Dosarele de tip 6 ale intelectualilor maghiari din România

Am aruncat o privire printre dosarele de rețea din Ungaria, căutând maghiari din România.

I.

György Selmeczi ar fi un nume mare, dar, judecând după fișa sa de tip 6, nu e deloc sigur că aceasta va fi povestea de spionaj a anului:

Pe fișa lui Selmeczi nu a fost înregistrat niciun dosar de recrutare, nici vreun dosar de lucru, iar el a fost exclus din rețea după doar trei săptămâni – „posibilitatea de informare a încetat”. Potrivit fișei, dirijorul a fost și șantajat în momentul recrutării.

Recrutarea, sau tentativa de recrutare, ar fi putut avea legătură cu faptul că, în acea perioadă, dirijorul se afla la Paris.

II.

Pe Vilmos Ágoston, scriitorul, l-au recrutat pe 26 ianuarie 1988 și a fost exclus din rețea după aproape doi ani („depus la arhivă – schimbare a situației familiale”), dar nu se cunoaște dacă a dat informații în acest timp. În cazul lui a existat un dosar de recrutare; un dosar de lucru fie nu a existat, fie nu a fost înregistrat pe fișă.

Deci, momentan nu știm nimic. Primăvara, când vor fi făcute publice și dosarele propriu-zise, poate se vor afla mai multe lucruri.

MMXXVI.

Să ne gândim doar la câți oameni se tem acum, pe când răsfoim vechile documente, de ce se va descoperi despre înaintașii și rudele lor – că au fost niște nemernici adevărați.

Și acum, în 2026, se mai întâmplă ca unii să colaboreze cu o putere care acționează împotriva interesului public. De exemplu, produc articole de propagandă pentru UDMR, sau, din lașitate, sub presiune de grup și din interes material, aleg cu grijă ce să scrie și ce nu. Faptul, de pildă, că Csaba Böjte nu a avut o cădere mai mare și că își poate continua nestingherit minciunile sale pioase – ei bine, acesta este păcatul recent și actual al presei maghiare „de dreapta” din România. Lucrezi acolo? Poți fi liniștit: fiica, nepotul tău te vor întreba ce-ai făcut cu mâinile în sân în tot acest timp.

În prezent nu este o chestiune decisă cât de mare parte din presa transilvăneană, eliberată de Viktor Orbán, va fi acaparată de UDMR. Presa și jurnaliștii „de dreapta” au, deci, două căi. Una este supunerea comodă. Dar, în acest caz, nepotul tău îți va scuipa mormântul în fiecare zi. Nu trăim în sistemul în care, ca jurnalist, ești obligat să lucrezi pentru un partid. Gândește-te: până și în regimul trecut te-ai fi expus disprețului dacă ai fi scris propagandă!

Și același lucru pentru „stânga” care twistă pentru banii din Ungaria: vă vedem!

Și nepoții voștri vă vor vedea și ei.

Boglárka Vértessy