Un exemplu de urmat și pentru noi: procurorul polonez poate ancheta un judecător constituțional

O astfel de anchetă s-ar putea face și în România, pentru că instituția Curții Constituționale de aici, ca să spunem blând, nu este tocmai una la auzul căreia omului îi vin imediat în minte imparțialitatea politică și încrederea publică impecabilă. În Polonia, procurorii verifică acum dacă președintele Curții Constituționale a alcătuit în mod neregulamentar completurile de judecată care decid în anumite cauze.

Sesizarea a fost depusă chiar de unul dintre membrii Curții, Sławomir Patyra, împotriva președintelui Bogdan Święczkowski, iar ministrul justiției, Waldemar Żurek, care este totodată și procuror general, a anunțat pe 29 septembrie că faptele și probele menționate în sesizare vor fi verificate. Potrivit lui Patyra, președintele a eludat în mai multe rânduri, începând din ianuarie, normele legale privind desemnarea judecătorilor, influențând astfel posibil rezultatul unor cauze; sesizarea enumeră cazuri concrete și schimbări de persoane. Deocamdată nu se pune problema unei inculpări formale a lui Święczkowski.

Potrivit reglementărilor poloneze, la alcătuirea completurilor trebuie să se țină cont de ordinea alfabetică, de natura și numărul cauzelor, precum și de ordinea în care acestea au fost înregistrate. Printre cazurile contestate se numără cele legate de contrasemnarea de către premier a actelor prezidențiale, precum și cele privind recunoașterea în Polonia a căsătoriilor între persoane de același sex încheiate în străinătate. Or, în aceste cazuri contează al naibii de mult dacă judecătorii ajung pe locurile decisive conform ordinii stabilite prin lege, sau dacă cineva calculează dinainte ce rezultat poate ieși din ce compunere a completului. Patyra a declarat pe 1 octombrie, la postul TOK FM, că a analizat bazele de date și registrele de cauze ale instanței și a găsit în acestea un model care necesită o explicație: anumiți judecători lipsesc din completurile cauzelor sensibile din punctul de vedere al organizării statului, în timp ce aceleași nume apar mereu și mereu. A subliniat în mod special alegerea judecătorului raportor și a președintelui completului, întrucât aceste roluri au o importanță deosebită în procedură. Cu alte cuvinte, a început să compare documentele cu modul în care ar trebui să funcționeze lucrurile potrivit legii și a constatat că între cele două nu este vorba doar de o greșeală de tipar.

Curtea Constituțională a respins acuzațiile și a declarat că președintele a acționat legal, sugerând totodată că sesizarea ar putea fi o răfuială personală, întrucât Święczkowski a inițiat anterior demersuri pregătitoare pentru proceduri disciplinare împotriva lui Patyra și a altor doi judecători, printre altele pentru refuzul acestora de a participa la activitatea de judecată. Contraacuzațiile ieftine nu țin însă loc de verificare a dosarelor: dacă completurile au fost alcătuite în mod regulamentar, acest lucru trebuie să se vadă; dacă s-a abătut de la procedura obișnuită, trebuie să iasă la iveală în baza căror temeiuri s-a făcut asta. Conflictul cu autorul sesizării nu reprezintă prin el însuși un răspuns la întrebarea dacă datele prezentate de acesta sunt corecte, iar o curte constituțională ar trebui să știe că invocarea unei ofense personale nu este o motivare juridică.

Și în România ar fi nevoie ca suspiciunile de abuz documentate concret să fie verificate temeinic, iar nu ca fiecare întrebare incomodă să poată fi respinsă invocând autoritatea instituției. Autoritatea Curții Constituționale ar trebui să fie garantată, în cele din urmă, de funcționarea sa onestă, nu de faptul că nimeni nu îndrăznește să-i cerceteze activitatea. Roba rămâne o haină chiar dacă este purtată solemn; ea nu ar trebui să vină automat la pachet cu un fel de sacralitate publică și cu o scutire de tipul „oricum nu vă pricepeți la asta, așa că tăceți”, sau cu situația în care Péter Eckstein-Kovács își scuză fostul coleg, actualul judecător constituțional Csaba Asztalos, invocând faptul că îl cunoaște de o mie de ani și știe că e un om de treabă. Da, în drept ar trebui să fie nevoie de o motivare mai amplă și mai temeinică decât atât, iar cazurile lui Asztalos chiar strigă după o mică reexaminare.

Ugar