Va fi guvern și va fi unul PSD! Se încheie criza guvernamentală din România?

Se pare că s-a terminat lunga perioadă în care România s-a descurcat destul de bine și fără guvern, acum însă putem începe să ne îngrijorăm, pentru că, pe de o parte, vom avea guvern, iar pe de altă parte, acesta va fi un guvern PSD, chiar dacă din exterior ar putea părea altceva – de fapt, nici nu pare altceva.

Lucrurile s-au precipitat aseară. Am rămas la saga crizei în punctul în care Nicușor Dan nu s-a pronunțat personal în acest sens, dar Administrația Prezidențială a scurs presei informația: dacă nici Luca Niculescu nu va reuși să formeze un guvern, șeful statului va dizolva parlamentul și va organiza alegeri anticipate. Sorin Grindeanu, președintele PSD și arhitectul căderii guvernului Bolojan, a simțit pericolul care se apropia: zile în șir a spus că partidul său nu își va asuma un rol de guvernare decât dacă se implică și PNL, și UDMR. Este destul de ciudat ca un partid politic să dorească să împartă totul cu cel mai mare adversar al său și cu un așa-numit partid de protecție a minorităților, dar să vrea cu orice preț să împartă ministerele și tot ce vine odată cu guvernarea, de exemplu banii din buget.

Aseară, târziu, au apărut deja informații conform cărora scurgerea de informații de la Președinție și-a făcut efectul: deputați și senatori înspăimântați i-au tot sunat pe liderii grupurilor parlamentare pentru a se asigura dacă informația este sigură, dacă au văzut-o, au citit-o, ce urmează să se întâmple. Pentru a înțelege situația, trebuie să știm că, în cazul unor alegeri anticipate, zeci de deputați și senatori ar putea să își pierdă scaunele confortabile și sinecurile bine plătite. Nu este deloc sigur că partidul lor ar obține același rezultat și, cu atât mai puțin, că ei înșiși ar mai apărea pe lista partidului, iar pentru partidele mai mici ar deveni chiar incertă intrarea în parlament. După un asemenea val de panică, ar fi fost o minune ca Luca Niculescu să rămână fără șanse la formarea guvernului. În România, însă, nu există minuni, așa că și PSD a renunțat rapid la cântecul de sirenă al coaliției și a decis, în ședința de astăzi, să intre la guvernare. Luca Niculescu va fi premier, PSD va avea unsprezece miniștri în guvern, iar restul vor fi independenți – în măsura în care cineva poate fi independent în această țară – sau experți. Element de noutate este faptul că domeniul inteligenței artificiale va fi ridicat la rang de minister. Interesant este că, în ședința Comitetului Politic Național al PSD, toți au votat pentru intrarea la guvernare, cu opt abțineri – una dintre persoanele care s-au abținut fiind chiar președintele partidului, Grindeanu, care anterior numise participarea la guvernare drept un teren vulnerabil pentru partidul său.

Alături de cei unsprezece miniștri PSD vor veni șase miniștri experți, astfel noul guvern s-ar constitui din șaptesprezece ministere, pentru a cărui învestire sunt necesare 233 de voturi. Acum, că PSD votează guvernul Niculescu, singura întrebare rămâne ce vor face celelalte partide, care până acum au fost discutate ca susținători externi. PNL a declarat deja anterior că va vota guvernul, indiferent din cine sau din ce ar fi format, și se gândește și la un acord de susținere pe șase luni. Această perioadă de șase luni pare să fie o cifră cu valoare aproape mistică, pentru că și Grindeanu a spus că partidul său intră la guvernare, dar după șase luni va evalua cât de bună a fost această decizie. UDMR a anunțat deja mai înainte că, pentru ei, este indiferent dacă se formează un guvern PSD, de experți sau hibrid, ei îl vor vota. Kelemen Hunor ar încheia, de asemenea, un acord de susținere cu viitorul guvern, care ar include punerea pe agendă a unor chestiuni mai importante – dintre acestea, însă, niciuna nu are legătură cu interesele comunității maghiare din Transilvania. Cu cele 127 de mandate ale PSD și, respectiv, cele 111 mandate combinate ale PNL și UDMR, s-ar atinge cele 233 de voturi necesare, iar România ar avea, în fine, după cinci luni, un guvern. Dar, așa cum se întâmplă pe la noi și așa cum spun românii, mai poate interveni o „răsturnare de situație” – adică totul se poate întoarce pe dos.

Acest lucru îl consider, totuși, mai puțin probabil

Pe de o parte, umbra alegerilor anticipate agitată de Nicușor Dan poate fi destul de convingătoare. Pe de altă parte, există acel scandal despre care nici până astăzi nu știm suficient, dar care, dacă detaliile ar ieși la iveală și ar coincide cu semi-informațiile și teoriile care circulă în ultima vreme, ne-ar aduce în fața celui mai mare scandal politic al României de după 1989: seria de anomalii legate de ambasadoarea americană de la Atena și căderea guvernului.

Nu pot exclude posibilitatea ca succesul actualei formări a guvernului să depindă și de faptul că ambasadoarea devenită notorie și-a prezentat demisia din funcție, astfel încât cercul de simpatizanți MAGA, care s-a coalizat pentru a provoca prăbușirea lui Bolojan, a rămas fără patron. Pe lângă aceasta, politica deschis anti-europeană a lui Trump ar putea juca și ea un rol, căci România este, totuși, membră a Uniunii Europene. În viața publică românească se dezbate de luni de zile ce înseamnă exact orientarea pro-occidentală: simpatie pentru MAGA, respectiv pentru Trump, și prietenie cu America, sau orientare pro-europeană. Pentru a ilustra cât de serioasă este această dilemă semantică: când Nicușor Dan a afirmat, în cadrul unei desemnări de premier, că vrea un guvern pro-occidental, forțele reformiste au scris săptămâni la rând despre ce înseamnă exact acest lucru – americanism sau europenism –, în timp ce președintele român a dat de înțeles, printr-un articol publicat într-o publicație americană apropiată de MAGA, că înclină mai degrabă spre cel cu părul portocaliu. Trădarea lui Trump și furia Europei, însă, se poate să îl fi împins deja și pe șeful statului în direcția de a face presiune pe partide cu amenințarea alegerilor anticipate, astfel încât acestea să ne formeze, în fine, un guvern.

Cum va fi această guvernare, nu se știe încă. PSD nu are majoritate de unul singur, miniștrii experți nu au partid, așa că pentru fiecare lege în parte va trebui dusă o luptă separată în parlament, iar primul și cel mai mare câștigător al acestei situații ar putea fi AUR. Sorin Grindeanu a explicat, printre altele, și astfel intrarea la guvernare: pentru a limita AUR este nevoie de o guvernare bună. Acest lucru este, fără îndoială, adevărat, întrebarea este doar dacă PSD, care s-a înscris în istorie ca unul dintre cele mai corupte partide din România, va fi capabil să se ridice peste propriile greșeli și să fie la înălțimea sarcinii. Înainte să îi îngropăm, însă, să notăm și faptul că social-democrații au toate șansele să devină un partid care guvernează bine, căci ancorarea lor în societate este suficient de profundă pentru a putea duce la bun sfârșit, cu succes, și deciziile politice mai neplăcute.

În această seară, deci, putem spune doar atât: în ultimele cinci luni nu am mai fost niciodată atât de aproape de formarea unui guvern, iar acest guvern va fi unul PSD, pentru că un guvern în care, din 17 ministere, 11 sunt conduse de politicieni PSD, este, fără îndoială, un guvern PSD. Cât va rezista, depinde și de ei – dar, așa cum arată experiența mioritică, nu pentru mult timp.

Anna Karczag