A sosit acordul americano-rus care înjunghie Ucraina pe la spate

Negocierile americano-ruse privind încheierea războiului din Ucraina vizează și o afacere petrolieră de miliarde de dolari, printre beneficiarii potențiali ai căreia se numără susținători ai lui Donald Trump, precum și investitori din Orientul Mijlociu apropiați rețelei de afaceri a celor doi negociatori-șefi americani, Jared Kushner și Steve Witkoff. Acest lucru a fost dezvăluit de Anton Troianovski și Eric Lipton, doi jurnaliști ai publicației The New York Times, într-un articol apărut pe 3 octombrie. Prezentarea de mai jos redă munca lor de investigație și firul de idei al acesteia. Autorii au vorbit cu opt persoane la curent cu negocierile aflate în desfășurare de luni de zile, care au cerut să rămână anonime din cauza sensibilității subiectului.

Obiectul tranzacției este rețeaua extinsă de active externe ale Lukoil: zăcăminte de petrol, rafinării și benzinării în diferite puncte ale lumii, de la extracția din Camerun, prin uzine de procesare din Europa, până la stații de alimentare din New Jersey. La începutul anului, compania rusă și-a evaluat activele internaționale la douăzeci de miliarde de dolari, însă prețul și structura exacte ale vânzării aflate acum în negociere nu sunt cunoscute. Acordul necesită aprobarea atât a Washingtonului, cât și a Kremlinului, astfel încât, în ciuda statutului formal de proprietate privată a Lukoil, soarta tranzacției depinde în cele din urmă de decizia lui Trump și a lui Vladimir Putin.

Putin a ridicat problema vânzării la întâlnirea de la Kremlin din 5 septembrie, în fața lui Kushner și Witkoff. Potrivit uneia dintre surse, acesta ar vrea să arate rușilor că este în continuare posibil să se facă afaceri cu Statele Unite. Negociatorii americani au răspuns că vor lucra la acest subiect: ei au văzut în tranzacție atât o oportunitate de a câștiga bunăvoința Kremlinului, cât și o modalitate de a reduce prețurile mondiale la energie. Pentru cumpărători, afacerea este cu atât mai atractivă cu cât o autorizație americană ar elibera activele vizate de sancțiunile SUA, ceea ce le-ar crește imediat valoarea. Acest lucru se încadrează în abordarea lui Trump față de Rusia. Președintele vorbește încă de anul trecut despre această țară ca despre o oportunitate de afaceri semnificativă, iar Kushner și Witkoff susțin ideea că promisiunea refacerii relațiilor economice cu Occidentul l-ar putea determina pe Putin să facă un compromis în privința Ucrainei. În ultima vreme, administrația se arată deschisă și la ideea încheierii unor acorduri chiar înainte de terminarea războiului, pentru a semnala Moscovei seriozitatea restructurării relațiilor americano-ruse. Vânzarea Lukoil este unul dintre aceste posibile acorduri.

Procesul de vânzare a fost declanșat inițial chiar de sancțiunile americane. Administrația Trump a sancționat Lukoil acum un an, motivând că astfel va exercita presiuni suplimentare asupra lui Putin pentru a opri uciderile. Din această cauză, compania a fost nevoită să își vândă activele externe, ceea ce a stârnit interesul investitorilor din întreaga lume. Washingtonul a păstrat însă controlul asupra procesului, întrucât autoritățile americane decid cu privire la aplicarea sancțiunilor și la eliberarea autorizațiilor necesare. În noiembrie anul trecut, Departamentul Trezoreriei a respins oferta comerciantului de energie Gunvor, cu sediul în Elveția și cu vechi legături rusești. Departamentul a numit atunci compania „marioneta Kremlinului” și a declarat că, atâta timp cât Putin continuă uciderile, nu îi va permite să profite de pe urma acestei afaceri. În ianuarie, societatea de investiții Carlyle, din Washington, a ajuns la un acord preliminar, neexclusiv, cu Lukoil. Carlyle a argumentat că trecerea activelor în proprietate americană ar servi obiectivul lui Trump privind „dominația energetică”. Printre potențialii cumpărători a apărut și Chevron, însă aprobarea americană pentru oferta Carlyle a rămas blocată luni de zile.

Între timp, a apărut în prim-plan un alt grup de investitori, despre a cărui componență a relatat anterior și Financial Times. Acesta este condus de Todd Boehly, coproprietar al echipei de baseball Los Angeles Dodgers. Boehly a sprijinit obiectivele politice ale lui Trump cu un total de două milioane de dolari: în decembrie 2025 a donat un milion de dolari comitetului politic MAGA Inc., iar încă un milion a fost donat pentru ceremonia de învestire prezidențială prin intermediul companiei sale de investiții, Eldridge Industries. Experiența sa în industria petrolului și gazelor este relativ redusă; averea sa provine în principal din companii de investiții, echipe sportive și interese din industria divertismentului, printre care și catalogul muzical al lui Bruce Springsteen. Particularitatea grupului de cumpărători este că și statul american ar urma să dețină o participație în el. Instituția internațională de finanțare a dezvoltării, U.S. International Development Finance Corporation (DFC), care finanțează și acordă credite pentru investiții externe, ar urma acum să participe la achiziționarea activelor Lukoil. Instituția a motivat posibila implicare prin consolidarea securității economice americane, sprijinirea obiectivelor de politică externă și reducerea prețurilor la energie pentru consumatorii americani. Un oficial a subliniat, de asemenea, că afacerea ar putea aduce profituri semnificative contribuabililor americani, ar îmbunătăți securitatea energetică a aliaților și ar ține infrastructura strategică departe de adversari.

Achiziția ar implica însă și un capital important din Orientul Mijlociu. Unul dintre marii proprietari ar fi un grup de companii din Qatar, controlat de frații Moutaz și Ramez Al-Khayyat. Frații miliardari, născuți în Siria și mutați în Qatar în timpul războiului civil sirian, și-au construit în ultimii ani interese petroliere și planuri de investiții și în Siria, Libia și Irak. Ambii au fost prezenți la învestirea lui Trump din 2025 și de atunci au devenit parteneri de afaceri și cu Kushner, precum și cu soția acestuia, Ivanka Trump, în finanțarea unui complex turistic de lux de câteva miliarde de dolari în sudul Albaniei. Această colaborare a continuat și pe parcursul negocierilor privind Lukoil; în cursul anului, Ramez Al-Khayyat și Ivanka Trump s-au întâlnit și în Albania pentru acest proiect.

Celălalt investitor important ar fi un fond cu sediul la Abu Dhabi, controlat de șeicul Tahnoon bin Zayed Al Nahyan, principalul consilier pentru securitate națională al Emiratelor Arabe Unite. Legăturile lui Tahnoon se întrepătrund în mai multe puncte cu familia Trump și cu negociatorii americani. Un alt fond controlat de el a cumpărat o participație semnificativă în compania de criptomonede a familiei Trump, World Liberty Financial, al cărei cofondator a fost Witkoff și la a cărei conducere participă fiul lui Witkoff, precum și fiii lui Trump. World Liberty i-a adus lui Trump 799 de milioane de dolari anul trecut, parțial în legătură cu o achiziție de criptomonede de două miliarde de dolari, realizată de una dintre entitățile lui Tahnoon în 2025. Potrivit unei persoane apropiate lui Witkoff, acesta și-a vândut între timp propria participație în companie. Șeicul are, de asemenea, un rol în supravegherea fondului de investiții Lunate din Abu Dhabi, unul dintre cei mai mari investitori ai societății de private equity înființate de Kushner după primul mandat prezidențial al lui Trump. Astfel, Tahnoon este prezent și în rețeaua de afaceri a lui Kushner.

Investigația nu afirmă că Kushner sau Witkoff ar câștiga personal bani din tranzacția Lukoil și nici nu prezintă dovezi în acest sens. Problema constă în întrepătrunderea deciziilor diplomatice cu relațiile de afaceri personale: trimișii americani care negociază încheierea războiului participă la facilitarea unei tranzacții din care ar putea profita partenerii de afaceri ai familiilor lor și susținătorii președintelui. Un oficial guvernamental de rang înalt a confirmat că Kushner și Witkoff au ajutat direct la stabilirea condițiilor financiare ale investiției statului american, asigurând o plată inițială semnificativă și o cotă din profit pentru Statele Unite. Purtătorul de cuvânt al lui Witkoff a exclus însă orice conflict de interese sau interes financiar personal, subliniind că trimisul special își desfășoară activitatea diplomatică fără salariu, cu avionul propriu și pe cheltuiala proprie.

Hui Chen, fost procuror al Departamentului de Justiție al SUA și expertă în conformitate corporativă, a numit îngrijorătoare această rețea de relații. În opinia sa, cazul arată de ce este problematic să fie numiți în roluri conducătoare de politică externă prieteni și membri ai familiei președintelui. Întrebarea centrală este cum va evalua administrația ofertele concurente și dacă relațiile personale ale celor implicați pot influența decizia. Divizia internațională a Lukoil, cu sediul în Austria, a angajat chiar ea un consultant din Washington apropiat de Trump: Bryan Lanza, fost consilier de rang înalt în campania electorală prezidențială din 2024, care lucrează la Mercury Public Affairs. Potrivit unei surse, Lanza nu mai lucrează pentru Lukoil. Oficial, afacerea așteaptă autorizația Departamentului Trezoreriei, care supraveghează sancțiunile, însă, potrivit celor familiarizați cu procesul, deciziile esențiale se iau la Casa Albă. Purtătorul de cuvânt al Trezoreriei a declarat, de asemenea, că OFAC, instituția responsabilă de aplicarea sancțiunilor, pune în aplicare politica externă stabilită de Casa Albă. Din partea rusă, Kirill Dmitriev, trimisul special al lui Putin pentru afaceri economice, este și el implicat îndeaproape în negocieri. În septembrie a avut discuții la New York și Washington și a declarat că dialogul cu americanii continuă pe mai multe domenii, inclusiv în energie.

Importanța tranzacției este amplificată și de consecințele războiului cu Iranul. Rafinăriile Lukoil din Țările de Jos, Bulgaria și România produc motorină și combustibil de aviație, pentru care, de la începutul războiului, s-a format un deficit, ceea ce a împins prețurile în sus. Acest lucru îi oferă lui Trump un stimulent suplimentar pentru a sprijini un acord care ar putea îmbunătăți aprovizionarea cu energie. Negocierile s-au prelungit însă atât de mult încât Departamentul Trezoreriei a trebuit să prelungească în mod repetat autorizațiile tranzitorii: acestea permit benzinăriilor Lukoil din SUA și altor active externe ale companiei să rămână în continuare în legătură cu partenerii lor financiari. Cea mai recentă prelungire este valabilă până pe 29 octombrie. Întrebarea centrală a investigației lui Troianovski și Lipton este, așadar, în ce măsură diplomația care urmărește încheierea războiului din Ucraina este influențată de oportunitățile de afaceri negociate în paralel. În cazul Lukoil, aceeași conducere de la Washington stabilește limitele sancțiunilor, decide autorizarea cumpărătorului ales, negociază cu Putin și ar urma să intre în afacere și ca investitor de stat, într-o tranzacție ai cărei actori privați sunt legați pe mai multe căi de președinte și de negociatorii săi. Tranzacția nu s-a încheiat încă, dar relațiile dezvăluite arată deja cât de strâns sunt împletite în ea diplomația de pace, politica energetică și lumea afacerilor din anturajul lui Trump.

Prezentare a articolului de investigație semnat de Anton Troianovski și Eric Lipton, apărut în The New York Times. Textul original poate fi citit AICI.

Traducere și redactare: Karczag Anna/Ugar