Trump și echipa lui au pierdut, dar președintele rămâne în funcție - ce urmează?

Democrații au cucerit atât Camera Reprezentanților, cât și Senatul, astfel încât în ultimii doi ani ai celui de-al doilea mandat prezidențial, Donald Trump se va confrunta cu un Congres care poate declanșa anchete împotriva sa, poate respinge candidaturile propuse de el și poate refuza noi fonduri necesare politicilor sale. Posibilitatea punerii sub acuzare (impeachment) a fost lăsată deschisă de liderii partidului, însă pentru înlăturarea președintelui victoria electorală în sine nu este suficientă - pentru aceasta ar fi nevoie ca și senatori republicani să se întoarcă împotriva lui Trump. Pentru Ucraina, rezultatul poate avea importanță încă mai rapid, întrucât de la ianuarie, adepții sprijinului pentru Kiev și ai unei linii dure față de Rusia vor putea stabili agenda Congresului, în timp ce Casa Albă va trebui să dea socoteală, mai detaliat ca niciodată, despre modul în care pune în aplicare deciziile acestuia.

Potrivit datelor din 4 noiembrie, democrații au obținut cel puțin 54 de mandate în Senat, iar în două state rezultatul nu a fost încă anunțat, astfel încât majoritatea lor ar putea crește în continuare. Și în Camera Reprezentanților și-au asigurat numărul de mandate necesar majorității, însă raportul final încă se formează. Deja în acest stadiu este o poziție mult mai solidă decât dacă ar fi câștigat doar una dintre camere, însă pentru prelearea efectivă a puterii vor trebui să aștepte până în ianuarie, întrucât mandatul noilor reprezentanți și senatori începe pe 3 ianuarie 2027; până atunci republicanii conduc ambele camere și pot influența și tipul de acord bugetar pe care îl va primi în custodie următorul Congres. Potrivit Reuters, una dintre deciziile care le mai rămân de luat este cea privind finanțarea guvernului federal după luna decembrie.

Hakeem Jeffries, liderul democraților din Camera Reprezentanților, care în ianuarie ar putea deveni primul președinte de cameră de culoare din istorie, a semnalat deja ce fel de relație pregătește: „nu lucrăm pentru Donald Trump”, a spus el după alegeri, iar Robert Garcia, care va prelua probabil conducerea comisiei de supraveghere guvernamentală a Camerei, a transmis un mesaj și mai scurt guvernului și aliaților acestuia: „angajați-vă un avocat!”. Odată cu majoritatea, democrații vor obține președinții de comisii, un aparat de anchetă mai amplu și dreptul de a emite citații, astfel încât scrisorile pe care le-au trimis în ultimii doi ani și la care destinatarii puteau rămâne fără răspuns se vor putea transforma de la ianuarie în citații oficiale care impun documente și depoziții. Printre planurile de anchetă se numără afacerile familiei Trump, modul în care au fost gestionate dosarele Epstein, acțiunile autorităților de imigrare, precum și funcționarea Pentagonului și declanșarea războiului cu Iranul.

Aceste anchete pot avea consecințe grave chiar dacă niciuna dintre proceduri nu conduce la înlăturarea lui Trump. La o audiere publică, ministrul, șeful unei agenții sau omul de afaceri beneficiar al unui contract trebuie să răspundă la întrebări concrete, iar comisia poate confrunta răspunsul cu documentele obținute; Casa Albă poate, în același timp, să refuze anumite documente, să invoce privilegiul executiv de confidențialitate și să ducă disputa în instanță, ceea ce poate tergiversa obținerea informațiilor cu luni de zile. Executarea unei citații congresuale este, de altfel, deosebit de dificilă atunci când Ministerul Justiției ar trebui să acționeze împotriva unui membru al propriului guvern, astfel că democrații vor folosi probabil simultan audierile, procesele în instanță și negocierile bugetare, întrucât o victorie electorală în sine nu garantează obținerea documentelor.

În privința punerii sub acuzare, în prezent se pot afirma cu certitudine mult mai puține lucruri. Înainte de alegeri, Jeffries a declarat că nu exclud nimic, iar Jamie Raskin, favorit pentru președinția comisiei juridice, a inclus procedura printre instrumentele constituționale de care dispun, adăugând că trebuie cântărite și costurile politice și instituționale ale acesteia. Camera Reprezentanților poate formula acuzații constituționale împotriva președintelui cu majoritate simplă, însă doar Senatul îl poate înlătura din funcție, unde pentru condamnare este necesar votul a două treimi din senatorii prezenți. La participare completă, aceasta înseamnă 67 de voturi, adică alături de cei 54 de senatori democrați ar fi nevoie de sprijinul a cel puțin 13 republicani, iar chiar și o majoritate democrată de 56 de senatori ar avea nevoie de 11 republicani. Democrații pot, așadar, demara procedura de acuzare pe cont propriu, însă înlăturarea lui Trump ar depinde de descoperirea unui caz suficient de grav încât să îi fractureze apărarea și în propriul partid. Procedura se poate aplica și miniștrilor și altor funcționari federali, dar și pentru înlăturarea lor ar fi nevoie în egală măsură de cele două treimi din Senat, iar Trump nu poate preveni prin grațiere prezidențială înlăturarea rezultată dintr-o punere sub acuzare; în cazul unei înlăturări cu succes, vicepreședintele JD Vance i-ar lua locul, astfel că puterea executivă ar rămâne tot în mâini republicane.

Democrații îl pot restricționa pe Trump și mai direct, pentru că, prin majoritatea din Senat, pot bloca numirea de noi miniștri, ambasadori și judecători federali, inclusiv ocuparea unui eventual loc vacant la Curtea Supremă. Mandatul judecătorilor deja în funcție nu este afectat de acest lucru, dar următorii candidați propuși de Trump ar trebui să obțină acordul majorității de opoziție, în timp ce în Camera Reprezentanților democrații vor decide ce proiecte de lege sunt puse la vot, astfel încât pot bloca noile planuri fiscale, bugetare sau legislative ale președintelui pur și simplu refuzând să asigure majoritatea necesară includerii lor pe agendă.

Pentru a-și impune propriul program, însă, le este nevoie de mai mult decât atât. Trump poate opune veto legilor adoptate de ambele camere, iar pentru anularea unui veto este nevoie de sprijinul a două treimi în fiecare dintre ele; în plus, în Senat, pentru închiderea dezbaterii privind cele mai multe proiecte de lege obișnuite sunt necesare, de regulă, 60 de voturi. Acesta este motivul pentru care noua majoritate poate bloca mai ușor următoarea lege a lui Trump decât poate transforma propriile idei în legi. În negocierile financiare, însă, și Casa Albă va avea ceva de pierdut, întrucât, pentru funcționarea guvernului, pentru programe noi și pentru cheltuieli militare, va avea nevoie, mai târziu sau mai devreme, de noi decizii ale Congresului. Democrații pot impune condiții pentru acestea, pot interzice folosirea fondurilor pentru anumite scopuri sau pot refuza resursele suplimentare solicitate, în timp ce o dispută prelungită poate aduce și riscul unei închideri parțiale a guvernului (shutdown).

În cazul sprijinului pentru Ucraina, exact această putere bugetară oferă cea mai importantă oportunitate. Congresul poate aloca noi fonduri pentru achiziționarea de arme americane de către Ucraina, pentru înlocuirea stocurilor livrate, pentru instruire și pentru alte programe de sprijin, iar alături de acestea poate stabili termene, obligații de raportare și reguli care limitează redirecționarea banilor către alte scopuri. Potrivit unui raport al serviciului de cercetare al Congresului, sprijinul american a funcționat până acum prin mai multe canale diferite, printre care transferul de stocuri americane existente și echipamentele de producție nouă comandate pentru armata ucraineană. Între cele două soluții pot exista diferențe de luni sau chiar ani în livrare, astfel că, pe lângă suma aprobată, trebuie urmărit și pentru ce program exact este alocată și a cui decizie este necesară pentru executarea ei - a se vedea sabotajul lui Hegseth, care nici măcar sistemele Patriot deja plătite nu le-a trimis Ucrainei.

Casa Albă deține totuși instrumente importante, prin care poate încetini executarea, controlând armata și ministerele, iar la unele transferuri chiar legea îi conferă președintelui o marjă de apreciere; din aceasta nu rezultă, însă, că Trump poate pune deoparte, după bunul plac, deciziile de cheltuieli obligatorii ale Congresului. Curtea de Conturi americană, GAO, a constatat deja în 2020, în legătură cu o blocare a unui sprijin militar pentru Ucraina, că a fost o încălcare a legii, întrucât guvernul a îngheţat din motive politice fonduri deja aprobate. Această decizie anterioară poate deveni un reper important de la ianuarie, dacă democrații vor obține aprobarea unui nou sprijin și vor constata că guvernul nu îl pune în aplicare din motive politice.

Pentru acțiunea de sprijin a Ucrainei există, de altfel, și un punct de legătură republican. Senatoarea democrată Jeanne Shaheen s-a întâlnit pe 19 octombrie împreună cu Richard Blumenthal și cu republicanul Thom Tillis cu Zelenski, iar apoi a declarat că administrația Trump oferă o colac de salvare financiar lui Putin, fără a-i cere socoteală pentru atacurile asupra civililor ucraineni. Shaheen a criticat în mod special afacerea cu motorină rusească și încetinirea serviciului Starlink, promițând că va acționa, în cooperare bipartizană, pentru a trage la răspundere companiile private implicate. Majoritatea democrată poate oferi acestui demers greutate politică și agendă în comisii, iar Pentagonul, Departamentul de Stat și contractorii implicați pot primi întrebări la audieri despre cine și cu ce justificare a blocat funcționarea armatei ucrainene. Ar putea exista și posibilitatea adoptării unor noi sancțiuni anti-ruse, verificarea aplicării celor existente și înăsprirea condițiilor pentru exceptările prezidențiale, deși și în aceste cazuri trebuie luat în calcul vetoul lui Trump. Potrivit unei analize de politică externă a Reuters, sprijinul pentru Ucraina s-ar putea număra printre puținele subiecte în care suficienți republicani să fie dispuși să se alăture democraților, inclusiv pentru anularea unui veto. Înfrângerea electorală poate crește marja de manevră a republicanilor care ar dori să se distanțeze de Trump, dar amploarea fisurii din interiorul partidului se va vedea abia la voturi.

O luptă similară este de așteptat și în privința Iranului, unde democrații pot ancheta motivele declanșării războiului, pierderile militare și costurile, iar apoi, la viitoarele decizii de finanțare, pot încerca să limiteze operațiunile militare. Congresul poate acționa și printr-o rezoluție separată împotriva purtării unor lupte fără autorizarea sa, dar Trump poate opune veto și acestei rezoluții, astfel încât încetarea războiului ar necesita, din nou, fie sprijinul unei părți a republicanilor, fie un acord bugetar pe care să-l accepte și Casa Albă. Pentru Europa, din aceasta rezultă că, de la ianuarie, va avea parteneri mai puternici în legislativul de la Washington, însă conducerea diplomației și a armatei va rămâne în continuare în mâinile lui Trump, care se poate retrage în aceste domenii pentru a evita rezistența Congresului.

De aceea, următoarele două luni vor fi importante deja înainte de instalarea noii majorități, iar de la ianuarie este de anticipat un dublu conflict simultan. Pentru documente, depoziții și pentru executarea sprijinului acordat se vor putea declanșa lupte instituționale de durată, în timp ce, pe tema condițiilor financiare ale guvernării zilnice, Trump va trebui să negocieze cu democrați ai căror alegători se așteaptă deopotrivă la atenuarea problemelor legate de costul vieții și la un control al puterii prezidențiale. Punerea sub acuzare poate fi o consecință a acestor anchete, dacă va fi dezvăluit un caz suficient de grav, însă pentru Ucraina ar putea reprezenta deja o schimbare palpabilă chiar și simplul fapt că, de acum înainte, blocarea livrărilor de armament și concesiile făcute Moscovei vor trebui justificate în fața Congresului de cineva, cu nume, documente și termene.

Anna Karczag