Războiul lui Putin împotriva Americii: când politicienii țării atacate lucrează pentru agresor

Rusia nu a trebuit să inventeze diviziunile societății americane: i-a fost suficient să le recunoască, să le adâncească, iar apoi să sprijine actori politici care, din interes propriu, continuă să erodeze autoritatea instituțiilor democratice. Prezentând noua carte a lui David Corn, istoricul Laurence Saint-Gilles susține că afacerile ruse din jurul lui Trump sunt episoade conexe ale unui război politic care durează de un deceniu, unul dintre cele mai mari succese ale acestuia fiind tocmai convingerea unei părți semnificative a americanilor că întregul război nu este decât o invenție.

Laurence Saint-Gilles, istoric care predă istoria relațiilor internaționale la Sorbona, prezintă în articolul publicat pe site-ul Desk Russie la 13 noiembrie cartea lui David Corn intitulată How Russia Won: Donald Trump, Vladimir Putin, and the Fight for America. Corn este șeful biroului din Washington al revistei Mother Jones, jurnalist de investigație veteran în domeniul politicii americane și al securității naționale, care, împreună cu Michael Isikoff, a analizat deja ingerința rusă în alegerile prezidențiale din 2016 în volumul Russian Roulette, apărut în 2018. Noua sa carte examinează o perioadă mai lungă și un context mai amplu: modul în care influența rusă a devenit un factor permanent al politicii interne americane și modul în care persistența acesteia a fost susținută de cei care au obținut beneficii politice din ea. David Corn

Potrivit lui Saint-Gilles, principala realizare a lucrării lui Corn este că leagă între ele cazuri pe care publicul le-a cunoscut mai ales ca scandaluri separate. O relație de afaceri cu ruși, o întâlnire din preajma unei campanii, o operațiune de dezinformare pe rețelele sociale sau o declarație americană care face ecou poziției lui Putin pot fi cu ușurință trecute, luate separat, drept neînțelegeri, episoade nesemnificative sau atacuri de partid. Puse laolaltă, însă, în interpretarea lui Corn, ele fac parte din aceeași operațiune pe termen lung: slăbirea internă a Statelor Unite, discreditarea instituțiilor democratice ale acestora și erodarea sistemului de alianțe occidentale.

Ca exemplu recent al acestui fenomen, istoricul menționează cazul festivităților de nuntă din Bahamas, din luna mai, ale lui Donald Trump Jr. și Bettinei Anderson. Potrivit unei investigații a ProPublica, costurile semnificative ale evenimentelor, inclusiv închirierea unei insule private și focurile de artificii, au fost acoperite de Umar Kremlev, om de afaceri rus apropiat de Putin și președinte al Asociației Internaționale de Box. Cuplul a confirmat darul, dar a contestat semnificația sa politică. Pentru Saint-Gilles, chiar modul obișnuit în care sunt tratate astfel de cazuri este revelator: relația este prezentată drept o prietenie personală, iar îngrijorările sunt puse pe seama răutății adversarilor. Astfel, povestea devine mai degrabă o dispută privind motivele celor care pun întrebări decât o examinare a naturii relației în sine. ProPublica

Întrebarea centrală a lui Corn este cum a fost posibil ca toate acestea să se petreacă într-o țară în care, în trecut, atitudinea dură față de Rusia era considerată o cerință de bază, mai ales pentru politicienii republicani. Saint-Gilles citează observația jurnalistului Edward Luce: înainte de 2016 ar fi fost greu de imaginat ca un candidat prezidențial republican să obțină un avantaj politic dintr-o atitudine conciliantă față de Kremlin. În cazul lui Trump, însă, s-a întâmplat exact opusul: și-a păstrat electoratul chiar și după dezvăluirile privind ingerința rusă, iar în 2024 a fost ales președinte din nou.

Explicația, potrivit lui Corn, rezidă în parte în negarea constantă a influenței ruse. După dezvăluirea operațiunilor din 2016, Trump și tabăra MAGA au repetat insistent că întreaga afacere este o escrocherie, o poveste inventată pentru a-l răsturna pe președinte. Astfel, recunoașterea ingerinței ruse a devenit o chestiune de apartenență politică: cel care vorbea despre ea putea fi tratat ca un vrăjmaș al lui Trump, iar cel care respingea probele își putea demonstra loialitatea față de propria comunitate politică. În interpretarea lui Corn, chiar această negare a contribuit la succesul operațiunilor ruse, întrucât o reacție comună la un atac presupune, cel puțin, un consens asupra existenței acestuia.

Trebuie, totuși, să facem o distincție clară între constatările anchetelor oficiale și concluziile politice ale lui Corn. Raportul Mueller a documentat o ingerință electorală rusă amplă și sistematică, dar nu a stabilit că membrii campaniei lui Trump ar fi conspirat în sens penal sau ar fi colaborat pe bază de înțelegere cu guvernul rus în cadrul operațiunilor electorale analizate. Aceasta nu a însemnat o negare a ingerinței ruse. Ancheta bipartizană a Senatului a prezentat, la rândul ei, în detaliu legăturile rusești ale anturajului campaniei, inclusiv colaborarea dintre Paul Manafort și Konstantin Kilimnik, identificat ca agent al serviciilor de informații ruse. Din aceste documente și din alte investigații, Corn construiește o interpretare mai largă privind răspunderea politică. d3i6fh83elv35t.cloudfront.net

Saint-Gilles se referă și la dificultățile cercetării. Potrivit relatării sale, angajații FBI concediați de administrația Trump, pe care Corn a vrut să îi intervieveze, au refuzat să vorbească, de teama represaliilor sau a consecințelor juridice. Câțiva foști ofițeri de informații au acceptat să discute cu el doar sub protecția anonimatului. De aceea, cartea se bazează, alături de convorbirile confidențiale, pe mii de pagini de materiale de anchetă, pe raportul Mueller, pe documente ale Congresului și pe investigațiile altor jurnaliști. Potrivit recenziei, forța materialului provine în mare parte din faptul că Corn construiește o narațiune coerentă din informații deja accesibile, dar risipite în zgomotul știrilor zilnice. În această narațiune, „războiul de zonă gri” înseamnă o activitate ostilă persistentă, desfășurată sub pragul unei confruntări militare deschise. În el se îmbină informațiile, influența politică, dezinformarea și exacerbarea deliberată a conflictelor sociale existente. Potrivit prezentării lui Saint-Gilles, Corn urmărește operațiunile din jurul alegerilor din 2016, 2020 și 2024, folosirea rețelelor sociale, precum și cele mai noi instrumente de dezinformare asistată de inteligența artificială, printre care operațiunea cunoscută sub numele de Matrioșka. Printre actori apar atât ofițeri de informații militare, cât și rețele de troli; printre acestea din urmă se numără și IRA, Internet Research Agency.

Unul dintre exemplele politice importante din carte este summitul Trump–Putin de la Helsinki, din 2018. În interpretarea lui Saint-Gilles, Trump a servit atunci poziția Kremlinului acordând credit negării lui Putin privind ingerința rusă, în timp ce punea la îndoială concluziile propriilor servicii de informații. Scena este importantă în argumentația lui Corn pentru că arată ce se întâmplă atunci când liderul țării atacate slăbește el însuși autoritatea instituțiilor care au dezvăluit operațiunea străină. Pentru transmiterea influenței, totuși, nu este nevoie ca fiecare participant să primească instrucțiuni directe de la Moscova. Potrivit lui Saint-Gilles, Corn examinează și activitatea liderilor de opinie din MAGA, a mediilor de dreapta alternativă și a propagandiștilor americani stabiliți în Rusia. Unii dintre ei pot ajuta Kremlinul în mod conștient, alții răspândesc aceleași mesaje din simpatie ideologică, pentru avantaj politic sau din simplu opportunism. Expresia „a cincea coloană”, folosită în recenzie, denumește acest mediu intermediar intern: actori care fac narațiunile ruse acceptabile pentru publicul american, exprimându-le cu o voce americană.

Saint-Gilles consideră una dintre cele mai importante constatări ale lui Corn faptul că Rusia exploatează, de regulă, fracturi sociale deja existente. Nemulțumirile, neîncrederea și defecțiunile instituționale apar pe plan intern, iar actorul extern amplifică opoziția construind pe acestea. Astfel, o dispută organizată în jurul unei probleme reale poate servi, la rândul ei, unor interese străine, dacă scopul intervenției este să facă o soluție imposibilă, să elimine fundamentul comun al faptelor și să întrețină convingerea că întregul sistem democratic este corupt în mod iremediabil. De aceea, istoricul francez citește povestea americană și ca un avertisment pentru Europa. În Franța, fragmentarea politică apărută după dizolvarea Adunării Naționale, înăsprirea disputelor publice și tensiunile sociale creează, de asemenea, un mediu favorabil intervenției străine. Cu ajutorul rețelelor sociale și al inteligenței artificiale, operațiunile ruse pot amplifica aceste conflicte, în timp ce comunitatea politică devine tot mai puțin capabilă să recunoască și să gestioneze împreună amenințarea externă.

Prin urmare, în interpretarea lui Saint-Gilles, sensul cel mai profund al „victoriei ruse” din titlul cărții este slăbirea capacității de apărare a societății atacate. Dacă examinarea ingerinței străine este considerată, din start, un atac de partid, instituțiile care o dezvăluie devin inamici, iar mesajele Kremlinului sunt transmise de politicieni din interior — o parte semnificativă din munca Moscovei este deja făcută de politica internă americană. De aceea, istoricul prezintă cartea lui Corn drept povestea unui război politic al cărui succes a necesitat, pe lângă serviciile ruse, și propriii actori ai țării atacate.

Ugar

V-a plăcut articolul?

Susțineți munca noastră cu o donație mică

Plată securizată prin Stripe • Min. 2 EUR

Recomandări Gesta:

Frontul cognitiv, partea I/1: De la Protocoalele înțelepților Sionului la propaganda rusă de astăzi, sau minciuna care a supraviețuit propriei demascări

Frontul cognitiv, partea I/1: De la Protocoalele înțelepților Sionului la propaganda rusă de astăzi, sau minciuna care a supraviețuit propriei demascări

O fabricație provenită din Rusia a cutreierat lumea occidentală la începutul secolului al XX-lea. Jurnale de prestigiu, oameni de afaceri influenți și mișcări politice și-au pus numele sub ea, iar ea a continuat să circule și după ce a fost demascată. Povestea Protocoalelor înțelepților Sionului arată cât de ușor se poate construi, din fricile deja existente ale unei societăți, o explicație…

ugar•
Musk este avertizat: Trump va pleca, dar actele să rămână!

Musk este avertizat: Trump va pleca, dar actele să rămână!

Într-o epocă post-Trump, pe care o mare parte a lumii o așteaptă cu o răbdare tot mai scăzută, s-ar putea să mai aibă importanță cine, de ce și la ordinul cui a restricționat comunicațiile prin satelit ale Ucrainei, în timp ce țara era ținta atacurilor aeriene rusești. Puterea politică are un termen de expirare, iar corespondența electronică poate avea o copie de siguranță. Doi senatori democrați…

ugar•
După doar două luni de comandă, liderul Hamas poate verifica deja promisiunile paradisului

După doar două luni de comandă, liderul Hamas poate verifica deja promisiunile paradisului

Dacă promisiunile celor șaptezeci și două de virgine se pot onora, Samir Abu Yunis are acum ocazia să verifice calitatea serviciului. Comandantul brigăzii Hamas din Rafah a fost ucis în noaptea de 15 noiembrie printr-un atac aerian israelian în partea de sud a Fâșiei Gaza; moartea sa a fost confirmată de armata israeliană, de Shin Bet și chiar de Hamas. Despre detaliile îngrijirii din lumea de…

ugar•
Nave în flăcări în apele teritoriale românești, iar disuasiunea se pregătește pentru următoarea reuniune

Nave în flăcări în apele teritoriale românești, iar disuasiunea se pregătește pentru următoarea reuniune

Doar obișnuitul: drone se izbesc de nave comerciale la gurile Dunării, echipajele sting incendii, România trimite avioane de vânătoare în alertă, apoi anunță că va aduce în discuție cele petrecute și la următoarea reuniune de la Bruxelles. Pentru noul episod al operetei de securitate intitulate „Acum ar trebui într-adevăr să facem ceva”, decorul a fost format de această dată din trei nave.…

ugar•
Nici șapte metri sub pământ nu au scăpat de bombele rusești

Nici șapte metri sub pământ nu au scăpat de bombele rusești

Ucrainenii își îngroapă școlile pentru a-și proteja copiii, iar Rusia atacă cu bombe care pot distruge și adăposturile consolidate. De la această luptă inegală pornește scriitorul ucrainean Andrii Kurkov în articolul său de opinie publicat la Kyiv Post pe 15 noiembrie, care, prin tragedia de la Komisu Vaha, arată care sunt limitele protecției civililor cât timp atacurile rusești continuă.

ugar•