Degeaba îl mai gratulăm cu alte nume, de fapt suntem în război!

Război informațional, război cibernetic, război hibrid, război din umbră, operațiune sub prag: Europa găsește tot mai multe eufemisme lingvistice pentru a descrie ceea ce Rusia duce împotriva ei, simplu spus, ca război. Sylvie Kauffmann, șefa secției de politică externă a Le Monde, consideră că trebuie pus capăt acestei magii a cuvintelor, pentru că atâta timp cât numim atacurile „incidente”, „provocări” și „amenințări hibride”, nu ajungem nici măcar la adevărata întrebare: cum ne apărăm?

Kauffmann pornește de la avertismentele lansate la mijlocul lunii septembrie de premierul polonez Donald Tusk și de președintele francez Emmanuel Macron. Tusk a vorbit la 17 septembrie, de ziua aniversării ocupației sovietice a Poloniei din 1939, în fața Seimului, despre faptul că în lunile următoare s-ar putea produce evenimente grave. El nu a prezis o invazie rusă clasică, ci atacuri cu drone și rachete pe care Moscova ar putea încerca să le prezinte drept accidente sau erori de navigație, creând astfel incertitudine cu privire la ce răspuns ar putea da statul membru NATO atacat. Potrivit lui Tusk, scopul strategiei ruse este să demonstreze că articolul 5 al NATO, privind apărarea colectivă, este mai degrabă un text politic decât o garanție militară funcțională. Pentru aceasta nu este neapărat necesar ca tancurile rusești să treacă frontiera poloneză sau baltică. Poate fi suficientă o dronă care „se prăbușește accidental”, o cale ferată aruncată în aer, o rețea energetică paralizată sau un atac asupra unui aeroport, după care aliații se contrazic zile în șir cu privire la cine este autorul, dacă poate fi considerat atac și care articol NATO ar trebui invocat. O zi mai târziu, Macron a convocat la Palatul Élysée liderii tuturor partidelor politice franceze importante și posibilii candidați la alegerile prezidențiale din 2027. La întâlnire au fost prezentate evaluările serviciilor de informații franceze privind schimbarea amenințării rusești. Majoritatea participanților au considerat convingătoare informațiile prezentate, însă în dezbaterea publică au apărut aproape imediat scepticismul, relativizarea și negarea pură și simplă.

Potrivit analizei Le Monde, după ce strategia lui Vladimir Putin bazată pe cucerirea rapidă a Ucrainei a eșuat, acesta nu s-a retras, ci a escaladat. Industria de apărare și armata rusă au fost reorganizate, iar Kremlinul încearcă simultan să facă Ucraina de nelocuit și să erodeze disponibilitatea statelor europene de a-i oferi sprijin. Din această strategie fac parte distrugerea sistematică a infrastructurii de transport și energetice a Ucrainei, precum și valul de sabotaje împotriva căilor ferate, aeroporturilor, fabricilor de armament, sistemelor de comunicații și altor instalații critice din Europa. Kauffmann numește punct de cotitură operațiunea din august de la aeroportul din Leipzig, unde au fost descoperite drone echipate cu explozivi militari. Nu doar acțiunea în sine a marcat un nou nivel, ci și faptul că, de această dată, guvernul german a numit deschis Rusia drept responsabilă. Moscova poate continua aceste operațiuni fără consecințe atâta timp cât Europa analizează separat, după fiecare explozie, dacă a fost vorba de un incendiu, o defecțiune, o infracțiune, un act de terorism sau un fel de „incident hibrid”.

În același timp, Europa de Est și de Nord caută deja răspunsuri practice. Lituania elaborează planuri care includ și evacuarea persoanelor în vârstă în caz de atac, iar în Finlanda populația este încurajată să își pregătească truse de supraviețuire. O parte importantă a Europei de Vest, în schimb, continuă să se dispute pe terminologia adecvată, în timp ce rușii incendiază, provoacă explozii, lansează atacuri cibernetice, trimit drone în spațiul aerian al NATO și susțin mișcări politice. Concluzia Le Monde este deci simplă: războiul trebuie numit război, fie că este dus prin mijloace informaționale, cibernetice, hibride sau din umbră. Această noțiune nu este un detaliu retoric.

• Dacă numim un atac accident sau incident izolat, răspundem cu o anchetă poliția și cu un protest diplomatic.

• Dacă recunoaștem că face parte din aceeași campanie organizată a Rusiei, atunci trebuie deja să vorbim despre descurajare, apărare și contraatac.

În iarna 2021–2022, Europa nu a vrut să creadă avertismentele americane potrivit cărora Rusia va ataca Ucraina, iar sancțiunile pregătite ca răspuns s-au dovedit dureros de insuficiente. Nici acum Putin nu își ascunde în mod deosebit intențiile; negarea pericolului nu apără pacea, ci servește exact obiectivelor Kremlinului.

Isterie