De la frică la cabina de vot: cum funcționează sistemul Kremlinului de influențare a Letoniei

Václav Malík, Anton Mikhalchuk și Egor Kuroptev, cercetători ai Centrului pentru Comunicare Strategică al Comisiei Europene, nu au colectat pur și simplu câteva știri false răspândite de Rusia înaintea alegerilor din Letonia, ci au încercat să dezvăluie structura ecosistemului durabil de influențare în care instituții de stat, canale de finanțare, servicii de informații, politicieni locali, actori care se dau drept apărători ai drepturilor omului sau cercetători, firme de securitate, canale de Telegram și influenceri din social media se completează reciproc în activitate. Potrivit afirmației centrale a studiului lor, cel mai puternic instrument al operațiunii Kremlinului în Letonia este frica de război:

Pericolul, așadar, nu este inventat, însă, potrivit autorilor, promisiunea potrivit căreia o schimbare politică de apropiere de Kremlin ar elimina acest pericol este înșelătoare.

De la o amenințare reală la șantaj electoral

Raportul plasează alegerile parlamentare din Letonia din 3 octombrie în contextul operațiunilor hibride rusești desfășurate în Europa. Autorii amintesc tentativa de atac cu drone explozive asupra aeroportului Leipzig/Halle din august, atribuită Rusiei de Germania, incendiile, exploziile și incursiunile cu drone înregistrate în Polonia, precum și scurta încălcare a spațiului aerian de către un elicopter rusesc, observată pe 23 septembrie. La acestea s-a adăugat amenințarea deschisă a Ministerului rus de Externe: pe 1 septembrie, Maria Zaharova a vorbit despre un răspuns „ferm și nimicitor” în cazul în care ar continua ceea ce ea a numit escaladare militară în regiunea baltică. Prin aceasta, comunicarea rusă inversează relația dintre cauză și efect: nu agresiunea Moscovei, ci măsurile de autoapărare ale statelor baltice și relațiile lor cu NATO sunt prezentate drept sursa tensiunii. Metoda a fost demonstrată deosebit de clar prin dualitatea comunicațională din 25 septembrie. În aceeași zi, Putin a vorbit din nou despre presupusa lipsire de drepturi a populației baltice vorbitoare de limbă rusă, numind acțiunile Rusiei de natură umanitară și juridică. În aceeași zi, agenția RIA Novosti a publicat un articol semnat de Alexandr Nosovici, redactorul-șef al portalului pro-Kremlin RuBaltic.ru, care prevedea o nouă „operațiune militară specială” „foarte scurtă” și lovituri nucleare asupra Lituaniei. Agenția de stat rusă a eliminat și a dezavuat articolul în câteva ore, dar, potrivit autorilor raportului, cele două mesaje, luate împreună, arată cu exactitate esența presiunii exercitate: pe un canal, Moscova se prezintă drept apărătoare pașnică a unor minorități persecutate, în timp ce pe altul lasă să plutească posibilitatea distrugerii militare.

Această frică reală este tradusă în politică locală de rețeaua informațională pro-rusă. Aleksejs Rošļikovs, fostul lider al partidului Pentru Stabilitate!, a agitat spectrul războiului și al mobilizării forțate în cazul în care politica guvernului leton nu se va schimba, în timp ce rețeaua de Telegram pro-război InfoDefense a susținut alianța Puterea Suverană – Tinerii Letoni. Ofertele politice aparent diferite se bazează pe aceeași premisă: Letonia și-ar putea, chipurile, cumpăra securitatea limitându-și sprijinul pentru Ucraina, punând la îndoială cheltuielile de apărare și opunând o rezistență mai puțin fermă Moscovei. Potrivit lui Malík și coautorilor săi, consecința strategică ar fi exact contrară, deoarece o asemenea concesie ar dovedi Kremlinului că amenințarea poate fi transformată în rezultat electoral și influență politică.

Populația vorbitoare de limbă rusă nu este un bloc politic unitar

Autorii subliniază că ar fi o greșeală ca populația vorbitoare de limbă rusă din Letonia să fie tratată drept o comunitate unitară, prezumtiv pro-Moscova. Într-un sondaj național din 2023, 35,7% dintre respondenți au declarat rusa drept limbă maternă, iar 36,2% au indicat-o ca limbă de comunicare în familie, însă aceste date reflectă categorii lingvistice, nu politice sau de cetățenie. Printre vorbitorii de limbă rusă se numără atât cetățeni letoni, cât și persoane cu statutul special de „necetățean” și cetățeni străini. Tocmai această diversitate încearcă propaganda rusă să o șteargă, atunci când construiește o comunitate persecutată vorbind în numele tuturor vorbitorilor de limbă rusă. Un teren deosebit de propice pentru manipulare este regiunea Latgale, aflată în dificultăți economice și la granița cu Rusia și Belarus, însă operațiunea nu se limitează la această regiune. O dispută locală de politică lingvistică sau un caz legat de cetățenie se poate transforma mai întâi într-o știre de presă în limba rusă, apoi într-o relatare preluată în alte țări, iar în final într-o plângere diplomatică sau o acuzație de drept internațional. Potrivit autorilor, fiecare etapă conferă aceleiași afirmații o nouă autoritate: dintr-o nemulțumire locală devine o știre de presă străină, iar din aceasta un „caz documentat” la care se pot referi ulterior diplomați și juriști ruși. După ce Letonia a restricționat funcționarea mass-media de stat rusă și a acționat împotriva celor care încalcă sancțiunile, propaganda nu a dispărut, ci s-a adaptat. Locul mass-media care transmitea direct de la Moscova a fost preluat parțial de politicieni locali, organizații profesionale, grupuri care se prezintă drept apărătoare ale drepturilor omului și branduri personale.

Citând cercetarea publicației The Insider, raportul îl identifică pe Vladimir Balobaev drept funcționarul responsabil de afacerile baltice în cadrul administrației prezidențiale ruse, iar pe Igor Sorokopud, prim-secretar al ambasadei ruse, drept șef al rezidenturii SVR de la Riga. Printre domeniile de interes atribuite acestuia se numără cooperarea Letoniei cu NATO, ajutorul acordat Ucrainei și accesul la decidenți. Totodată, autorii separă cu prudență contextul instituțional dezvăluit de cazurile concrete de ingerință electorală, pe acestea din urmă evaluându-le în principal pe baza conținutului efectiv publicat de canalele respective.

Pravfond nu susține doar câte un articol, ci o întreagă infrastructură

Unul dintre finanțatorii importanți ai rețelei este Pravfond, fondul creat pentru apărarea drepturilor „compatrioților” care trăiesc în străinătate, înființat de Ministerul rus de Externe și Rossotrudnicestvo. Oficial, acesta oferă asistență juridică comunităților de ruși din afara Rusiei, însă, potrivit corespondenței sale interne, susține prin granturi și onorarii de avocat și persoane, organizații și proiecte media care propagă narațiuni ce servesc interesele statului rus. Uniunea Europeană a plasat fundația pe lista de sancțiuni în iunie 2023, dar OCCRP a documentat ulterior plăți suplimentare către beneficiari din UE. Un proiect guvernamental rus pentru 2026, descris de Centrul pentru Comunicare Strategică al CE, prezintă și o posibilă metodă de eludare: cetățeni ruși de încredere deschid conturi bancare interne, prin care primesc bani destinați în realitate unor parteneri străini. Transferul direct poate fi astfel îngreunat de sancțiuni, dar legătura dintre finanțator și beneficiar poate fi menținută. Studiul ilustrează acest sistem prin mai multe exemple. Istoricul Valeri Engel, stabilit în Letonia, a vorbit ani de zile despre o presupusă renaștere a fascismului în Letonia; Re:Baltica a dezvăluit un proiect din 2024 care solicita 41.000 de euro pentru cercetarea „rusofobiei” din Europa și Ucraina, cu prezentări la Varșovia, Geneva și Moscova. Engel a negat că ar fi depus el cererea sau că ar fi primit bani după 2022, dar jurnaliștii au legat documentul de datele sale de contact și de alte elemente concordante. În februarie 2026, serviciul leton de securitate a cerut interzicerea intrării sale în țară, invocând rolul său în influența non-militară rusă.

În infrastructura juridică locală, activitatea avocatei Elizabete Krivcova leagă Congresul Necetățenilor, care apără drepturile „necetățenilor”, de procesele legate de educația în limba rusă, de dreptul de ședere și de cetățenie, precum și de granturi anterioare primite de la Pravfond. Autorii mai constată că, în 2023, asociația Conscentia a fost redenumită Immigration Assistant, deși numărul său de înregistrare a rămas neschimbat. Acest lucru este relevant, deoarece continuitatea organizației nu ar putea fi identificată printr-o simplă căutare după noul nume. În interpretarea raportului, cea mai importantă funcție a unui astfel de mediu juridic este aceea de a transforma cazuri individuale în plângeri formale și în afirmații privind drepturile omului care pot fi interpretate la nivel internațional. Aleksandr Gaponenko, activist pro-Kremlin, cofondator al Congresului Necetățenilor și director al Institute of European Studies, care beneficiază și de fonduri de la Russkii Mir, susținut de statul rus, a legat această infrastructură mai veche de actuala mobilizare electorală. În ianuarie 2026, o instanță letonă l-a condamnat la zece ani de închisoare pentru sprijinirea unei activități a unui stat străin îndreptate împotriva Letoniei și pentru incitare la ură națională; avocatul său a declarat recurs împotriva sentinței. Textele care îi sunt atribuite au continuat totuși să circule și în septembrie, alimentând în același timp narațiunea „rușilor persecutați” și sprijinul pentru anumiți actori electorali. Astfel, sistemul poate transforma în materie primă pentru propagandă chiar și procesul penal: acuzatul devine „deținut politic”, iar acțiunea statului devine o nouă dovadă a persecuției.

Legătura cel mai bine documentată dintre finanțare și difuzarea mediatică este reprezentată de persoana lui Aleksejs Stefanovs. Potrivit Re:Baltica, au fost alocați 109.000 de euro pentru un proiect baltic de Telegram, a cărui cerere de finanțare îl menționa pe Stefanovs drept redactor-șef. Rețeaua includea canalele Baltic Bridge, Shadows of the Baltics, The Bear of Happiness, For Lithuania’s Sake! și Old Thomas’s Herald; proiectul difuza și videoclipurile realizate sub pseudonimul Sipsikova de Viktoria Fiodorova, colaboratoare a Sputnik. Canalele amestecau în mod deliberat propaganda în limba rusă cu referințe culturale naționale, astfel încât conținutul nu apărea întotdeauna ca un mesaj venit din străinătate, ci ca o exprimare locală, letonă, lituaniană sau estonă. În iunie 2026, Pravfond a deschis o filială la Universitatea Federală Baltică „Immanuel Kant” din Kaliningrad, creând o nouă bază instituțională apropiată de spațiul informațional baltic. Potrivit raportului, Kaliningradul este de multă vreme una dintre zonele de recrutare ale aparatului baltic al Kremlinului: Balobaev a condus anterior centrul Russian Baltic care funcționează acolo, iar predecesorul său, Vadim Smirnov, și-a construit, de asemenea, cariera în Kaliningrad, înainte de a ajunge în fruntea departamentului baltic al administrației prezidențiale. Așadar, aceste instituții nu finanțează doar câte o publicație de propagandă, ci întrețin oamenii, infrastructura profesională și canalele prin care aceleași acuzații pot reveni, din nou și din nou, în spațiul public.

Din propagandă, o armă de drept internațional

O altă ramură a sistemului de influențare din Letonia este „lawfare”-ul rusesc, adică folosirea dreptului ca armă politică și informațională. Din 2022, Rusia a trimis celor trei state baltice o serie de note diplomatice; potrivit datelor dezvăluite, Letonia și Lituania au primit câte cinci astfel de note, iar Estonia patru. Acestea reunesc decizii de politică educațională, declarații ale unor politicieni și dispute privind memoria istorică într-un singur rechizitoriu sistemic privind discriminarea rasială sau etnică. În mai 2026, Zaharova a declarat deja că procedura preliminară se apropie de final și că dosarul ar putea ajunge la Curtea Internațională de Justiție de la Haga chiar înainte de sfârșitul anului. La pregătirea juridică participă casa de avocatură Monastîrski, Ziuba, Stepanov și Asociații, care a reprezentat anterior Rusia și în proceduri împotriva Ucrainei. Potrivit corespondenței obținute de Re:Baltica, Delfi și LRT, avocata Anastasia Taranova a solicitat materiale istorice de la Vladimir Simindei, directorul de cercetare al Historical Memory Foundation, susținută de Kremlin, precum și de la Nikolai Mejevici, președintele Asociației Ruse de Studii Baltice. Sarcina lor era să adune materiale privind comunitățile rusești, utilizarea limbii și educația. Acest lucru arată o legătură directă între echipa juridică și cei care produc narațiunile istorice rusești.

Temeiul juridic al procedurii planificate ar putea fi articolul 22 din Convenția internațională privind eliminarea discriminării rasiale, care permite sesizarea Curții de la Haga în cazul anumitor dispute interstatale nerezolvate prin negocieri sau prin procedurile prevăzute de convenție. Autorii notează totuși o limitare importantă: procesele individuale din Letonia, cazurile aduse în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și procedura interstatală planificată de Rusia nu sunt identice din punct de vedere juridic, iar probele publice disponibile nu confirmă deocamdată că organizațiile letone menționate în raport ar fi transmis direct materiale echipei juridice ruse. Totuși, nu este nevoie nici măcar de o hotărâre judecătorească favorabilă pentru a obține un câștig politic. Simpla depunere a cererii poate genera răspunsuri oficiale, dezbateri și ani de ecou mediatic, în timp ce Moscova poate prezenta chiar și simpla existență a procedurii ca și cum un for internațional de prestigiu ar fi considerat întemeiate acuzațiile împotriva statelor baltice. Astfel, afirmațiile care circulă în propaganda electorală pot primi, prin intermediul procesului judiciar, o nouă viață și o aparentă credibilitate juridică, cu mult înainte ca instanța să se pronunțe efectiv asupra fondului.

Rețeaua alege un partid, dar are mai multe fiare în foc

Pe 2 septembrie, InfoDefense a republicat apelul lui Gaponenko de a susține alianța Puterea Suverană – Tinerii Letoni, condusă de Jūlija Stepaņenko, iar apoi, în propriul comentariu, a acuzat partidul Pentru Stabilitate! că fură voturi de la alianță și că, tocmai de aceea, este protejat de serviciile letone de securitate. Aceasta nu mai era o simplă comunicare a nemulțumirii, ci o direcționare electorală explicită. Rivalitatea dintre cele două forțe politice pro-ruse sugerează totuși că nici în mediul apropiat Kremlinului nu există neapărat o unitate deplină: administrația prezidențială rusă și diversele servicii pot desfășura, și în străinătate, operațiuni paralele, cu bugete și priorități diferite, care uneori susțin partide diferite. Raportul descrie InfoDefense drept o rețea de propagandă pro-Kremlin, multilingvă, creată la inițiativa bloggerului militar Iuri Podoliaka. Investigații anterioare au relatat despre legăturile lui Podoliaka cu GRU și FSB, însă, potrivit observației autorilor, acest lucru nu dovedește în sine că anumite conținuturi legate de alegerile din Letonia au fost publicate la ordinul vreunui serviciu. În orice caz, în strategia electorală se conturează două direcții distincte: pe de o parte, partidul Pentru Stabilitate!, poziționat mai deschis pro-Moscova, iar pe de altă parte alianța Puterea Suverană – Tinerii Letoni, poziționată mai puțin deschis, dar cu un sprijin mai mare. Într-un sondaj din septembrie, aceasta din urmă se afla pe locul al doilea, cu 9,4%, în timp ce Pentru Stabilitate! obținea 2,8%.

Potrivit studiului, situația financiară a familiei Stepaņenko reprezintă o legătură concretă cu Rusia, dar nu dovedește o finanțare directă din partea Kremlinului pentru partid. Tatăl ei, Serghei Fedotov, este acționar majoritar al două companii din zona Moscovei; Forma ȘBI a furnizat elemente din beton, inclusiv obstacole antitanc și sobe, forțelor ruse, inclusiv în Donbasul ocupat. În declarațiile de avere ale lui Stepaņenko au apărut, în total, 419.598 de euro în daruri de la tatăl ei: numerar în 2022 și un apartament la Riga în 2024. Autorii descriu acest lucru drept o finanțare familială documentată, provenită de la un om de afaceri a cărui companie a sprijinit efortul de război al Rusiei, dar subliniază în mod explicit că acest lucru nu este echivalent cu o plată dovedită venită de la Kremlin. În cadrul alianței apare și vechea rețea de activiști a Uniunii Rușilor din Letonia. Anna Bondere, fostă colaboratoare a Tatianei Jdanok, fost europarlamentar, a participat la campanii pentru apărarea școlilor în limba rusă și la organizații ale „compatrioților”. Potrivit autorilor, importanța acesteia ține în primul rând de continuitatea personală: oamenii legați de vechile rețele de influență rusești pot fi folosiți și în noi alianțe de partide, chiar dacă numele, conducerea sau percepția publică a vechii formațiuni s-au schimbat.

Raportul din 2025 al serviciului leton de securitate internă a identificat partidele Pentru Stabilitate!, Puterea Suverană și Uniunea Rușilor din Letonia drept forțele politice care încurajează cel mai puternic separarea grupului social vorbitor de limbă rusă, propagând în mod constant narațiuni care coincid cu interesele ruse. Rețeaua poate valorifica oricare dintre rezultatele alegerilor. Dacă partidul susținut are rezultate bune, obține influență politică; dacă pierde, sau dacă celelalte partide refuză să formeze o coaliție cu el, rezultatul poate fi interpretat drept dovadă a excluderii deliberate a populației vorbitoare de limbă rusă. Chiar și redistribuirea mandatelor pe circumscripții electorale poate fi folosită în acest sens: în 2026, pe baza numărului de alegători înregistrați, Latgale a primit cu un loc mai puțin, iar Riga cu două mai mult, deoarece cetățenii letoni care trăiesc în străinătate sunt alocați capitalei. Astfel, propaganda poate transforma un calcul demografic într-o acuzație etnică privind reducerea la tăcere a alegătorilor vorbitori de limbă rusă.

O singură afirmație, multe canale aparent independente

Una dintre cele mai importante părți ale studiului arată cum creează rețeaua iluzia unei multitudini de surse independente între ele. Un text din septembrie, atribuit lui Gaponenko, afirma că numărul „deținuților politici” din statele baltice a depășit trei sute, iar regiunea era numită „BALTGULAG”. Centrul pentru Comunicare Strategică al CE a urmărit cum același text a ajuns, de la canalul Prison Bulletin, prin Latvian Hillock, la platformele Baltic Bridge, Shadows of the Baltics, Baltic AntiFascists și Pravda LV. Cititorul putea întâlni afirmația în mai multe medii diferite, dar, în realitate, toate proveneau de la același producător recurent. Un rol similar l-a jucat Stefanovs, ale cărui interviuri și comentarii au fost repostate pe site-uri cu denumiri diferite, care se adresau unor categorii de public distincte. Rețeaua folosește adesea scandaluri reale drept material de bază: atunci când ministrul Bunăstării, Reinis Uzulnieks, a fost prins conducând sub influența alcoolului, cu o alcoolemie de 3,09 la mie, incidentul și demiterea sa au fost extinse într-o poveste despre lipsa de credibilitate a întregii elite guvernante.

Multilingvismul nu schimbă direcția politică a mesajului, ci doar adaptează ambalajul acestuia la diferite categorii de public. Canalele letone și estone ale InfoDefense au publicat atacuri coordonate împotriva a doi candidați naționaliști letoni, folosind serviciul militar al unuia dintre ei în armata ucraineană pentru a-i prezenta drept o amenințare fizică la adresa populației vorbitoare de limbă rusă. O postare Pravda în limba lituaniană i-a direcționat pe cititori către un articol complet, în limba rusă, publicat de Baltnews, despre cheltuielile de apărare ale Letoniei. Punctul culminant l-a reprezentat postarea de pe Shadows of the Baltics din 11 septembrie, care a transformat un interviu radiofonic într-o previziune de „genocid sau război”, convertind astfel o dezbatere mediatică într-o amenințare de distrugere fizică.

Canalele nu au aceleași funcții. Sputnik și Baltnews produc conținut mediatic de stat rus, rețeaua Pravda îl republică în mai multe limbi, InfoDefense realizează versiuni locale și desfășoară propagandă electorală directă, Baltic Bridge și Shadows of the Baltics fac parte dintr-un proiect a cărui finanțare este documentată, iar alte canale de Telegram asigură difuzarea suplimentară. TikTok ajunge la un public mai larg: potrivit datelor din august 2026 ale Stratcom al CE, fostei deputate Glorija Grevcova îi erau afiliați circa 174.000 de urmăritori, fostului diplomat și politician al Letonilor Jovieni (Jaunie Latvieši) Rūdolfs Bremanis - 110.000, iar lui Aivars Smans - 49.000. Autorii precizează că acestea sunt cifre de urmăritori la nivel de cont, nu date care să dovedească impactul real, individual. Importanța canalelor de Telegram mai mici nu constă neapărat în dimensiunea propriului public, ci în faptul că păstrează conținutul pentru perioade lungi și îl fac din nou disponibil pentru redistribuire. În perioada electorală se poate astfel mobiliza o rețea deja existentă, fără a fi nevoie de construirea unei noi infrastructuri de fiecare dată.

Când rețeaua de propagandă se intersectează cu mediul de informații

Raportul face distincție între difuzarea propagandei și activitatea de informații documentată, dar atrage atenția asupra contactelor personale dintre cele două medii. Serviciul de securitate al statului leton a inițiat în iulie 2026 urmărirea penală a patru cetățeni letoni, suspectați că ar fi transmis informații către FSB și alte instituții ruse prin rețeaua pro-Kremlin Baltic AntiFascists. Unul dintre suspecți ar fi folosit funcția de agent de securitate pentru a obține înregistrări de pe camerele de supraveghere și date de identificare privind persoane sau organizații care susțin Ucraina. Potrivit cercetării, Roman Samul face legătura între acest mediu și rețeaua informațională: numele său a apărut în dosarele privind Baltic AntiFascists, în timp ce administra, din Belarus, conturi de Telegram și TikTok orientate către Letonia. În jurul apărării juridice a inculpaților aflați în legătură cu acest caz a apărut și finanțare din partea Pravfond.

Sectorul securității private se bucură de o atenție aparte pentru că angajații săi au acces la clădiri, sisteme de supraveghere, date personale și infrastructură sensibilă. Trecutul în afaceri al lui Rosļikovs este legat de mai multe firme de securitate, printre care ORDO Security, iar alți actori ai partidului Pentru Stabilitate! sunt de asemenea prezenți în acest sector. Proprietara efectivă a companiei Baltijas Leģions, Irina Buša, este candidata partidului, soțul ei este membru în consiliul de administrație al firmei, iar printre angajați se află și alte persoane cu afilieri de partid. În 2020, compania a obținut un contract de întreținere a sistemelor de control al accesului, de alarmă și de supraveghere în sediile Agenției Centrale de Finanțare și Contractare, inclusiv în birourile din clădirea Ministerului Finanțelor. Autorii tratează acest fapt ca dovadă a unui acces anterior la instituții de stat, nu ca dovadă de spionaj. Potrivit Stratcom al CE, Apsardze ROR păzește din 2025 o intrare a portului liber din Riga, folosită și de transporturile NATO, personalul său provenind parțial de la KDR Group. Proprietarul acesteia din urmă, Kirils Haritonovs, a figurat în 2020 pe aceeași listă electorală cu Rosļikovs.

Un alt lanț istoric de afaceri duce de la ORDO Security, prin ORDO Group și o fostă afacere imobiliară a lui Nataļja Rudzīte, până la Kirill Kovalciuk, președintele grupului media rus National Media Group. Kovalciuk este nepotul lui Iuri Kovalciuk, vechi confident al lui Putin, și se află sub sancțiuni americane din 2016. Raportul îndeamnă însă și aici la prudență: este vorba despre un lanț istoric de relații de afaceri, care luminează mediul respectiv, dar care nu dovedește, prin sine, o coordonare actuală. Frontiera, prețurile la energie și fabrica de muniție - toate devin materie primă pentru propagandă. Frontiera estică a Letoniei produce în permanență evenimente reale pe care se poate construi o operațiune de influențare. Pe 16 iulie 2026, autoritățile letone au înregistrat 111 tentative de trecere ilegală a frontierei dinspre Belarus, în timp ce pe frontiera belarusă mult mai lungă a Lituaniei au fost înregistrate doar două. Potrivit relatărilor, migranții erau transportați din partea belarusă către posibilele puncte de trecere. Pentru ca operațiunea să aibă efect informațional, nu este necesar să se demonstreze că același centru coordonează atât presiunea de la frontieră, cât și toate canalele care o relatează: Minsk creează sau amplifică haosul, iar presa pro-rusă îl folosește pentru a prezenta guvernul leton ca neputincios și pentru a opune costurile protecției frontierei cheltuielilor populației.

O narațiune pregătitoare similară se construiește în jurul incidentelor cu drone. Pe 7 mai, drone venite din Rusia au intrat în spațiul aerian al Letoniei, iar la Rēzekne un atac a avariat patru rezervoare goale dintr-un depozit de petrol. Potrivit autorităților letone, dronele erau probabil legate de operațiuni ucrainene împotriva unor ținte din Rusia. Canalele pro-ruse orientate către Letonia au început apoi să susțină că drone cu marcaj ucrainean ar fi lansate deja de pe teritoriul statelor baltice. În interpretarea autorilor, scopul este de a plasa dinainte responsabilitatea asupra Letoniei: dacă Rusia va efectua mai târziu un atac, acesta va putea fi prezentat nu ca agresiune, ci ca o pretinsă represalie.

Raportul dezvăluie, într-o formulare mai prudentă, și un punct potențial de legătură între activismul juridic și economia ilegală de la frontieră. Cabinetul de avocatură al Krivcovei funcționează la aceeași adresă din Riga ca firma de avocatură care reprezintă companiile lui Elmārs Laizāns, om de afaceri din anturajul căruia a fost legat de industria ilegală a țigaretelor din Letonia. Autorii nu afirmă că acest fapt ar dovedi, prin sine, o colaborare sau o infracțiune, dar consideră că proximitatea geografică și profesională ar putea, în principiu, oferi acces la actori care cunosc rutele de contrabandă, intermediarii și logistica transfrontalieră. Propaganda economică alege, de asemenea, probleme reale, pe care le prezintă apoi drept pedepse inevitabile pentru apartenența la NATO, pentru ajutorul oferit Ucrainei și pentru ruperea relațiilor cu Rusia. Fabrica de muniție planificată în zona Jēkabpils, cu o investiție de până la 200 de milioane de euro, ar putea crea circa două sute de locuri de muncă, dar Sputnik a prezentat-o ca parte a „sistemului circulatoriu al războiului”, legând preocupările locale privind siguranța și mediul de o narațiune mai amplă despre război. Majorarea cu 20-30% a tarifelor de termoficare din Riga, estimată pentru decembrie, a fost prezentată de Shadows of the Baltics drept consecință a renunțării la gazul rusesc, în timp ce Ministerul Economiei leton o explica prin scumpirea generală a gazului și a brichetelor de lemn. Argumenty i Fakty, în același timp, prezicea „falimente în masă” din cauza sancțiunilor impuse Rusiei.

Potrivit Stratcom al CE, erodarea încrederii investitorilor poate fi un obiectiv secundar, dar real: dacă Letonia este înfățișată permanent drept o țară tot mai sărăcită, aflată la limita războiului și ieșită de sub control, acest lucru îi poate crește costurile de finanțare și poate descuraja investitorii. Raportul citează însă și date contrare: stocul de investiții străine directe se situa la finalul lunii iunie 2026 la 27,8 miliarde de euro, iar agenția letonă de investiții a sprijinit în 2025 demararea a 31 de proiecte, în valoare totală de 1,01 miliarde de euro. Scopul propagandei nu este, prin urmare, simpla falsificare a realității, ci o rearanjare selectivă a acesteia: dificultățile reale existente conduc toate spre aceeași concluzie, și anume că rezistența față de Rusia este periculoasă, costisitoare și fără speranță.

Concluzia raportului

Principala constatare a analizei realizate de Václav Malík, Anton Mikhalchuk și Egor Kuroptev este că în Letonia nu funcționează canale de propagandă izolate unele de altele, ci o infrastructură durabilă și adaptabilă, în care finanțarea, producția de conținut, traducerea, republicarea, reprezentarea politică, apărarea intereselor pe cale juridică și, în unele cazuri, mediul serviciilor de informații se pot întrepătrunde. Autorii fac în mod constant distincție între sprijinul financiar dovedit, coordonarea de conținut observată, relația istorică de afaceri și cooperarea operațională presupusă; ei nu afirmă că toți actorii ar fi conduși de același centru sau că fiecare legătură descoperită ar dovedi, prin sine, o activitate ilegală. Forța sistemului provine exact din faptul că nu are nevoie, în toate cazurile, de un lanț de comandă unitar. Instituțiile legate de Kremlin întrețin actorii și platformele, mass-media de stat produce narațiunile de bază, politicienii și influencerii locali le traduc în limbajul nemulțumirilor de zi cu zi, Telegram și rețeaua Pravda multiplică sursele aparente, iar juriștii formulează plângerile sub formă diplomatică sau de drept internațional. Oferta politică centrală a operațiunii este aceeași la toate nivelurile: Rusia însăși generează nesiguranța, pentru a oferi apoi concesia făcută Rusiei ca antidot la această nesiguranță.

Potrivit raportului, alegătorii letoni nu pot decide dacă Moscova va continua escaladarea la nivel european, dar pot decide dacă amenințările vor fi răsplătite politic. Dacă partidele susținute de Kremlin sau ale căror interese coincid cu cele ale acestuia înregistrează progrese, rețeaua obține influență directă; dacă suferă o înfrângere, rezultatul poate fi folosit ca nouă dovadă a opresiunii populației de limbă rusă. Rezultatul alegerilor nu încheie, prin urmare, operațiunea, ci o duce doar într-o nouă etapă.

Sursă: sinteza detaliată în limba maghiară a raportului realizat de Václav Malík, Anton Mikhalchuk și Egor Kuroptev, cercetători la Centrul de Comunicare Strategică al CE, Latvia’s Kremlin-Linked Influence Ecosystem. Studiul original, în limba engleză, poate fi citit în întregime aici. Traducere și redactare: Karczag Anna/Ugar