Washington a spus-o clar: Europa este doar a patra în ordinea priorităților strategice ale Statelor Unite

Statele Unite consideră mai importante decât Europa apărarea propriului teritoriu, emisfera vestică și regiunea Pacificului – a declarat Matthew Whitaker, ambasadorul american la NATO. Potrivit diplomatului, acest lucru nu înseamnă abandonarea Europei, însă Washingtonul se așteaptă ca aliații europeni să își asume o parte mai mare din apărarea propriului continent.

Whitaker a participat, alături de secretarul general al NATO, Mark Rutte, la o discuție despre viitorul alianței nord-atlantice, organizată în statul american Iowa. Diplomatul a prezentat prioritățile strategice ale Statelor Unite într-o ordine clară:

„Primul este teritoriul propriei noastre țări. Al doilea este propria noastră emisferă. Al treilea este regiunea Pacificului. Al patrulea este Europa.”

Ambasadorul american la NATO a subliniat că ordinea a fost stabilită de administrația Trump și că aceasta nu înseamnă că Statele Unite renunță la obligațiile lor față de Europa. Washingtonul dorește însă ca statele membre europene ale NATO să dezvolte mai multe capacități militare și să își asume o contribuție mai echitabilă la susținerea alianței. „Nu este vorba despre a abandona Europa. Pur și simplu le cerem europenilor să facă un pas înainte și să contribuie în mod echitabil”, a declarat Whitaker.

Primele două puncte ale listei sunt legate direct de politica externă și de securitate a lui Donald Trump. Apărarea teritoriului american include apărarea antirachetă, securitatea frontierelor și contracararea armelor strategice care amenință Statele Unite. În interpretarea Washingtonului, emisfera vestică se întinde din Canada și Groenlanda până în America Centrală și de Sud. Administrația Trump a readus în prim-plan o versiune nouă, mai agresivă, a Doctrinei Monroe, potrivit căreia Washingtonul nu poate permite ca China, Rusia sau alte puteri să își creeze capete de pod militare și economice pe continentul american. În acest context, Statele Unite intensifică presiunea militară asupra cartelurilor de droguri, își consolidează influența în zona Canalului Panama și acordă o atenție tot mai mare Groenlandei, precum și rutelor din Arctica. Regiunea Pacificului, aflată pe locul al treilea, înseamnă în primul rând contracararea Chinei, apărarea Taiwanului și menținerea prezenței militare americane în zona care se întinde de la Japonia și Coreea de Sud, prin Filipine, până în Australia. Strategii americani iau în calcul și posibilitatea unui conflict simultan în Europa și în Pacific, motiv pentru care doresc ca, într-un război convențional cu Rusia, Europa să asigure majoritatea forțelor terestre, aeriene și navale necesare.

Declarația lui Whitaker nu este o remarcă izolată, ci exprimarea deschisă a unei reorientări strategice americane. Potrivit poziției administrației Trump, resursele Statelor Unite nu sunt suficiente pentru a menține o prezență neschimbată în Europa, în regiunea Pacificului, în Orientul Mijlociu și în emisfera vestică. Washingtonul se așteaptă, prin urmare, ca aliații europeni să dezvolte capacitățile militare convenționale necesare descurajării Rusiei: să își întărească forțele terestre, apărarea antiaeriană, producția de rachete și drone, forța navală, precum și stocurile de muniție. Potrivit abordării adoptate la summitul NATO de la Ankara din 2026, statele membre europene și Canada și-ar asuma treptat o responsabilitate mai mare pentru apărarea continentului. Partea americană numește această abordare conceptul „NATO 3.0”: Statele Unite ar rămâne în continuare indispensabile în domeniul descurajării nucleare, al informațiilor, al transportului strategic și al unor capacități de vârf tehnologic, însă cea mai mare parte a apărării convenționale ar trebui asigurată de Europa.

Casa Albă și Pentagonul reexaminează în prezent numărul și dispunerea forțelor americane staționate în Europa. Potrivit unor informații de presă anterioare, Washingtonul ia în calcul retragerea sau redislocarea a zeci de mii de militari în alte regiuni, deși nu a fost anunțată încă o decizie finală. O eventuală reducere ar putea afecta în special Germania, Italia și Spania, în timp ce Statele Unite ar urma să păstreze anumite baze cheie din statele membre NATO de la granița de est. Pentagonul analizează totodată cât cheltuiește fiecare aliat pentru apărare, ce capacități militare oferă și în ce măsură susține obiectivele de politică externă americane.

Problema pentru Europa nu este doar aceea că prezența militară americană ar putea scădea, ci și faptul că predictibilitatea garanțiilor de securitate americane s-a slăbit. În timp ce Rusia încalcă tot mai des spațiul aerian al statelor membre NATO, comite acte de sabotaj și atacuri cibernetice și își asigură flota-fantomă sancționată cu nave de război, o parte considerabilă a atenției Washingtonului este deja captată de alte regiuni. De aceea, afirmația lui Whitaker reprezintă un semnal de alarmă pentru Europa, chiar dacă, deocamdată, Statele Unite nu se retrag din NATO și nu renunță la angajamentul asumat prin articolul 5. Washingtonul continuă să numească oficial Europa aliat, dar declară deja deschis că, în ordinea strategică americană, continentul se află abia pe locul al patrulea.

Ugar