Cum poate fi dusă în faliment apa minerală? Monopolul de stat al apelor minerale, la un pas de insolvență

În Transilvania îi spun apă de leac, în restul României apă minerală, iar țara deține circa 30% din rezervele de apă minerală potabilă ale Europei, și totuși s-a reușit transformarea în companie pe pierdere a societății de stat care gestionează această comoară. Potrivit unei anchete G4Media din 5 noiembrie, Societatea Națională a Apelor Minerale (SNAM), care deține 41 de licențe de exploatare și controlează circa jumătate din piața internă, vânzând licențele companiilor private de îmbuteliere, a înregistrat în 2025 o pierdere de 4,27 milioane de lei, la venituri de aproape 50 de milioane de lei. Acesta ar fi primul an pe pierdere de la 2005, în condițiile în care compania planificase un profit de 3,2 milioane de lei, ceea ce ar fi fost cel mai bun rezultat din 2019 încoace. Datoriile sale au crescut la 10,8 milioane de lei, cel mai ridicat nivel din 2015, din care 9,3 milioane de lei reprezintă datorii fiscale, iar 1,5 milioane de lei datorii comerciale, ambele scadente în 2026. Unicul acționar al companiei este ministerul economiei, iar licențele sunt valabile până în 2029.

Modelul de afaceri al SNAM ar fi unul simplu. Compania nu îmbuteliază, nu produce, ci doar intermediază: folosind licențele obținute pentru izvoare, vinde apa companiilor de îmbuteliere, iar veniturile sale provin în principal din taxele plătite de acestea. Compania explică pierderea mai ales prin faptul că Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Petrol, ANRMPSG, a majorat retroactiv redevența minieră, dar recunoaște și că nu și-a adaptat cheltuielile la veniturile estimate. G4Media atrage însă atenția că redevența minieră a fost indexată încă din mai 2025 cu inflația din 2024 și 2025, așadar schimbarea nu putea lua compania prin surprindere. Între timp, personalul a crescut la cel mai mare număr din 2020, SNAM afirmând că are acum 131 de posturi în structura organizatorică, dintre care 111 ocupate, iar cinci posturi de director au fost eliminate. Compania nu a putut recupera nici creanțe de 614.000 de lei, pentru că debitorii au intrat în faliment, iar lichidatorul a plătit mai întâi ceilalți creditori.

Cel mai mare pericol îl reprezintă însă un proces. Romaqua Group, lider de piață, care îmbuteliază printre altele apa de la Borsec, cere SNAM 24 de milioane de lei pentru un transport de apă neconform din punct de vedere microbiologic, care a trebuit retras de pe piață. Această sumă reprezintă aproape jumătate din veniturile anuale totale ale SNAM, iar potrivit unei surse din interiorul companiei, dacă aceasta pierde procesul, ar putea deveni insolvabilă.

– a declarat sursa pentru publicație.

SNAM afirmă că este „prematur” să se vorbească despre insolvență și că își îndeplinește în continuare obligațiile contractuale, în timp ce Romaqua susține că SNAM i-a livrat apă neconformă din punct de vedere microbiologic și a numit compania de stat un intermediar „unic” în Europa modernă, împotriva căreia va folosi toate mijloacele legale. Există și alte probleme legate de funcționarea companiei: în octombrie 2025, ANRMPSG a amendat SNAM cu 50.000 de lei pentru modul de gestionare a perimetrului Biborțeni–Băcel, din județul Covasna, iar la Velta Prod, din județul Bihor, s-a descoperit o conductă neautorizată. Contractul cu firma de pază a crescut, printr-un act adițional, de la 123.000 la 192.000 de lei, iar analizele de laborator au fost efectuate prin comenzi succesive, în locul unui contract-cadru anual. De ani de zile se vorbește despre construirea unei fabrici proprii de îmbuteliere, dar aceasta nu a fost niciodată realizată.

Conducerea companiei este un exemplu de manual al sistemului de numiri politice: în fotoliul de director general al SNAM s-au succedat un fost deputat al PNL, acuzat de hărțuire sexuală de către o subordonată, apoi doi numiți de PSD, iar mai recent candidatul comun al PNL și PMP, Dumitru Florian Staicu, care conduce compania din mai 2026. Fiecare dintre ultimii trei directori a câștigat lunar mai mult de 30.000 de lei brut, salariul lui Staicu fiind de 31.712 lei. În consiliul de administrație se află reprezentanți ai PSD, PNL și USR, cu o indemnizație lunară brută de 8.130 de lei. Așa dă faliment, de fapt, apa minerală: nu izvoarele au secat și nici piața nu a dispărut, ci un intermediar de stat care nu este ținut în viață de apă, ci de salariile conducerii și de numirile politice, în timp ce munca reală – îmbutelierea, distribuția și exportul – este realizată de companiile private.

Ugar