În sfârșit, Ugar a primit un răspuns din partea UDMR!

Glumim, dar este totuși o chestiune serioasă.

Publicația Ugar a fost singura din presa maghiară din România care, încă în iunie, l-a întrebat pe Hunor Kelemen ce chestiuni minoritare vor fi reprezentate în cadrul negocierilor de coaliție. Am scris într-un articol anterior că UDMR nici nu a considerat Ugar vrednic de un răspuns – pentru ei există doar presa pe care o pot controla, parțial sau integral.

A trebuit să așteptăm până astăzi pentru a primi un răspuns la întrebare. Așa cum era de așteptat, unul nefavorabil.

Ieri, Hunor Kelemen, pe pagina sa de Facebook, într-o enumerare firavă legată de negocierile de coaliție, a declarat următoarele:

Și trebuie apărate drepturile comunităților minoritare.

Cu aceasta, Hunor Kelemen a recunoscut, mai mult, a declarat cu mândrie, că programul de guvernare al UDMR în privința minorităților este egal cu zero. Se pregătesc să guverneze astfel încât totul să rămână așa cum este.

În România, unde comunității maghiare de un milion de oameni încă nu i s-a acordat autonomia instituțională promisă – ci avem UDMR-ul nostru în loc – și unde chiar și lucruri mai problematice sunt de-a dreptul zilnice, un exemplu flagrant este că patrimoniul composesoratelor maghiare este renaționalizat, în timp ce UDMR stă la guvernare și tace mâlc, ca să-l citez pe Kelemen: „apără drepturile comunităților minoritare” – ca să nu mai detaliem acum celelalte palme pe față date cu ajutorul eficient al UDMR, e suficient să menționăm că un călugăr este dat afară ilegal din mănăstirea catolică în zorii zilei, sau mai e și un alt caz celebru, UMF Târgu Mureș (MOGYE), unde la fel luăm act de ilegalitate ridicând din umeri – cu excepția momentelor în care UDMR nu pune în scenă o comedie, trăgând studenții încolo și încoace – nici acolo problema nu e legea, ci „reprezentarea maghiară” dezinteresată, care se scarpină în boașe, și alegătorii, cărora le convine exact așa cum e, și care trec cu vederea tot ce face tulipanul.

Retragerea drepturilor minoritare nu funcționează deloc așa cum pune în scenă teatrul UDMR.

Lucrurile stau altfel.

Este important să vedem că, în România postdecembristă, nu a fost retras niciodată, la nivel legislativ, un drept minoritar de care comunitatea maghiară să se fi folosit efectiv. La nivel legislativ a existat o singură retragere a unui drept minoritar, în 2019. Era o prevedere legală pe care maghiarii din România nu au folosit-o deloc.

Prevederea abrogată atunci stipula că, într-o anumită unitate administrativă, dacă proporția populației maghiare scade sub 20%, anumite drepturi minoritare rămân totuși în vigoare. Astfel, în prezent, din acest punct de vedere este mereu relevant ultimul recensământ, nu cel din 1992 sau din 2002.

Se vede, deci, că nu contează doar ce scrie pe hârtie, ci și dacă maghiarii din România – fie ei intelectuali, politicieni sau alegătorii lor – sunt timizi și muți, sau se ridică în mod constant pentru drepturile lor.

A veni, prin urmare, cu această propoziție destinată programului de guvernare, „trebuie apărate drepturile comunităților minoritare”, este din nou un certificat de sărăcie din partea lui Hunor Kelemen, întrucât UDMR nu apără de fapt drepturile, ba dimpotrivă, le subminează cu mult mai mult decât majoritatea, iar în plus niciun drept minoritar nu este amenințat la nivel legislativ, iar dacă ar fi amenințat, personalul UDMR n-ar putea nici să-l apere, fiind în conflict de interese și fiind selectat anume pentru a fi incapabil de acest lucru.

Drepturile, la guvernare, mai ales printr-o tăcere deasă, nu pot decât să se piardă; ele pot fi apărate doar dacă oamenii le folosesc, fie că UDMR vrea sau nu. Dacă nu sunt folosite, în practică ele nu există, și posibilitatea lor teoretică poate fi retrasă cu o singură semnătură, fără circ, fără rezistență, fără să se taie toate cauciucurile vreunui SUV, și fără nici cea mai mică șoaptă după aceea.

Ați știut, de exemplu, că în 2019 a fost retras dreptul minoritar prezentat mai sus? Vedeți?

Totuși presa a scris despre asta, mai mult, recent „ai noștri” au mai făcut un circ pe tema asta, scoțând-o din sertar, într-o acțiune comună cu AUR și cu presa maghiară din România.

Acest discurs vid, precum cel al lui Hunor Kelemen, va duce totuși la retragerea unor drepturi minoritare. Pentru că nici nu ne cunoaștem drepturile. Dar pe cine deranjează, dacă acel drept nu există nici în practică? Cel puțin legea va reflecta realitatea, nu-i așa?

Hm?