Cereale ucrainene, bani de la statul maghiar și ipocrizie politică

În timp ce Viktor Orbán și Andrej Babiš făceau campanie împotriva importurilor agricole ucrainene, companiile legate de cercurile lor de afaceri au cumpărat cereale și semințe oleaginoase ucrainene în valoare de zeci de milioane de dolari. Două articole de investigație ale RISE Project din România arată cum s-au întrepătruns în acest comerț Agrofert, compania fondată de Babiš, grupul maghiar Hodler, UBM și mai multe firme din România, precum și modul în care în lanțul de aprovizionare au ajuns companii aflate în anchete ale autorităților ucrainene și intermediari din Ungaria. În acest context apare și numele lui Péter Magyar, care în perioada analizată a fost director juridic al Hodler.

Romana Puiuleț, jurnalistă a RISE Project din România, a publicat pe 16 iunie 2026 două materiale de investigație ample despre traseul cerealelor ucrainene în România și Ungaria. Articolul intitulat Profit din război: cercurile de încredere ale lui Orbán și Babiš fac comerț cu cereale ucrainene în România dezvăluie unde se întâlnesc în România investitorii maghiari legați de anturajul lui Orbán și interesele Agrofert. Celălalt text, Un nod local al comerțului cu cereale ucrainene, o firmă din județul Alba , urmărește prin afacerile Agropec Dionis modul în care cerealele ucrainene au ajuns la procesatorii și comercianții regionali din Ungaria. Investigația se bazează pe date comerciale, registre ale companiilor din Ungaria, România și Ucraina, dosare ale unor cauze penale din Ucraina, precum și pe răspunsurile companiilor vizate. Jurnaliștii de la RISE și OCCRP au comparat datele ImportGenius din perioada februarie 2022 – decembrie 2025 cu tranzacțiile interne și intracomunitare ale companiilor. Astfel a reieșit nu doar traseul fiecărui transport, ci și rețeaua de legături dintre intermediari, cumpărători și cercurile de afaceri din spatele lor .

Războiul a creat noi rute și noi intermediari

Invazia rusă și blocarea porturilor de la Marea Neagră au transformat fundamental exporturile agricole ucrainene, întrucât o mare parte din cerealele, semințele oleaginoase și materiile prime furajere transportate până atunci pe mare au trebuit redirecționate pe rute terestre, ceea ce a sporit importanța căilor ferate, punctelor de trecere a frontierei, depozitelor și firmelor comerciale din țările vecine. Pe lângă producătorii, procesatorii și marii comercianți internaționali autentici, în lanțul de aprovizionare au apărut însă și companii care au fost anchetate de autoritățile ucrainene pentru evaziune fiscală și alte infracțiuni economice. RISE folosește termenul „cereale negre” pentru marfa vândută prin astfel de scheme – acesta nu se referă la calitatea produsului, ci la contextul său financiar și fiscal.

Potrivit investigațiilor anterioare ale publicației, în primul an de război peste nouă milioane de tone de cereale ucrainene, în valoare de aproximativ 2,2 miliarde de dolari, au trecut prin rețele comerciale paralele din Europa Centrală și de Est. Prin intermediul unor companii anchetate de autoritățile ucrainene, în 2022 aproximativ 1,14 milioane de tone de produse, în valoare de 269 de milioane de dolari, au tranzitat Ungaria, iar România a fost simultan țară de tranzit și piață finală: în 2022 și în prima jumătate din 2023, 1,8 milioane de tone, în valoare de 432 de milioane de dolari, de „cereale negre” au fost legate de fluxul comercial identificat. Potrivit descrierii RISE, marfa era revândută rapid, iar o mare parte dintre companiile care intermediau tranzacțiile au fost ulterior desființate, în timp ce veniturile din export nu s-au întors în economia ucraineană. Astfel, țara afectată de război a pierdut tocmai veniturile fiscale de care avea nevoie pentru a supraviețui și a se apăra. Autoarea prezintă și un alt lanț de intermediari maghiari interconectați. Prin câteva firme comerciale care funcționau deja înainte de război au trecut cereale în valoare totală de 1,2 miliarde de dolari. O parte din marfă a ajuns în România prin intermediul unor comercianți internaționali, iar companiile-intermediar au fost ulterior lichidate – proprietarii nominali ai unor firme erau persoane vulnerabile, printre care foști pacienți ai unei clinici de psihiatrie din Brno.

Politică anti-import, afaceri din cereale ucrainene

Contradicția fundamentală a celor două articole RISE este simplă: în timp ce respingerea importurilor agricole ucrainene a fost un element recurent al mesajelor politice ale lui Viktor Orbán și Andrej Babiš, companiile legate de cercurile lor de afaceri au cumpărat cantități semnificative de marfă ucraineană. În martie 2024, într-un videoclip, Babiš a numit produsele agricole ucrainene contaminate. Viktor Orbán a atacat importurile invocând protecția fermierilor maghiari și a integrat problema cerealelor ucrainene în campania sa împotriva Bruxelles-ului și Kievului, iar amândoi au criticat costurile economice ale sprijinirii Ucrainei: Babiš a subliniat necesitatea ca țara sa să rămână în afara războiului, iar Orbán a susținut că Bruxelles-ul vrea să tragă Ungaria într-un conflict. În același timp însă, companiile legate de Agrofert și de anturajul lui Orbán au cumpărat produse agricole ucrainene în valoare de zeci de milioane de dolari.

Legătura dintre Agrofert și Babiš este de mult timp însoțită de dispute privind conflictul de interese. Comisia Europeană a concluzionat în 2021 că Babiš și-a păstrat controlul asupra grupului chiar și după transferarea acestuia în fonduri fiduciare și că a putut influența fondurile europene alocate propriilor companii. Potrivit RISE, în octombrie 2025 Babiš a redevenit proprietar direct, apoi, invocând eliminarea conflictului de interese, a transferat din nou Agrofert unui fond fiduciar. Articolul amintește și cazul „Cuibul de barză”, în care s-a investigat obținerea de fonduri europene destinate întreprinderilor mici și mijlocii. La întrebările RISE, Agrofert a răspuns că Babiš nu mai este acționar și nici beneficiar real al grupului, nu participă la conducerea acestuia și, prin urmare, nu doresc să comenteze declarațiile sale politice. Până la publicarea articolului, Babiš nu a răspuns jurnaliștilor.

La East Grain s-au întâlnit gigantul ceh și cercul de investitori maghiari

Interesele Agrofert și ale grupului maghiar Hodler s-au întâlnit la East Grain din Cluj-Napoca. Grupul ceh a achiziționat în 2023 o participație de 65% în comerciantul de cereale, cumpărând acțiuni de la mai mulți proprietari, printre care East Consulting, controlată de Hodler. Participația East Consulting a scăzut de la 39,02% la 12,62%, dar compania a rămas acționar minoritar.

Un detaliu cronologic important: tranzacțiile din 2022 analizate de RISE au avut loc înainte ca Agrofert să preia pachetul majoritar!

Fostul grup de proprietari, divizat, al East Grain era organizat în jurul East Consulting, condusă de Miklós Kerezsi. Cifra de afaceri a East Grain a crescut semnificativ în primul an de război: de la aproximativ 540 de milioane de lei în 2021, la aproape 700 de milioane de lei în 2022. Compania, care lucrează cu peste 450 de furnizori, este prezentă în România, Ungaria și Serbia, dispune de un sistem logistic propriu și de o capacitate de depozitare de până la 80.000 de tone. Următorul pas al expansiunii a fost achiziția companiei Maragro din vestul României, finalizată în iulie 2025. Compania preluată cultivă aproximativ 9.600 de hectare, procesează semințe oleaginoase și produce semințe. Potrivit documentelor citate de RISE, Alpár Kiss-Griz, membru al consiliului de administrație al East Grain, a fost împuternicit să negocieze și să semneze tranzacția. Tot el a răspuns la întrebările jurnaliștilor – potrivit declarațiilor sale, niciuna dintre schemele de investiții administrate de Hodler nu a finanțat direct sau indirect compania, legătura fiind reprezentată de participația East Consulting. Compania a mai precizat însă că East Silodep, firmă afiliată, a primit finanțare printr-o Fundația Pro Economica, finanțată de guvernul maghiar, pentru construirea unui siloz la Chirileu (Kerelőszentpál).

Capital de stat maghiar în spatele Hodler și UBM

Pe partea maghiară a rețelei de proprietate se află Hodler Capital, un investitor activ în principal în agricultura și industria alimentară din Ungaria, România și Serbia. Fondatorul și administratorul său este Miklós Kerezsi, care, potrivit RISE, a avut și un rol în conducerea Fundației Jövő Nemzedék Földje, care administrează patrimoniul agricol de stat legat de János Lázár. Publicația prezintă, pe baza raportului Transparency International Ungaria, legăturile Hodler cu finanțarea de stat și actorii politici. În conducerea administratorului de fonduri au mai figurat anterior Csaba Lantos și János Csák. RISE menționează și o companie implicată în fondarea Hodler, în legătură cu un program de digitalizare școlară finanțat din fonduri europene, în cazul căruia OLAF a propus recuperarea a 3,6 milioane de euro, fiind stabilită și răspundere penală. Fondul de Capital Privat pentru Agricultură și Industrie Alimentară Europa, administrat de Hodler, a fost lansat în 2021, RISE menționând o participație de 70% a Eximbank și o finanțare de aproximativ 31 de milioane de euro. Printre obiectivele fondului s-a numărat și achiziția de terenuri agricole în țările vecine, inclusiv în Transilvania. Banii investitorilor sunt colectați de fond, administrați de administratorul fondului, iar investițiile sunt realizate prin companii create sau achiziționate special în acest scop.

Din fond au fost direcționate peste 4,3 milioane de euro către Poultry Integration din România, iar prin această companie se leagă de sistem și Poultry Investment, care s-a extins în industria avicolă din Transilvania. Compania a încercat să integreze creșterea păsărilor, incubația și producția de furaje într-un singur lanț de producție, pentru a controla cât mai multe etape, de la achiziția cerealelor până la producerea și comercializarea cărnii.

Din acest lanț face parte și fabrica de furaje de la Chirileu, unde firele de proprietate care duc spre Agrofert și Hodler se întâlnesc direct.

Uzina a fost inaugurată în 2019 de Viktor Orbán sub numele UBM Feed, discursul său subliniind expansiunea economică maghiară realizată cu sprijinul instituțiilor financiare de stat, iar Hunor Kelemen a vorbit despre crearea de locuri de muncă și despre consolidarea prezenței capitalului maghiar în România. Din 2026, compania funcționează sub numele Protena, fiind deținută în proporții egale de East Grain, controlată de Agrofert, și de Poultry Investment. Fabrica poate produce peste 200.000 de tone de furaje pe an. Potrivit estimărilor din articol, în 2025 a înregistrat o cifră de afaceri de 332 de milioane de lei, cu aproximativ 117 milioane de lei, adică peste cincizeci la sută, mai mult decât în 2021. Capitalul de stat apare și la grupul UBM. RISE a identificat cel mai mare pachet individual de acțiuni, de 15,62%, deținut de fondul de capital privat cu capital de stat MFB Corporate Investment and Transaction. Transparency International a analizat acest lucru împreună cu problemele de transparență ale fondurilor legate de István Tiborcz, Lőrinc Mészáros și Dániel Jellinek, dar potrivit raportului rezultat, din rapoartele MFB au dispărut treptat datele detaliate care ar fi permis urmărirea investițiilor individuale, iar banca nu a răspuns la întrebările organizației, invocând secretul comercial.

Rolul lui Péter Magyar la Hodler

În istoria Hodler apare și numele lui Péter Magyar, actualul prim-ministru. Magyar a lucrat ca director juridic al administratorului de fonduri până în martie 2024, iar între 2022 și 2023 a fost directorul Good Farming. La întrebările RISE, grupul a răspuns că Magyar a dorit să treacă din sectorul public în cel privat, a fost responsabil de toate problemele juridice la Hodler și a fost implicat în activitatea a două companii din portofoliu. A demisionat imediat după intrarea sa în politică – din cronologie reiese însă și faptul că a lucrat neîntrerupt la Hodler pe toată perioada comerțului cu cereale analizat în articol. RISE nu susține că Magyar ar fi fost personal implicat în derularea tranzacțiilor cu cereale prezentate, importanța politicianului constând în faptul că, ca director juridic, a fost responsabil de problemele juridice ale grupului în perioada în care interesele Hodler erau prezente în rețelele comerciale analizate.

Între martie 2022 și martie 2023, East Grain a importat din Ucraina, în valoare de 4,8 milioane de dolari, porumb, grâu, orz, șrot de soia și ulei. Șrotul de soia este materialul rezidual după extragerea uleiului, folosit ca furaj, ceea ce înseamnă că achizițiile au vizat, pe lângă cerealele propriu-zise, și alte materii prime din industria alimentară și furajeră. Compania din Cluj a cumpărat în 2022, în valoare de 237.000 de euro, și de la Viterra Hungary – la această companie, RISE a identificat în 2022 și în prima jumătate din 2023 importuri ucrainene de 12 milioane de dolari legate de comerțul cu „cereale negre”. East Grain a făcut afaceri și cu companii din grupul UBM, care, potrivit articolului, au avut tranzacții de peste 1,3 milioane de dolari cu firme-fantomă din Ucraina.

Viterra Hungary Kft. a fost achiziționată în septembrie 2025 de Louis Dreyfus Company Hungary Kft., iar de atunci își desfășoară activitatea sub acest nume. (Nota Ugar)

Într-una dintre achizițiile prezentate în detaliu, datele comerciale au arătat în noiembrie 2022 cinci tranzacții cu porumb legate de TOV SK-Agro, în valoare totală de 584.000 de dolari. Prețul înregistrat a fost de 130 de dolari pe tonă; RISE l-a comparat cu prețul din portul Constanța, de aproximativ 270 de dolari. Ramura maghiară a comerțului a fost reprezentată de East Grain Hungary, înființată de compania din România în 2017. Aceasta mișcă anual 150.000–200.000 de tone de marfă, cumpărând din România și Ungaria și vânzând în principal morilor, fabricilor de furaje și altor procesatori din Europa Centrală și de Est. De asemenea, este prezentă pe piețele din Europa de Vest și de la Marea Neagră. Între ianuarie 2023 și octombrie 2025, East Grain Hungary a importat din Ucraina șrot de soia și subproduse din industria furajeră în valoare de aproximativ 18 milioane de dolari, dintre care între aprilie și octombrie 2025 a cumpărat, în 73 de tranzacții, în valoare de 4,4 milioane de dolari, de la Katerynovilsky Elevator, parte a grupului MHP. Beneficiarul real final al MHP, cotat la bursa din Londra, este Iuri Kosiuk, fost consilier al lui Petro Poroșenko. Filiala maghiară a aprovizionat și compania-mamă din România: în 2022 i-a vândut marfă în valoare de cinci milioane de euro. Printre cumpărătorii maghiari ai East Grain s-a numărat și NT Élelmiszertermelő és Kereskedelmi Kft., din grupul Agrofert, chiar înainte ca grupul ceh să preia pachetul majoritar la compania din Cluj. RISE a identificat vânzări de 6,8 milioane de euro către NT în 2022. Achizițiile directe din Ucraina au crescut și ele. Între septembrie 2022 și martie 2023, NT a cumpărat semințe de floarea-soarelui în valoare de aproximativ șase milioane de dolari, iar Agrofert a cumpărat, între 2022 și 2025, porumb și rapiță în valoare de aproximativ 13 milioane de dolari.

Ca termen de comparație: din 2011 și până la începutul războiului, importurile Agrofert din Ucraina au constat în principal din îngrășăminte azotoase și minereu de titan, în valoare totală de aproximativ 3,1 milioane de dolari. După război, prin urmare, nu doar volumul comerțului a crescut, ci s-a schimbat semnificativ și gama de produse achiziționate.

Printre furnizorii NT, RISE a identificat și o companie ucraineană fondată de Oleg Kiiașko. Kiiașko a fost reținut în 2020 de Serviciul de Securitate al Ucrainei într-un dosar privind un grup din Harkiv suspectat de infracțiuni violente; anchetatorii l-au legat de cercul lui Vadim Kazarțev, cunoscut sub numele de „Prințul”. Între noiembrie 2022 și martie 2023, NT a cumpărat de la această companie 1.200 de tone de semințe de floarea-soarelui pentru 480.000 de dolari, prețul mediu pe tonă fiind de 400 de dolari, sumă pe care RISE a considerat-o cu aproximativ 26% mai mică decât nivelul de piață utilizat de publicație. De la alți doi furnizori a cumpărat în total 2.600 de tone, pentru aproximativ 650.000 de dolari, la un preț de 250 de dolari pe tonă.

Importurile ucrainene de zeci de milioane de dolari ale UBM

Grupul UBM a fost de asemenea un actor important maghiar în comerțul dezvăluit de RISE. Compania sa din București, UBM Agri Trade, înființată în 2017 cu capital româno-maghiar, a importat între 2022 și 2025 marfă agricolă ucraineană în valoare de 52 de milioane de dolari, dintre care produse în valoare de 1,1 milioane de dolari au provenit de la companii aflate sub anchetă. Compania-mamă din Ungaria, UBM Agro Zrt., a cumpărat între decembrie 2022 și martie 2024 cereale ucrainene în valoare de încă 18 milioane de dolari, iar East Grain a vândut, la rândul său, cereale în valoare de 1,6 milioane de euro companiei românești UBM Agri Trade. În decembrie 2024, Miklós Kerezsi a vândut și el o companie din Satu Mare grupului UBM; aceasta a participat anterior la înființarea UBM Feed. Printre furnizorii ucraineni ai UBM Agri Trade s-a numărat Yavkinsky Elevator, de la care a cumpărat porumb în valoare de jumătate de milion de dolari. Compania legată de comerciantul de cereale Rafael Gorojan apare și într-o anchetă ucraineană privind neplata impozitelor, care implică aproximativ trei sute de companii; East Grain a exportat, de asemenea, mărfuri în valoare de peste 52 de milioane de dolari către două companii britanice legate tot de Gorojan, și a aprovizionat comercianți internaționali, printre care și Viterra România.

De la un alt furnizor, Agrolight Company, UBM Agri Trade a cumpărat în septembrie 2022, în 67 de tranzacții, 1.600 de tone de porumb pentru 320.000 de dolari – RISE a comparat prețul de 200 de dolari pe tonă cu prețul de aproximativ 292 de dolari din portul Constanța din acea perioadă, constatând o diferență de aproximativ 32%. Agrolight a făcut parte dintr-un grup de companii din Sumî, înființat înainte de război, iar în 2023 companiile din grup au fost transferate pe numele unor cetățeni uzbeci și kazahi, iar Agrolight însăși și-a schimbat numele în ianuarie 2023.

Achizițiile NT, East Grain și UBM duc către aceeași afacere de familie din România, Agropec Dionis. Compania, care funcționează la Târnăveni, în județul Alba, la aproximativ patruzeci de kilometri de fabrica de furaje de la Chirileu, este controlată de Dionisie Vasile Nagy și fiul său, Natanael Nagy. De la începutul războiului, Agropec a importat din Ucraina, în valoare de peste 113 milioane de dolari, floarea-soarelui, porumb, soia, grâu și orz. Cifra de afaceri a companiei a crescut de la aproximativ 53 de milioane de euro în 2021 la aproximativ 130 de milioane de euro în 2022. Din importuri, floarea-soarelui în valoare de 3,3 milioane de dolari a provenit de la unsprezece companii ucrainene anchetate într-un caz amplu de comerț cu cereale și evaziune fiscală. În 2022, Agropec a vândut cea mai mare parte a produselor către NT: procesatorul maghiar al Agrofert a primit marfă în valoare de 81 de milioane de lei, aproximativ 16,4 milioane de euro, iar în același an compania a avut un volum de afaceri de 808.000 de euro cu East Grain și de aproximativ 250.000 de euro cu UBM Agri Trade.

Astfel, firma din Târnăveni a fost în același timp furnizor pentru procesatorul de ulei din Ungaria și pentru cei doi comercianți regionali.

Odată cu creșterea volumului de afaceri, s-a extins și infrastructura de transport și depozitare. Agropec a deschis în 2023 un depozit la Halmeu, în apropierea frontierei cu Ucraina, la nodul feroviar unde marfa venită din Ucraina trebuie transbordată din cauza diferenței de ecartament. Prin intermediul unei companii afiliate, proprietarii au modernizat ferme, au cumpărat mii de bovine, camioane și barje pentru transportul cerealelor. Grupul de companii a comercializat și îngrășăminte, precum și sare achiziționată de la o companie de stat românească și transportată în Ucraina. RISE a prezentat și o imagine a uneia dintre barjele companiei surori a Agropec, Speranța EL. Nava încărca cereale în portul Reni din Ucraina în iulie 2023, când zona a fost atacată de drone rusești. După divizarea parțială a Agropec în 2023, compania s-a concentrat pe comerțul cu cereale; anterior, în perioada pandemiei de coronavirus, compania a beneficiat de subvenții nerambursabile și garanții de stat pentru credite preferențiale în valoare totală de 8,3 milioane de lei.

Familia care s-a expandat din afacerile cu cereale a dobândit interese și în industria românească a cărnii. În 2022, Natanael Nagy a cumpărat, pentru 717.000 de euro, 32% din abatorul Carna Carpatica de la Péter Tamás Nagy, care fusese anterior secretar de stat pentru agricultură din partea UDMR. Péter Tamás Nagy intrase în societate în martie același an, așadar între dobândirea și revânzarea participației au trecut doar câteva luni. Prin această tranzacție, Natanael Nagy a devenit partener de afaceri alături de Samuel Widmer, fondatorul Karpaten Meat, și Cosmin Moldovan, proprietarul rețelei de procesare a cărnii Moldovan Carmangerie din Cluj-Napoca. RISE amintește și că Péter Tamás Nagy a fost reținut în 2015. DNA l-a acuzat că, împreună cu secretarul general al ministerului, ar fi cerut patruzeci de mii de euro de la o firmă agricolă pentru un contract cu ministerul. A fost achitat în primă instanță, iar cazul s-a prescris ulterior; în prezent este șeful direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor din județul Mureș.

Furnizori ucraineni aflați sub anchetă și prețuri suspect de mici

Printre achizițiile ucrainene ale Agropec, cazul Etalon Auto Trans este deosebit de important. Această companie a fost una dintre cele unsprezece firme furnizoare anchetate de autorități de la care compania românească a achiziționat mărfuri. Între aprilie și iunie 2022, Agropec a achiziționat, în zece tranzacții, semințe de floarea-soarelui în valoare de 850.000 de dolari de la Etalon, la un preț de 396 de dolari pe tonă. RISE a constatat că acest preț era cu aproximativ 41% mai mic decât prețul de referință al pieței de 668 de dolari, prezentat de publicație. Conducătorul firmei Etalon, Pavlo Znaharenko, a fost implicat și într-un alt dosar, anchetat de serviciul de securitate ucrainean, privind deturnarea de fonduri bugetare. Potrivit anchetatorilor, compania sa a facturat vânzarea unor bunuri și servicii care, de fapt, nu au fost livrate, respectiv nu au fost prestate. Exista o contradicție flagrantă între datele companiei și condițiile de viață ale proprietarului. Znaharenko locuia într-un apartament modest din Odesa, în timp ce societatea vânduse cereale în valoare de peste patruzeci de milioane de dolari. Firma a fost transferată la Kiev în ianuarie 2023, iar proprietarul nominal a fost înlocuit cu un bărbat care figura și în circa o sută cincizeci de alte companii.

Pe lângă furnizorii ucraineni, Agropec a fost servită și de intermediari din Ungaria. Compania românească a achiziționat în 2022, pentru 350.000 de euro, mărfuri de la Korporian Trend. Firma a fost înființată în februarie același an, iar zece luni mai târziu se afla deja în procedură de dizolvare forțată. Jurnaliștii RISE au întâlnit-o, într-o cafenea din Budapesta, pe Marianna Kopor, care figura pe hârtie ca proprietară. Femeia a povestit că și-a „vândut” numele pentru o mie de euro firmei, dar că nu-i cunoaște pe beneficiarii reali ai afacerii. A menționat un bărbat numit Attila, care conducea afacerile din umbră, dar nici pe acesta nu a putut să-l identifice cu exactitate. Potrivit relatării lui Kopor, de fapt nu a ajuns niciun fel de marfă în Ungaria: tranzacțiile de aici existau doar pe hârtie. Banii care intrau în contul companiei erau transferați prin mai multe persoane, apoi retrași în numerar. Pentru acest serviciu ea primea cinci procente din sumă, iar mai târziu a implicat și alte persoane în sistem. Povestea arată clar cât de mare putea fi distanța dintre proprietarul nominal și cei care conduceau efectiv afacerea. Kopor s-a mutat de mai multe ori împreună cu cele două fiice ale sale, pentru că nu putea plăti chiria, în timp ce prin firma înregistrată pe numele ei treceau sume considerabile.

La aceeași adresă a fost înregistrat și celălalt intermediar maghiar al Agropec, LSL Tradinghouse Kft. Potrivit RISE, în câteva luni societatea a intermediat cereale ucrainene în valoare de 26,9 milioane de dolari, după care, în 2023, a fost dizolvată din cauza neplății impozitelor. Din achizițiile sale, grâu și porumb în valoare de 25 de milioane de dolari proveneau de la firma kieveană Trepfint. Aceasta era legată de o rețea care implica trei sute de companii și a fost implicată și într-un dosar penal ucrainean privind abuzul în serviciu. Ancheta a examinat modul în care vameșii din Odesa ar fi permis activitatea de export a unor firme cu risc, cu toate că fuseseră avertizați anterior în privința lor. Numele LSL a apărut și într-un dosar penal din România. DIICOT a pus sub acuzare, în 2023, o rețea de producție și comerț ilegal de țigarete, care, potrivit acuzării, ar fi produs ilegal, între august 2021 și iulie 2022, în zona Iașiului, circa 18,8 milioane de țigarete și aproape douăzeci de tone de tutun. În acest dosar, LSL figurează ca parte interesată care solicită restituirea bunurilor confiscate; RISE precizează că societatea nu se numără printre inculpați. Jurnaliștii l-au întrebat pe Natanael Nagy despre aceste achiziții și relații de afaceri. Șeful Agropec a refuzat, la telefon, să răspundă la întrebarea privind colaborarea cu LSL, iar când a fost adusă în discuție Carna Carpatica, a închis convorbirea. Compania a declarat ulterior, în scris, că funcționează în conformitate cu legislația română și europeană, că a fost verificată de mai multe ori de autorități și că cooperează cu instituțiile competente. Totuși, nu a oferit explicații detaliate privind tranzacțiile individuale. Potrivit poziției sale, este obligată să dea socoteală doar în cadrul instituțional stabilit de legislație, nu jurnaliștilor de investigație.

Sloganurile politice și interesele de afaceri au existat în două lumi separate

Cele două anchete RISE ajung, de la exportatorii ucraineni prin intermediarii maghiari și comercianții din România, până la marile grupuri de procesare și investiții. Potrivit datelor descoperite, companii legate de mediul de afaceri al politicienilor care atacă public importurile ucrainene au fost prezente în acest comerț ca cumpărători, intermediari și investitori. O parte din achizițiile lor au dus la firme ucrainene care au fost implicate în anchete ale autorităților, iar în mai multe puncte ale rețelei au apărut și capital de stat maghiar și fonduri publice românești. East Grain și Agrofert și-au explicat achizițiile prin adaptarea la rutele de transport modificate din cauza războiului și la oferta schimbată, în timp ce Hodler a pus accentul pe funcționarea de piață și pe rolul său de investitor pe termen lung. Acest lucru nu rezolvă însă contradicția politică din poveste: în timp ce Orban și Babiš le-au prezentat alegătorilor lor cerealele ucrainene ca o amenințare, pentru cercurile de afaceri legate de ei aceeași marfă a reprezentat o oportunitate profitabilă de afaceri, iar pentru Ucraina — pierderi de venituri din taxe vamale și impozite.

Traducere și editare: Anna Karczag

Ugar