Estul Libiei a aprobat acordul maritim turc controversat, Atena și Nicosia sunt indignate

Parlamentul din estul Libiei a aprobat marți acordul privind frontierele maritime pe care Turcia l-a semnat în 2019 cu Guvernul de Uniune Națională, cu sediul la Tripoli, recunoscut la acea vreme la nivel internațional. Astfel, un tratat pe care Grecia, Cipru și Egiptul l-au considerat ilegal de la bun început primește, retroactiv, și binecuvântarea părții de est a țării, controlată de generalul Khalifa Haftar.

Reuters a relatat, citând doi deputați libieni, că legislativul a revocat în unanimitate, în aceeași ședință, și două decizii din 2020. Printr-una dintre acestea refuzase ratificarea memorandumurilor maritime și de securitate semnate de guvernul de la Tripoli și Ankara, iar prin cealaltă rupsese relațiile politice cu Turcia.

„Unele țări ar putea fi nemulțumite de acest acord, dar pentru noi contează interesul național”

– a declarat deputatul Tarek al-Jarroushi, reluând discursul suveranist, bine cunoscut, despre interesul național, potrivit căruia acordul consolidează poziția Libiei față de marile puteri din punct de vedere politic, militar și economic. Deputata Aisha al-Tabalqi a adăugat că, înainte de vot, comisiile de specialitate au analizat în detaliu prevederile. Ankara a salutat decizia, subliniind că acordul respectă drepturile ambelor țări conform dreptului internațional și principiul echității.

Memorandumul din 2019 este
unul dintre cele mai sensibile documente ale bazinului estic al Mării Mediterane

Acordul trasează o frontieră maritimă comună între coastele turce și cele libiene și ignoră complet insulele grecești aflate între cele două țări, inclusiv Creta. Ministerul de Externe grec a reacționat imediat marți; potrivit comunicatului acestuia, decizia parlamentului libian nu schimbă faptul că memorandumul este „ilegal, nul și neavenit” și violează dreptul internațional al mării. Potrivit Atenei, geografia nu poate fi schimbată printr-un vot parlamentar, întrucât Turcia și Libia nu au coaste opuse sau vecine între care să se poată trasa o frontieră maritimă. În plus, acordul ignoră zonele maritime la care insulele grecești au dreptul conform Convenției ONU privind dreptul mării.

Grecia a invocat propriile acorduri maritime semnate cu Egiptul și Italia ca dovadă că respectă dreptul internațional și a declarat că și-a informat partenerii și aliații și că va lua toate măsurile necesare pentru a-și apăra drepturile suverane. Ministerul de Externe cipriot a declarat, la rândul său, memorandumul ilegal și nul, considerând că acesta lezează drepturile suverane ale unor state terțe, fără a produce niciun efect juridic față de acestea. Atena și Cairo au semnat în 2020, ca reacție directă la acest fapt, propriul acord privind o zonă economică exclusivă, care se suprapune cu zona turco-libiană, acord pe care Ankara, însă, nu îl recunoaște. Tensiunea este alimentată și de faptul că, anul trecut, Grecia a autorizat un consorțiu condus de Chevron să exploreze resurse de hidrocarburi în zonele situate la sud de Creta, lucru pe care Turcia l-a numit „ilegal”.

În spatele acestei schimbări din estul Libiei se află
o politică de apropiere desfășurată de ani de zile

Libia este divizată, de la răsturnarea lui Muammar Gaddafi în 2011 și de la războiul civil care a urmat, în două centre de putere rivale: guvernul occidental de la Tripoli și estul controlat de Haftar. Prin sprijinul militar acordat în perioada 2019–2020, Turcia a jucat un rol decisiv în a împiedica forțele lui Haftar să cucerească Tripoli. Câțiva ani mai târziu, însă, Ankara face deja afaceri cu ambele părți: în aprilie 2025, fiul și adjunctul lui Haftar, Saddam Haftar, a vizitat Ankara, în august același an nave de război turcești au ajuns la Benghazi, iar în iunie, anul acesta, șeful serviciilor de informații turce a negociat la Benghazi.

Potrivit informațiilor Al Jazeera din iulie, cooperarea a ajuns deja la un nivel militar practic: este vorba despre instalații militare, sisteme avansate de supraveghere, pregătirea în Turcia a ofițerilor din estul Libiei și implicarea unor companii turce din industria de apărare. Obiectivul principal al Ankarei a fost să facă acceptată și de autoritățile din est frontiera maritimă din 2019, pentru a-și păstra influența în cazul oricărei soluționări viitoare a situației din Libia. Egiptul, vechiul susținător al lui Haftar, este surprinzător de tăcut în acest caz: potrivit unei surse egiptene citate de Al Jazeera, Ankara nu face nimic în Libia fără consultare prealabilă cu Cairo, iar cele două țări susțin aceeași parte și în Sudan. Potrivit unui expert libian în securitate, însă, o prezență militară turcă permanentă în apropierea frontierei cu Egiptul sau cu Algeria ar reprezenta deja o linie roșie. Potrivit unui analist al institutului britanic RUSI, votul de acum ar putea deschide calea unei prezențe militare turce mai mari în estul Libiei.

Decizia vine într-o perioadă în care liniile de forță din bazinul estic al Mării Mediterane se intensifică oricum. Israelul ar putea vinde Ciprului nave de război dotate cu armament avansat, Nicosia a prezentat deja sistemul israelian de apărare antiaeriană Barak MX, iar Ankara menține trupe și rachete antinavă în partea de nord a insulei, pe care o ocupă. Prin votul din Libia, Turcia a reușit să alinieze întreaga coastă libiană în spatele propriei concepții maritime, consolidând astfel o frontieră maritimă care, în ciuda obiecțiilor Greciei și Ciprului, taie prin zonele legitime ale Cretei și Ciprului. Nu s-a decis încă dacă decizia va avea consecințe practice, de exemplu dacă vor apărea nave de cercetare turcești în apele disputate sau dacă se vor construi baze turcești în estul Libiei. Este clar însă, deja de pe acum, că Ankara a reușit să atragă de partea sa și tabăra învinsă a războiului civil libian și că stabilește tot mai mult regulile jocului în bazinul estic al Mării Mediterane.

Ugar