Mai mult de 5 milioane de români trăiesc în alte țări europene

Potrivit documentelor Ministerului Muncii din România, prezentate de G4Media, numărul românilor care trăiesc în principalele țări europene de destinație poate fi între 4,37 milioane și 5,11 milioane, în funcție de metodologia evidențelor. Diferența provine din faptul că unele date iau în calcul rezidenții declarați efectiv, altele persoanele care au drept de ședere sau persoanele incluse în evidențe administrative mai ample. Numărul total nu poate fi considerat, prin urmare, o statistică demografică elaborată printr-o metodologie unitară, dar oferă totuși o imagine a amploarei emigrației.

Potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS) din România, în 2025 mai mult de 54.900 de persoane au emigrat definitiv în străinătate. Este o categorie mai restrânsă decât cea a persoanelor care plecă temporar, de exemplu pentru muncă, așa că nu reflectă numărul total al celor care se mută în străinătate. Totuși, numărul emigranților definitivi este una dintre cele mai ridicate valori din ultimele decenii; conform seriei de date prezentate, un număr mai mare s-a înregistrat doar în 1990, când 96.929 de persoane s-au stabilit în altă țară. În rândul tinerilor, munca în străinătate rămâne o opțiune atractivă. În studiul privind tineretul realizat de INSCOP la finalul anului 2025, 66,2% dintre respondenți au considerat-o un mijloc de a-și îmbunătăți nivelul de trai, iar 64,7% ar pleca în principal pentru un loc de muncă mai bine plătit. Acest lucru nu reflectă însă o intenție la fel de puternică de emigrare directă: 70,6% au declarat că nu intenționează să plece din țară pentru muncă sau studii în următoarele douăsprezece luni, iar în cazul unei eventuale plecări, 76,9% au spus că le-ar fi dor mai ales de familie.

În Regatul Unit, până la finalul lunii iunie 2026, cetățenii români au depus 1,47 milioane de cereri în cadrul EU Settlement Scheme, sistemul care reglementează șederea cetățenilor UE după Brexit. Această cifră nu este însă identică cu numărul românilor care trăiesc acolo, întrucât aceeași persoană poate solicita de mai multe ori un statut, de exemplu atunci când își transformă dreptul de ședere temporară într-unul permanent. Acest aspect este tratat separat și în ghidul statistic al ministerului britanic de interne. Potrivit documentului ministerului român, 1,02 milioane de români au drept de ședere în Marea Britanie, dintre care 684.380 au statut de rezidență permanentă, iar alți aproximativ o sută de mii au obținut cetățenia britanică. Numărul românilor înregistrați ca rezidenți în Anglia și Țara Galilor a crescut, potrivit datelor prezentate, de la 310.000 în 2016 la 805.000 în 2025. Mișcarea este însă bidirecțională: între 1 aprilie 2025 și 31 martie 2026, aproximativ 39.000 de români s-au repatriat din Regatul Unit, conform documentelor ministerului.

În Italia, în 2025, erau înregistrați ca rezidenți mai mult de 1,05 milioane de cetățeni români, dintre care aproape 593.000 femei. Potrivit datelor din 2024, pentru aproape 599.000 de lucrători români s-au plătit taxe și contribuții legate de activitatea profesională, iar peste 53.000 aveau activități independente. Mulți dintre ei lucrează în construcții, în servicii casnice și de îngrijire, în HoReCa, în comerț și în agricultură. Integrarea de durată a comunității este indicată și de faptul că peste 42.000 de români sunt deja pensionari în Italia, iar în anul școlar 2023–2024 aproape 148.000 de elevi români au studiat în școlile din această țară.

În Germania, la finalul anului 2025, 903.770 de cetățeni români figurau în registrul central al străinilor, reprezentând 6,4% din populația cu cetățenie străină a țării. În cadrul comunității, bărbații erau majoritari: numărul lor era de 510.600, față de 393.170 de femei. Potrivit datelor prezentate de minister, rata de ocupare a românilor a atins 72,7%, depășind rata de 71% înregistrată în cazul cetățenilor germani. Documentul descrie comunitatea română ca fiind formată în majoritate din persoane tinere, active pe piața muncii.

În cazul Spaniei, diferențele dintre diversele evidențe sunt deosebit de mari. Institutul Național de Statistică al Spaniei a înregistrat, la începutul anului 2025, 609.270 de rezidenți români, în timp ce, potrivit observatorului pentru migrație, peste 1,13 milioane de români aveau un certificat de rezidență valabil. Cele două cifre măsoară categorii diferite, astfel încât nu pot fi folosite interschimbabil pentru a determina dimensiunea comunității. La finalul lunii aprilie 2026, 346.290 de români plăteau contribuții la sistemul de asigurări sociale, iar aproape 55.000 lucrau ca liber-profesioniști.

În Franța, reprezentanța diplomatică română estimează comunitatea românească la 450.000–500.000 de persoane. Este o estimare, realizată printr-o metodologie diferită de cea folosită în registrele de populație din Germania sau Italia. Potrivit articolului, în 2024 erau înregistrați în Franța peste 15.800 de lucrători veniți din România, în principal în construcții și agricultură. În afara acestora, peste 25.000 de români lucrează sezonier în această țară, mai ales în activități agricole.

Dintre comunitățile românești mai mici din Europa, la începutul anului 2025 erau înregistrați 155.721 de rezidenți români în Austria și 63.848 în Țările de Jos. În Țările de Jos, numărul anual al lucrătorilor mobili, temporari și sezonieri este estimat separat la 80.000–120.000, iar în anul universitar 2024–2025 aproape opt mii de studenți români au studiat în învățământul superior. Potrivit datelor prezentate, în Cipru locuiesc circa 45.000 de români, în Grecia 28.250, în Suedia 25.000–30.000, în Danemarca 17.000–20.000, iar în Estonia între o mie și o mie cinci sute.

Imigrația atenuează declinul demografic al României

În ceea ce privește evoluția populației interne a României, imigrația joacă un rol tot mai important. Potrivit INS, populația cu reședința obișnuită în țară era, la 1 ianuarie 2026, de 19,041 milioane de persoane, o cifră care arată o tendință de scădere, cauza principală a declinului fiind reducerea naturală a populației: au murit mai mulți oameni decât s-au născut. În schimb, soldul migrației internaționale a fost pozitiv: în 2025, cu 102.200 de persoane mai multe au venit în țară decât au plecat din ea. Acest surplus nu a compensat integral declinul natural, dar, în absența lui, populația ar fi scăzut sub 19 milioane. Soldul migrator pozitiv nu înseamnă neapărat doar sosirea unor cetățeni străini, întrucât în această cifră pot fi incluși și românii care s-au repatriat. În același timp, îmbătrânirea populației continuă. Proporția persoanelor de 65 de ani și peste a crescut de la 20,3% la începutul anului 2025 la 20,5% la începutul anului 2026, în timp ce proporția copiilor a scăzut de la 15,4% la 15,1%. România se confruntă astfel, în același timp, cu emigrația persistentă, cu declinul natural al populației și cu îmbătrânirea demografică; pentru moment, imigrația atenuează consecințele demografice ale acestor fenomene.

Ugar