Răsturnare de situație: Nicușor Dan ar fi lansat ideea unor alegeri anticipate

Criza politică din România se apropie de un nou episod. Premierul desemnat Luca Niculescu va trimite joi, 15 octombrie, Parlamentului lista cabinetului și programul de guvernare, astfel încât să poată începe audierile candidaților la funcția de ministru în comisiile de specialitate, urmate de votul de învestitură din Parlament. Cam atât este sigur – dar nici măcar atât nu e pe deplin cert, iar din asta se vede clar că criza este încă departe de a fi rezolvată, pentru că partidele se comportă ca o grupă de copii încăpățânați de grădiniță: fiecare așteaptă ca celălalt să dea primul lopata. Între timp, în cutia cu nisip a apărut și „cel mare”, Nicușor, care – așa cum se întâmplă de obicei în astfel de cazuri – a tras un vânt chiar în mijlocul ei.

Să începem cu cel mai mare, PSD. Social-democrații sunt acum în situația în care ar vota guvernul Niculescu, dar numai dacă se alătură și PNL, și UDMR, adică dacă se reface coaliția tripartită. Exact asta cer cei care, în luna mai, au distrus aceeași coaliție (plus USR) cu ajutorul AUR. Președintele partidului, Sorin Grindeanu, a exclus luni ca PSD să voteze un guvern de experți sau unul mixt, însă, potrivit informațiilor scurse din partid, el însuși ar prefera să rămână în afara guvernului, în timp ce partidul exercită o presiune tot mai mare asupra lui pentru ca PSD să intre la guvernare. Potrivit surselor G4Media, unii lideri ar cere deja nouă portofolii ministeriale, în special ministerele cu bugete mari și cel al Justiției, ceea ce e de înțeles: baronii locali, președinții de consilii județene și primarii obișnuiți cu robinetele bugetare așteaptă bani, iar, potrivit zvonurilor care circulă pe coridoarele partidului, Grindeanu le-ar fi promis, în momentul căderii guvernului în mai, că PSD se va întoarce curând la guvernare. Decizia finală va fi luată miercuri de conducerea extinsă a PSD.

Mulți s-au întrebat de ce a doborât PSD, cu ajutorul AUR, guvernul Bolojan. De ce le-a meritat să se murdărească alături de extremiști și de ce au decis să răstoarne un guvern din care făceau ei înșiși parte și în care, potrivit contractului de coaliție, ar fi dat premierul începând din mai 2027? Atunci au justificat decizia prin pachetul de austeritate al lui Bolojan, explicație care era deja transparentă de la început. Mulți analiști au explicat gestul prin faptul că Bolojan, după ce a pus în ordine bugetul „jupuind pielea populației”, s-ar fi apucat chiar atunci de reforma statului, ceea ce ar fi lezat foarte multe interese. Toată clasa politică se cutremură la ideea eliminării sinecurilor și, chiar dacă e puțin probabil ca Bolojan să fi făcut din această țară o Elveție, nu i se putea permite nici să „se bage în tocană”, pentru că prea multe lucruri ar fi putut ieși la iveală. Aceasta părea o explicație populară și destul de credibilă, până când a reieșit că ambasadoarea americană la Atena a vorbit, la o cină grecească, despre faptul că în România se va doborî un guvern, și că acest lucru se poate face și în Grecia, și oriunde altundeva. Ambasadoarea, Kimberly Guilfoyle, se întâmplă să fie atât de adânc înrădăcinată în lumea MAGA încât postul i se datorează, în mare parte, faptului că a fost logodnica lui Donald Trump Jr. Ce să-i faci, cina a avut loc la mijlocul lunii martie, iar la finalul lunii martie Guilfoyle s-a întâlnit la București cu membri ai elitei politice românești, printre care Grindeanu, Bogdan Ivan, pe atunci ministru al Energiei, și Florin Vlădică, consilier prezidențial. În mai, guvernul a căzut exact cu voturile celor mai înfocați admiratori ai lui Trump: AUR, oamenii lui Victor Ponta, fostul premier PSD, PSD-ul însuși și susținerea tacită a președintelui, el însuși unul dintre cei mai aserviți lui Trump. Cui vrea să vadă în asta o teorie a conspirației nu trebuie să se chinuie prea mult, dar întreg cercul analiștilor români se întreabă acum dacă aceasta a fost chiar motivul real. Casa Albă a cerut marți demisia lui Guilfoyle, iar Administrația Prezidențială română a refuzat să răspundă la întrebarea dacă consilierul Vlădică a discutat cu ambasadoarea despre doborârea guvernului Bolojan.

Revenind la prezent: Grindeanu nu e încântat ca PSD să se apuce singur de guvernare, pentru că, spune el, asta ar duce partidul pe un „teren vulnerabil”. Fiecare poate înțelege expresia cum vrea: Grindeanu probabil o va aplica la orice îi convine de fiecare dată. În schimb, PNL a făcut o mișcare prin care i-a dat șah PSD-ului: liberalii ar vota nu doar un guvern de experți condus de Niculescu, ci și unul în care, alături de Niculescu, să se afle miniștri PSD, cu condiția să nu mai guverneze vreodată împreună cu PSD. Președintele PNL, Ilie Bolojan, a spus-o pe șleau. Într-un spirit aproape similar s-a exprimat și președintele UDMR, Kelemen Hunor, căruia, vizibil, nu-i mai pasă dacă va fi guvern PSD sau guvern de experți, atât timp cât există vreun guvern, pe care să-l voteze. Mica diferență este că Alianța nu a răspuns cu un „nu” clar la invitația lui Grindeanu de a guverna. Atât liberalii, cât și partidul unic al maghiarilor au anunțat că vor semna și un acord de susținere, prin care se angajează ca grupurile lor parlamentare să voteze cele mai importante legi și măsuri ale noului guvern. PNL construiește acest acord în jurul disciplinei bugetare și al bugetului pentru anul viitor, și ar fi valabil pentru cel puțin șase luni. Iar UDMR – să facem legătura cu strada Majális – s-a exprimat astfel:

Da, cererile concrete legate de comunitatea maghiară au fost omise din listă. Cine s-a mirat de asta, să ridice mâna – dar să o și țină ridicată până la alegerile din 2028.

Poziția USR este clară: nu vor mai guverna cu PSD și nici nu vor susține guvernul Niculescu. Președintele partidului, Dominic Fritz, spune că nu crede în miniștri independenți, iar ce va rezulta din asta va fi, de fapt, un guvern minoritar PSD.

Matematica este însă necruțătoare. Pentru votul de învestitură sunt necesare 233 de voturi. PNL și UDMR, care susțin guvernul Niculescu, au împreună 111 parlamentari, PSD are 127, astfel încât, fără PSD, guvernul pică sigur, dar cu PSD poate trece. Ecuația începe deci să se simplifice puțin: PSD, dacă vrea, poate guverna singur, iar PNL și UDMR l-ar susține din exterior. Nimeni nu ar putea garanta însă că UDMR nu se va alătura totuși PSD-ului în ultimul moment. Argumentele clasice sunt deja pregătite: „nu am avut altă opțiune” și „la guvernare putem face mai mult pentru comunitatea maghiară decât din opoziție”.

Așa cum se vede, față de tachinarea reciprocă de până acum nu s-a schimbat nimic – sau cel puțin nu s-ar fi schimbat nimic, dacă nu ar fi venit o răsturnare de situație pe care nici cei mai experimentați specialiști în politica românească nu au prevăzut-o, chiar dacă, din întâmplare, sunt originari din Baia Mare. Nicușor Dan, „cel mare” al acestei grădinițe politice și, în același timp, șeful statului, a tras un vânt în cutia cu nisip și, așa cum fac copiii de grădiniță, s-a făcut imediat că nu el a fost. Președintele a lăsat să scape în presă planul său genial: dacă până joi Luca Niculescu nu reușește să demonstreze că are majoritate, vineri va emite decretul de dizolvare a Parlamentului. Important: nu Nicușor a spus asta, iar Palatul Cotroceni nu a răspuns nici la întrebarea G4Media, nici la cea a HotNews. Ambele publicații citează surse oficiale, apropiate de Administrația Prezidențială. (Aceste surse sunt numite în română „sursa” – poate ar trebui să împrumutăm și acest cuvânt în argoul maghiar transilvănean plin de românisme, alături de „borkány” (din „borcan”), să spunem sub forma „szurszák”?)

Totuși, această amenințare trebuie luată în serios. „Parlamentarul” ar mai avea încă vreo doi ani lejer până la alegerile din 2028. (Și acesta e un împrumut: Parlamentul român este format din două camere, în cea inferioară șed deputații, în cea superioară senatorii, iar numele comun al celor două este, în română, „parlamentar” – nu-i un cuvânt bun? Măcar conține și „ár”, cuvântul maghiar pentru preț.) La alegeri anticipate, însă, nimeni nu poate fi sigur că își va păstra scaunul, și totuși, cine ar vrea să renunțe la șansa de a zbura în fiecare vară cu avionul privat spre Mykonos, pe banii camerei de comerț? Totuși, lucrurile nu sunt chiar atât de simple: PNL, USR și AUR sunt clar în favoarea unor alegeri anticipate – cu intensități și din motive diferite, dar sunt. Iar Grindeanu a declarat luni că PSD nu-și dorește alegeri anticipate, dar este pregătit pentru ele, pentru că s-ar putea să fie inevitabile.

Nicușor, acum doar două săptămâni, pe 30 septembrie, nu numai că nu a scos arma alegerilor anticipate, ci dimpotrivă, i-a liniștit pe cei din PSD și pe toți cei interesați de eșecul formării guvernului. A spus atunci că alegerile anticipate ar prelungi criza cu cinci luni, iar mesajul investitorilor care creditează țara era clar: nu sunt necesare alegeri anticipate. A adăugat că el este un om responsabil și nu se joacă cu soarta țării. Ar fi niște investitori ciudați dacă și-ar fi schimbat radical opinia în doar două săptămâni, și suspectez că nici atunci nu au spus așa ceva, totul fiind de fapt o derivată politică a președintelui matematician, a cărei soluție probabil nici el nu o cunoaște – dar cel puțin a dat tema pentru acasă.

Condițiile juridice pentru dizolvare sunt, de fapt, îndeplinite. Potrivit Constituției României, președintele poate dizolva Parlamentul dacă, în termen de șaizeci de zile de la prima cerere de învestitură, nu se formează niciun guvern și au picat cel puțin două tentative de învestitură. Niculescu este deja al patrulea premier desemnat de la căderea guvernului Bolojan: Eugen Tomac și-a retras mandatul chiar înainte de vot, iar guvernele propuse de Adrian Veștea și Siegfried Mureșan au picat în Parlament, iar cele șaizeci de zile au trecut de mult.

Poate că, din partea lui Nicușor, e deja prea târziu, și ar fi trebuit să lanseze această bombă atomică politică mai din timp? Cine știe. Pentru moment, situația este că se poate întâmpla orice, toate cărțile sunt pe masă, dar cel mai probabil rămâne totuși ca SRL-ul Lalea să fie la guvernare. Cineva trebuie să confirme, la urma urmei, vechea glumă românească: în România se organizează alegeri ca să se vadă cu cine va guverna UDMR.

Anna Karczag