Oligarhii ruși au strâns 5,6 miliarde de dolari pentru războiul lui Putin, iar noi păzim rublele lui Putin

Cei mai bogați oameni de afaceri din Rusia au sprijinit anul acesta cu 471 de miliarde de ruble, adică peste 5,6 miliarde de dolari, bugetul de stat. Potrivit documentelor prezentate de Reuters, aceste plăți „voluntare” acoperă deja mai mult de un procent din cheltuielile statului rus, într-un buget în care 38% este destinat scopurilor militare și de securitate. Banii ajung în vistieria statului, de unde alimentează același sistem care distruge Ucraina; pentru finanțarea războiului nu e nevoie ca fiecare rublă să fie etichetată separat – una devine rachetă, alta ocupație, iar a treia ruinele următorului oraș ucrainean.

Fără aceste plăți, deficitul de anul acesta ar putea urca la 3,4% din PIB, față de cele 3,2% estimate în prezent, care oricum reprezintă deja dublul obiectivului inițial. Cu alte cuvinte, banii oligarhilor atenuează sensibil povara bugetară a războiului și îi lasă lui Putin o marjă de manevră mai mare pentru continuarea agresiunii, în timp ce în Occident mai sunt destui care ar vrea să separe miliardarii ruși de Kremlin, de parcă aceștia ar fi doar niște oameni bogați ghinioniști, deși elita rusă ține în viață statul de război cu sume cât se poate de concrete.

Ghilimelele din jurul „voluntariatului” sunt, desigur, justificate, căci în Rusia lui Putin o idee de donație apărută după o întâlnire cu ușile închise greu poate fi tratată ca o colectă la o cină de caritate. Potrivit The Bell, președintele le-a propus oamenilor de afaceri în martie finanțarea voluntară a războiului; Kremlinul a negat acest lucru, dar a recunoscut că Putin a salutat ideea contribuțiilor bugetare. Până la jumătatea lunii august sosiseră deja 384 de miliarde de ruble, cea mai mare parte a banilor ajungând în vistieria statului după luna martie. În planurile pentru următorii trei ani figurează, în schimb, o contribuție anuală de doar 1,9 miliarde de ruble, ceea ce arată clar dimensiunea extraordinară a colectării de bani din acest an, însă posibilitatea teoretică a unui șantaj nu transformă încă întreaga pătură a oligarhilor în niște persoane nevinovate aflate în afara faptelor. Frica, interesul de afaceri și loialitatea față de sistem coexistă confortabil: cel care își păstrează averea prin bunăvoința Kremlinului poate avea și el interesul ca această putere să se mențină, iar Kremlinul însuși susține că inițiativa donațiilor a venit de la unul dintre oamenii de afaceri, invocând faptul că elita îmbogățită prin relațiile cu statul are acum datoria de a da ceva înapoi. Așadar, în povestea proprie a conducerii ruse, oligarhul este cel care oferă banii, iar cine vrea să prezinte fiecare donator exclusiv ca pe o victimă intimidată construiește o poveste și mai exoneratoare decât entuziasmul voluntar proclamat de Kremlin.

Între timp, Putin se pregătește pentru un război de lungă durată. Potrivit analizei bugetare realizate de The Moscow Times, cheltuielile pentru apărare prevăzute pentru 2027 se ridică la 17.100 de miliarde de ruble, cu 26% mai mult decât se planificase anterior pentru același an, și reprezintă aproape o treime din totalul cheltuielilor federale. Împrumuturile planificate vor crește la 6.100 de miliarde de ruble, iar serviciul datoriei ar consuma deja 9,4% din totalul cheltuielilor. Pentru sănătate, educație și programe sociale ar rămâne mai puțini bani decât se prevăzuse anterior pentru 2027, în timp ce vor fi introduse noi taxe, printre altele pentru cumpărăturile online din străinătate și veniturile pasive. Din cifre nu reiese un colaps financiar imediat, ci faptul că Kremlinul retrage tot mai mulți bani de la companii, gospodării și servicii publice pentru a putea continua războiul.

În schimb, ce vedem într-o parte a lumii financiare occidentale?

Pare tot mai atrăgătoare acea „pace” care ar permite reluarea afacerilor cu Moscova, chiar dacă prețul este plătit de Ucraina. Potrivit relatării Reuters care preia informații ale New York Times din sâmbătă, negocierile americano-ruse se extind deja și la o afacere petrolieră de câteva miliarde de dolari: în jurul activelor externe ale Lukoil gravitează investitori americani și din Orientul Mijlociu, printre care miliardarul Todd Boehly, precum și grupuri legate de mediul de afaceri al negociatorilor americani. The Moscow Times Într-o asemenea situație, interesul de afaceri împinge cu ușurință politica în direcția în care rezistența Ucrainei este văzută ca un obstacol în calea înțelegerii, iar deblocarea drumului banilor este așteptată din concesiile țării atacate. Belgia este un exemplu deosebit de jenant al modului în care autoapărarea financiară poate paraliza acțiunea politică. Guvernul lui Bart De Wever a blocat, invocând riscuri juridice și financiare, planul de creditare pentru Ucraina bazat pe activele de stat rusești înghețate păstrate la Euroclear, în Bruxelles, și a cerut garanții comune pentru eventualele pierderi. De Wever nu a exclus nici varianta ca Belgia să declanșeze ea însăși o procedură judiciară, dacă UE ar acționa totuși, în ciuda obiecțiilor belgiene. În septembrie s-a discutat deja și despre o soluție care ar transfera activele și responsabilitatea către o instituție comună a UE, tocmai pentru a debloca rezistența Belgiei.

Riscul unor eventuale procese și pierderi financiare este real, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că e al naibii de distorsionată acea ordine de priorități politice în care siguranța averii agresorului trece înaintea finanțării apărării victimei. Construim sisteme nesfârșite de garanții în jurul unei viitoare hotărâri judecătorești, în timp ce ucrainenii trebuie să supraviețuiască în prezent bombardamentelor, iar întârzierea se măsoară pentru ei în vieți omenești. Responsabilitatea poate fi împărțită, instrumentele juridice pot fi elaborate, dar decizia politică nu o va lua nimeni în locul nostru atâta timp cât simțim instinctiv că protejarea banilor este mai importantă decât împiedicarea lui Putin de a mai distruge o țară.

Între timp, oligarhii ruși plătesc fie din frică, fie din interes, fie din loialitate, fie pentru că toate trei sunt valabile deodată, iar plățile lor întăresc în aceeași măsură statul de război. Iar acea parte a elitei occidentale de afaceri și politice care vrea cu orice preț să protejeze averile și să revină la afacerile cu Moscova contribuie, prin propriile decizii, la sacrificarea Ucrainei. În sistemul lui Putin banii sunt mobilizați pentru război, la noi prea mulți sunt dispuși să accepte rezultatul războiului de dragul banilor; ar fi timpul ca această lașitate să fie numită, în sfârșit, pe nume, înainte ca liniștea bogaților occidentali să fie din nou plătită cu sângele ucrainenilor.

Ugar