Am consumat Pământul: șapte din cele nouă limite planetare se află în zona roșie

Din cele nouă limite planetare care determină stabilitatea Pământului, omenirea a depășit deja șapte, iar toate șapte se află în cea mai proastă stare înregistrată vreodată – constată Raportul privind sănătatea planetară (Planetary Health Check) pentru 2026. Studiul anual a fost publicat luni de Laboratorul de Științe ale Limitelor Planetare al Institutului de Cercetare a Impactului Climatic din Potsdam (PIK), Germania; raportul a fost realizat de peste șaizeci de oameni de știință.

„Diagnosticul este clar. Presiunea crește de-a lungul tuturor limitelor planetare care se află deja în afara spațiului sigur de funcționare. (...) Asta înseamnă că riscul unor schimbări la scară largă, persistente și eventual ireversibile crește, în timp ce marja noastră de manevră pentru a le gestiona se restrânge tot mai mult.”

– a declarat Boris Sakschewski, cercetător la PIK și unul dintre autorii principali ai raportului.

Teoria limitelor planetare a fost dezvoltată în 2009 la Centrul de Reziliență din Stockholm de Johan Rockström, actualul director al PIK, și colegii săi cercetători. Cadrul descrie nouă procese terestre care trebuie să rămână în limite sigure pentru ca planeta să își păstreze stabilitatea și rezistența – adică pentru ca civilizația umană să dispună de condiții propice traiului. Potrivit raportului, limitele deja depășite sunt: schimbările climatice, integritatea biosferei (adică biodiversitatea și funcționarea ecosistemelor), transformarea sistemelor terestre (în principal despăduririle), modificarea rezervelor de apă dulce, perturbarea ciclurilor biogeochimice – în special ale azotului și fosforului –, emisiile de așa-numite substanțe noi, precum plasticele și substanțele chimice sintetice, precum și acidifierea oceanelor. Aceasta din urmă este cea mai recentă: a fost depășită ca a șaptea limită în raportul de anul trecut. De la începutul industrializării, pH-ul apelor de suprafață ale oceanelor a scăzut cu aproximativ 0,1 unități, ceea ce înseamnă o creștere a acidității de aproximativ 30%, cauzată în principal de dioxidul de carbon de origine fosilă.

Doar două limite se mai află în intervalul sigur: subțierea stratului de ozon stratosferic și încărcarea atmosferică cu aerosoli. Ambele s-au ameliorat în ultimul deceniu, însă autorii avertizează că ameliorarea globală poate masca faptul că, în unele regiuni, nivelul de aerosoli rămâne periculos. Levke Caesar, cercetătoare principală la laborator, a subliniat într-un e-mail trimis publicației Courthouse News că aceste procese nu pot fi separate unele de altele.

„Nu împingem șapte sisteme independente dincolo de limitele lor sigure separat; modificăm simultan mai multe părți ale unui singur sistem interconectat.”

– a afirmat aceasta. A adăugat că schimbările climatice și integritatea biosferei sunt considerate cele două „limite fundamentale”, nu pentru că celelalte ar fi secundare, ci pentru că o modificare persistentă a oricăreia dintre ele poate, de una singură, transforma fundamental starea sistemului Pământului.

Raportul a fost realizat după un an marcat de o serie de catastrofe meteorologice legate de încălzirea provocată de om. În Pakistan, inundațiile monsunice din 2025 au afectat peste 6,9 milioane de persoane. Conținutul termic al oceanelor a atins anul trecut un nou record, contribuind la intensificarea extrem de rapidă a uraganului Melissa, care a ajuns la categoria 5 înainte de a lovi Jamaica. Între ianuarie 2023 și septembrie 2025, aproximativ 84,4% din recifele de corali ale lumii au fost expuse unui stres termic care provoacă albirea acestora – cel mai amplu eveniment de acest fel înregistrat vreodată. Anul acesta, Europa de Vest a trecut prin cea mai caldă perioadă iunie-iulie de la începutul măsurătorilor. Seceta a afectat Franța, Spania, Germania și Regatul Unit, incendii forestiere devastatoare au izbucnit în întreaga Europă și în Canada, iar temperaturi record au fost înregistrate în Japonia, Coreea de Sud și în unele regiuni din Orientul Mijlociu. Potrivit Scientific American, concentrația de dioxid de carbon din atmosferă a atins un nivel record de 426 ppm (părți per milion). Aceasta depășește cu mult nivelul de 350 ppm considerat sigur de mulți oameni de știință, precum și nivelul preindustrial de 280 ppm.

Una dintre cele mai tulburătoare întrebări ale raportului este dacă rezervoarele terestre de carbon – pădurile și solurile care absorb o parte semnificativă a emisiilor de dioxid de carbon de origine umană – se vor slăbi sub efectul căldurii, secetei și incendiilor repetate. Potrivit autorilor, modelele care estimează capacitatea acestor rezervoare de carbon pot supraevalua reziliența acestor sisteme.

„Calea noastră spre zero emisii nete se bazează pe rezervoare de carbon funcționale. Observațiile actuale sunt semnale de alarmă că planeta noastră își poate pierde capacitatea de tamponare.”

– a declarat Sakschewski. Johan Rockström a avut un ton în același timp urgent și optimist.

„Nu ne putem permite luxul de a mai pierde timp, dar avem cunoștințele, capacitatea și soluțiile necesare pentru a schimba direcția.”

– a spus el. În opinia sa, pentru a proteja viața și mijloacele de trai ale oamenilor, este esențial ca eforturile de readucere a tuturor limitelor planetare în spațiul sigur de funcționare să se accelereze. Hindou Oumarou Ibrahim, președinta grupului Planetary Guardians, care susține raportul, a cerut cititorilor să recitească lista catastrofelor:

„Pakistan, Caraibe, Europa, recifele de corali din adâncul oceanelor. Acestea nu sunt urgențe separate. Planeta transmite, în toate regiunile, în același timp, semnalul că i s-a rupt echilibrul.”

Raportul privind sănătatea planetară este publicat anual din 2024. Prima ediție a identificat șase limite depășite, cea de anul trecut deja șapte. Cadrul are și critici: unii cercetători din domeniul dezvoltării consideră că aplicarea sa poate impune sarcini disproporționate asupra țărilor din sudul global.

Sursă: PIK-Potsdam, Courthouse News

Ugar