Minoritățile nu vor vota guvernul Mureșan

Este aproape un mic miracol faptul că grupul minorităților naționale din Camera Deputaților din România nu vrea să susțină învestirea guvernului condus de Siegfried Mureșan. În acest grup se află reprezentanții minorităților naționale, cu excepția celor maghiari, întrucât UDMR are propriul grup parlamentar independent.

Potrivit obiceiului consacrat al politicii românești, reprezentanții minorităților votează de regulă în favoarea guvernului nou format, aproape indiferent de componența sa politică, iar în negocierile care preced acest gest urmăresc de obicei să obțină sprijin, avantaje instituționale sau alte concesii importante pentru comunitățile pe care le reprezintă. De aceea este cu atât mai surprinzător că majoritatea celor șaptesprezece membri ai grupului nu vor să susțină acum guvernul Mureșan, format din PNL, USR și UDMR. Motivul nu este însă nicidecum vreo îngrădire a drepturilor vreunei minorități naționale, dispariția învățământului în limba maternă sau închiderea instituțiilor culturale. Programul guvernului Mureșan promite, de fapt, o reducere de 13% a numărului parlamentarilor, ceea ce înseamnă că, în locul actualilor 465 de deputați și senatori, ar rămâne aproximativ 405, numărul mandatelor fiind ajustat conform rezultatelor recensământului din 2021. Programul prevede, în același timp, păstrarea sistemului electoral actual.

Nu este vorba despre o reformă deosebit de radicală - chiar și după reducerea planificată ar rămâne peste patru sute de mandate parlamentare, așa că democrația României ar supraviețui cu siguranță dacă vreo câteva zeci de politicieni ar trebui să-și găsească alt loc de muncă. Majoritatea membrilor grupului minorităților se tem, însă, se pare, că în urma acestei „slăbiri” și propriile locuri de deputat ar putea fi puse în pericol. Varujan Pambuccian, liderul grupului, de etnie armeană, ocupă de treizeci de ani un loc în parlamentul român, așa că este de înțeles că, în timp, fotoliul confortabil a devenit pentru el nu un loc de muncă, ci o piesă de mobilier de familie.

Cum ajung minoritățile în parlament?

Constituția României garantează reprezentarea parlamentară a minorităților naționale, dar nu în sensul că fiecare minoritate primește automat un mandat. Acest drept revine organizațiilor recunoscute oficial care reprezintă minoritățile. Aceste organizații nu trebuie să treacă pragul electoral de cinci procente la nivel național, prevăzut pentru partidele politice. Ele pot obține un mandat dacă acumulează la nivel național cel puțin zece procente din numărul de voturi necesar pentru un mandat obișnuit de deputat. Dacă îndeplinesc această condiție favorabilă, pot trimite un deputat în Camera Deputaților. Constituția aplică, în același timp, principiul „o minoritate - o organizație”: aceeași minoritate națională poate fi reprezentată în parlament de o singură organizație. Dacă mai multe organizații candidează în numele aceleiași comunități, mandatul îl obține cea care a strâns mai multe voturi. Din cauza acestei garanții constituționale, mandatele minorităților nu s-ar evapora automat prin reducerea numărului de parlamentari de la 465 la 405.

Dacă deputații consideră că planul guvernului Mureșan pune totuși în pericol reprezentarea lor, ar fi timpul să precizeze exact care prevedere, în ce mod și pe care comunitate ar priva de prezența parlamentară. În schimb, ceea ce vedem în prezent este că promisiunea privind reducerea numărului de mandate a apărut în programul de guvernare, iar majoritatea grupului minorităților ar refuza imediat să susțină întregul cabinet. Astfel, este dificil să nu observăm impresia că aici nu este vorba în primul rând despre drepturile comunităților minoritare, ci despre salariile parlamentare, personalul angajat, secretariatele și fotoliile de deputat încălzite plăcut de-a lungul deceniilor - iar UDMR le-a netezit deja calea pentru un astfel de argument. Tensiunea nu se limitează, însă, la refuzul de a susține guvernul în parlament, întrucât Ioana Grosaru, deputata minorității italiene, a contestat la Curtea de Apel București decretul președintelui Nicușor Dan prin care l-a numit pe Siegfried Mureșan candidat la funcția de prim-ministru. Instanța a fixat termenul procesului chiar pentru ziua premergătoare votului parlamentar privind învestirea guvernului. Grosaru l-a numit pe Mureșan „un actor venit cu sprijin extern” și a afirmat despre el că nu înțelege problemele țării. Potrivit unui jurist, decretul, care face parte din relația constituțională dintre președinte și parlament, nu poate fi supus, în principiu, controlului unei instanțe administrative.

405 nu este același lucru cu 300

Planul guvernului Mureșan nu trebuie confundat cu referendumul din 2009, inițiat de președintele Traian Băsescu, în cadrul căruia alegătorii s-au pronunțat asupra a două întrebări: dacă doresc un parlament unicameral și dacă susțin limitarea numărului de parlamentari la maximum trei sute. Prezența la vot a depășit pragul necesar pentru validare, 77,78% dintre votanți susținând parlamentul unicameral, iar 88,84% susținând limitarea numărului de deputați la trei sute. De atunci, rezultatul a fost ignorat constant de toate guvernele și majoritățile parlamentare din România. Planul actual al lui Mureșan este mult mai modest: nu ar elimina sistemul bicameral, nu ar reduce numărul mandatelor la trei sute, ci ar „slăbi” legislativul cu doar circa șaizeci de locuri. UDMR ar fi dispusă să accepte această reducere mai mică, dar se opune vehement unui parlament de trei sute de locuri, invocând faptul că ar avea mai puțini deputați - narativul politic din spatele acestei poziții fiind că sute de mii de maghiari ar rămâne fără reprezentare.

Un joc periculos pentru propriile fotolii

Nu trebuie să fii neurochirurg pentru a vedea cât de periculos este jocul pe care îl joacă grupul minorităților și, în parte, și UDMR. O parte tot mai mare a societății românești se îndepărtează de elita politică tradițională. Alegătorii văd că, în timp ce taxele cresc, serviciile publice se împotmolesc, guvernele se succed unele după altele, iar politicienii sunt incapabili să formeze un cabinet stabil, o reducere modestă a propriului numărului de membri ai parlamentului declanșează imediat un război sfânt. Mai mult, chiar acești alegători au declarat clar, printr-un referendum valid, în urmă cu șaptesprezece ani, că vor cel mult trei sute de parlamentari; comparativ cu aceasta, discutăm acum nu despre trei sute, ci despre 405, și deja la această cifră câteva fotolii confortabile au început să tremure ca și cum s-ar pregăti o răsturnare a ordinii constituționale. În acest context politic, este deosebit de imprudent să te comporți astfel, pentru că societatea majoritară va înțelege doar atât: reprezentanții minorităților blochează formarea guvernului pentru a-și proteja propriile posturi. Prin aceasta contribuie ei înșiși la crearea unei atmosfere ostile minorităților, care mai târziu nu va mai face diferența între drepturile comunitare reale și privilegiile politicienilor.

UDMR muncește de ani de zile cu entuziasm pentru a confunda apărarea intereselor maghiare cu întreținerea propriilor lideri, funcționari și rețele instituționale. Nu este sigur că celelalte minorități naționale trebuie să urmeze exemplul lui Kelemen Hunor și al colegilor săi, dar ar fi cu adevărat cazul să se discute despre ce sistem electoral ar putea fi introdus în locul celui actual, dacă este necesar - în opinia mea, este -, pentru ca reprezentarea minorităților să rămână proporțională. Numai că exact despre acest lucru nu vorbește niciun deputat...

Ugar