Comerțul cu cereale din Marea Neagră s-a blocat, prețul grâului crește în întreaga lume

Extinderea maritimă a războiului ruso-ucrainean a paralizat practic una dintre cele mai importante rute de export de cereale din lume. În ultimele luni, armata rusă a intensificat atacurile asupra porturilor, terminalelor de cereale și nodurilor de transport ucrainene, iar Ucraina a răspuns vizând porturi, nave de transport și instalații logistice rusești. Rezultatul: peste 97 la sută din exportul maritim de cereale rus și ucrainean a fost temporar suspendat, în timp ce prețul mondial al grâului a crescut cu aproximativ 6,5 la sută într-o singură lună și îl depășește deja cu circa 30 la sută pe cel din urmă cu un an.

Rusia și Ucraina asigură împreună aproximativ 27–31 la sută din comerțul mondial cu grâu. O parte semnificativă a cerealelor celor două țări ajunge în mod tradițional în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Asia prin Marea Neagră, iar dacă această rută este blocată pe termen lung, țările cel mai dependente de importuri vor trebui să înlocuiască transporturile din Marea Neagră cu cereale mai scumpe din Australia, Statele Unite, Argentina sau Europa. Cauza principală a colapsului exporturilor ucrainene este distrugerea porturilor de către Rusia: Moscova a desfășurat atacuri repetate cu rachete și drone asupra Odesei, Cernomorskului, Piv­deniului și a porturilor de la Dunăre, vizând în același timp nave, legături feroviare și depozite. Din cauza pericolului militar tot mai mare, o parte dintre companiile de transport maritim refuză să intre în porturile ucrainene, iar asigurătorii au majorat considerabil primele de risc de război, asigurătorii maritimi londonezi declarând deja întreaga zonă a Mării Negre drept zonă cu risc ridicat.

Ucraina încearcă să își transporte recolta pe cale rutieră, feroviară și pe Dunăre, însă aceste rute nu pot înlocui complet transportul maritim. Situația este îngreunată și de nivelul scăzut al apei Dunării, de capacitatea feroviară limitată, precum și de faptul că Rusia atacă în mod repetat și infrastructura logistică din apropierea frontierelor ucraineano-moldovenești și ucraineano-române. Kievul a cerut României și Poloniei asigurarea de trenuri de marfă suplimentare, dar cantitatea care poate fi transportată pe rutele terestre reprezintă, chiar și așa, doar o fracțiune din capacitatea anterioară a porturilor de la Marea Neagră. Exportul rusesc de cereale a scăzut de asemenea semnificativ ca urmare a atacurilor cu drone ucrainene – Moscova derula anterior aproape 90 la sută din transporturile sale maritime de cereale prin Marea Neagră, dar acum transformă în grabă terminale de îngrășăminte și cărbune de la Marea Baltică și din Arctica. Exportul rusesc de cereale a scăzut cu 31 la sută în iulie și august față de aceeași perioadă a anului trecut, iar în septembrie declinul ar putea atinge chiar 50 la sută.

Cel mai mare pericol amenință statele puternic dependente de importuri din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Aprovizionarea cu alimente a Egiptului, Turciei, Libanului și a mai multor țări africane depinde în mare măsură de cerealele ieftine din Marea Neagră. Prețurile mai mari de achiziție pot duce nu doar la scumpirea pâinii, ci pot pune în pericol și sistemele de subvenționare de stat, precum și stabilitatea politică. Creșterea prețurilor la alimente din perioada interdicției rusești de export din 2010 a contribuit și ea la tensiunile sociale care au precedat primăvara arabă. Mai mult, criza actuală nu vine singură. Situația de război din jurul Strâmtorii Hormuz a majorat prețurile combustibililor și îngrășămintelor, iar fenomenul El Niño, în intensificare, pune în pericol recolta viitoare în mai multe regiuni agricole, astfel încât piața nu poate conta pe faptul că deficitul din Marea Neagră va putea fi compensat integral, în timp scurt, cu cereale produse în altă parte.

Blocada din Marea Neagră nu mai este astfel doar un instrument rusesc de sufocare economică a Ucrainei, ci amenință cu o criză globală de securitate alimentară: cu cât porturile rămân mai mult timp parțial sau total închise, cu atât prețurile pot crește mai mult, în timp ce cele mai grave consecințe vor fi suportate din nou de țările care au cei mai puțini bani pentru achiziții alternative mai costisitoare.

Ugar