Potrivit ministrului francez de externe, Musk, MAGA și Kremlinul joacă în aceeași echipă

Potrivit ministrului francez de externe, Jean-Noël Barrot, actori străini încearcă să influențeze alegerile prezidențiale franceze din 2027, iar în fruntea listei celor care vor să submineze dezbaterea democratică europeană nu mai figurează doar Moscova, ci și Elon Musk, cel mai bogat om din lume.

Potrivit unei relatări AFP, Barrot a declarat, în discursul de încheiere al conferinței OCDE despre consolidarea încrederii și întărirea democrației, că inamicii democrației folosesc toate mijloacele pentru a destabiliza Franța. Aceștia exploatează diviziunile și folosesc drept instrumente imigrația, principiul laicității statului, dar și conflictul israeliano-palestinian, pentru a semăna ură și tensiune. Ca exemplu, a menționat o companie israeliană care, prin conturi false, a generat dezbateri artificiale pe tema palestiniană, precum și campaniile masive de hărțuire online ale lui Elon Musk împotriva unor lideri europeni, prin care, exploatând forța virală a rețelei sale sociale, subminează dezbaterile naționale. A vorbit, de asemenea, despre „campaniile insidioase” care lasă să se înțeleagă că următoarele alegeri prezidențiale franceze ar putea fi falsificate. Potrivit lui Barrot, protestele elevilor de liceu din Franța au fost exploatate și de narațiuni ostile venite din Rusia, China, Iran, precum și din comunitatea MAGA formată din susținătorii lui Donald Trump. La final, a declarat că aceștia sunt văzuți, sunt demascați și vor primi un răspuns fără compromisuri, pentru că Franța nu va tolera niciun fel de ingerință străină, indiferent de unde ar veni, pentru că este o chestiune de suveranitate.

Ultima frază are o greutate aparte: ministrul de externe al unui stat membru al UE menționează, într-o singură propoziție, pe aceeași listă, Rusia, China, Iranul și mișcarea președintelui american în funcție, exprimând astfel ceea ce mulți în Europa nu fac decât să șoptească de luni de zile: democrația noastră nu mai este astăzi atacată dintr-o singură direcție, pentru că loviturile vin și din partea celui mai puternic aliat al nostru. Că nu este o exagerare a demonstrat chiar Trump: săptămâna trecută a scris pe Truth Social că ceea ce se petrece în Franța nu este altceva decât o imigrație masivă devenită necontrolabilă, și că nu este vorba despre școli, ci despre faptul că islamul vrea să puncă mâna pe „o țară cândva mare”. Această frază reproduce cuvânt cu cuvânt limbajul canalelor de propagandă ale extremei drepte franceze și ale propagandei ruse, care de ani de zile propagă teoria conspirației „marii înlocuiri”, iar acum președintele Statelor Unite le dă glas, alimentând astfel tensiunile sociale interne ale unei alte țări.

În cazul lui Musk, de multă vreme nu mai este vorba despre exprimarea unei opinii, ci despre o ingerință metodică. În decembrie 2024, a scris în Welt am Sonntag că Germania poate fi salvată doar de AfD. În ianuarie 2025, a organizat o discuție live pe X cu Alice Weidel, co-președinta AfD, iar apoi a intervenit printr-un videoclip la lansarea campaniei partidului, unde a afirmat că germanii sunt prea concentrați pe greșelile din trecut. În aceeași lună, a dus o campanie de săptămâni întregi împotriva lui Keir Starmer, pe atunci premierul britanic, cerând încarcerarea acestuia și eliberarea agitatorului de extremă dreaptă Tommy Robinson. La învestirea lui Donald Trump, a făcut un gest cu brațul pe care o parte importantă a lumii l-a interpretat ca salut nazist, lucru pe care el însuși l-a negat. În decembrie 2025, Comisia Europeană a amendat X pentru încălcarea Regulamentului privind serviciile digitale, iar parchetul din Paris a demarat o anchetă penală privind eventuala manipulare a algoritmului platformei în scopul unei ingerințe străine. Musk a făcut toate acestea amplificându-le pe propria platformă, cu propriul algoritm, intervenind astfel în alegerile altor țări în calitate de proprietar al uneia dintre cele mai mari infrastructuri de comunicare din lume – ceva ce trolii Kremlinului pot face doar prin fabrici de boți plătite.

Mai mult, Musk nu este singur, întrucât o parte semnificativă a elitei tehnologice din Silicon Valley s-a îndreptat în aceeași direcție în ultimii doi ani. La începutul anului 2025, Mark Zuckerberg a eliminat programul de verificare a faptelor al companiei Meta în Statele Unite și a numit reglementarea europeană cenzură. Vicepreședintele J.D. Vance a atacat, în februarie 2025, la Conferința de la München pentru securitate, democrațiile europene în loc de agresiunea rusă, iar apoi s-a întâlnit cu Alice Weidel. De atunci, administrația Trump etichetează frecvent reglementarea digitală europeană drept instrument de cenzură, de fiecare dată când aceasta pune sub semnul întrebării responsabilitatea platformelor. Acest cerc nu poate fi numit, și nici nu este, o rețea de agenți ruși: nu primesc bani de la Moscova, ci își cheltuiesc propriile averi, de o magnitudine aproape incomprehensibilă, iar exact acest lucru îi face mai periculoși. Totuși, obiectivele, metodele și adversarii lor coincid cu o precizie înfricoșătoare cu obiectivele, metodele și adversarii Kremlinului. Susțin aceleași partide, atacă aceiași lideri, amplifică aceleași narațiuni despre imigrație, „cenzură” și „alegeri falsificate”, și vor să obțină același rezultat final: o Europă divizată, slabă, aflată în contradicție cu ea însăși, incapabilă să se apere nici pe sine, nici Ucraina. Putin nu a avut niciodată un aliat atât de eficient în Occident și niciodată nu l-a costat atât de puțin.

Mesajul principal al discursului lui Barrot nu se referă, de fapt, la Musk, ci la faptul că Europa trebuie, în sfârșit, să devină matură pe măsura propriei suveranități. Ingerința străină nu devine mai acceptabilă pentru că vine din California sau din Florida, și nu de la Moscova. Dacă Franța și Uniunea Europeană vorbesc serios atunci când spun că „văd, demască și răspund fără compromisuri”, atunci Regulamentul privind serviciile digitale (DSA) trebuie aplicat lui X cu aceeași rigoare ca oricărui canal de propagandă rusă, iar cel care alimentează ura de la Washington trebuie numit la fel de clar precum cel care o face de la Moscova. Democrația europeană nu va cădea pentru că o armată străină o va invada, ci pentru că va permite ca spațiul său public – prin propriile telefoane, prin propriile algoritmi – să fie modelat de oameni care nici nu știu unde se află Clermont-Ferrand, dar știu exact pe cine trebuie să urască acolo.

Ugar