrainene asupra rafinăriilor am văzut prețuri semnificativ mai scăzute, atunci chiar atacurile Ucrainei cauzează actuala scumpire, sau Donald Trump încearcă să transfere asupra altcuiva consecințele economice ale propriului său război din Orientul Mijlociu?