Deportarea migranților, primul pas: Europa ar trimite în Rwanda pe cei care ar trebui să plece, dar care rămân mereu, cumva
Cinci state membre ale UE negociază cu Rwanda înființarea unui centru în care ar fi trimiși străinii care nu mai au dreptul de a rămâne în Europa, dar care nu pot fi trimiși înapoi în țările lor de origine. Programul, planificat pentru 2027, caută un răspuns la o problemă reală, întrucât o decizie de expulzare care nu poate fi pusă în aplicare devine, mai târziu sau mai târziu, o caricatură a statului de drept — însă nu totul se rezolvă prin simplul fapt că guvernele europene găsesc pe hartă o țară mai îndepărtată.
Austria, Danemarca, Germania, Grecia și Țările de Jos au anunțat pe 16 noiembrie că pregătesc, împreună cu Rwanda, așa-numitul centru de returnare, care ar putea găzdui inițial aproximativ o sută de bărbați adulți necăsătoriți, în același timp. Deși unele relatări au prezentat deja planul ca pe un acord finalizat, comunicatele guvernelor implicate vorbesc pentru moment doar despre începerea negocierilor și elaborarea condițiilor, așadar voința politică există, dar detaliile necesare pentru funcționarea instituției încă lipsesc.
În centru ar putea ajunge persoane care nu au dreptul la protecție internațională, nu au niciun temei legal de ședere, dar a căror plecare nu a putut fi, totuși, pusă în practică. Potrivit planurilor, aceștia ar fi plasați într-o unitate deschisă, unde ar avea acces la servicii de bază, iar mai târziu s-ar stabili fie în Rwanda, fie s-ar întoarce acasă, dacă se creează condițiile pentru aceasta. Ministrul de interne rwandez, Vincent Biruta, a numit acest lucru o a doua șansă, iar finanțarea programului ar reveni, în principiu, celor cinci state europene, deși nu au fost comunicate încă cifre definitive privind costurile.
Partea din argumentația guvernelor europene potrivit căreia un sistem de azil funcționează doar dacă respingerea are și consecințe este dificil de contestat. Cancelarul austriac Christian Stocker susține că întreaga procedură își pierde sensul dacă nici cei care nu au dreptul de a rămâne nu pot fi îndepărtați, în timp ce prim-ministra daneză Mette Frederiksen a motivat inițiativa prin necesitatea păstrării coeziunii sociale. Datele din Germania ilustrează amploarea problemei: la finalul anului 2025, aproximativ 230.000 de străini aveau obligația de a părăsi țara, în timp ce în același an au fost efectuate mai puțin de 23.000 de expulzări. Cele două cifre nu măsoară aceeași categorie de persoane și aceeași perioadă, așa că din ele nu se poate calcula o simplă rată de executare, dar arată totuși clar amploarea cazurilor blocate.
Cadrul juridic al soluției rwandeze ar fi creat de noua reglementare europeană privind returnările, care condiționează acordurile încheiate cu țări terțe și nu permite ca vreo persoană să fie expusă persecuției sau unor abuzuri grave. Organizațiilor internaționale le este rezervat un rol și în controlul planificat, însă implicarea Agenției ONU pentru Refugiați înseamnă, pentru moment, consiliere și consultare, nu o garanție acordată în avans că totul va fi în regulă. Chiar aici începe dezbaterea mai dificilă, întrucât situația drepturilor omului din Rwanda este cu greu una liniștitoare. Freedom House a acordat țării șapte puncte din patruzeci pentru drepturile politice și paisprezece puncte din șaizeci pentru libertățile civile, considerând-o o țară care nu este liberă, iar conducerea de la Kigali a fost criticată și în forurile ONU pentru drepturile omului pentru persecutarea opoziției, a jurnaliștilor și a activiștilor. Rwanda respinge aceste acuzații, în timp ce Amnesty International se teme că acordul european va trimite oameni într-un loc unde drepturile lor vor fi mult mai greu de respectat.
Céline Mias, directoarea pentru UE a Consiliului Danez pentru Refugiați, critică și faptul că persoanele vizate ar fi trimise într-o țară cu care nu au nicio legătură. Curtea Supremă britanică a blocat deja, în 2023, o construcție similară legată de Rwanda, întrucât nu a considerat garantat că persoanele trimise acolo nu vor fi, mai târziu, redirecționate către țări unde riscă persecuție; planul actual diferă însă de modelul britanic, care ar fi externalizat și procesarea cererilor de azil încă nesoluționate. Potrivit cercetătorului în migrație de la Oxford, Peter W. Walsh, demararea programului în 2027 este, chiar și așa, un angajament ambițios, iar la început nu se poate conta decât pe un program-pilot de dimensiuni reduse.
Procedurile ineficiente pot avea și consecințe asupra siguranței publice, lucru demonstrat într-un mod deosebit de grav de atentatul din 2024 de la Solingen. Bărbatul sirian care a ucis trei persoane, afiliat Statului Islamic, ar fi trebuit să fie transferat anterior în Bulgaria, dar măsura nu a putut fi dusă la îndeplinire, iar după expirarea termenului administrativ, Germania a devenit responsabilă pentru cererea sa de azil. Acest caz arată clar că statul nu poate trata cu indiferență punerea în aplicare a propriilor decizii. Europa are dreptul de a-și proteja frontierele și de a impune respectarea normelor privind șederea, la fel cum este legitimă și așteptarea ca protecția acordată celor care sunt cu adevărat persecutați să nu se transforme într-o cale de evitare, prelungibilă fără limite. Valoarea planului legat de Rwanda va fi, de aceea, determinată de faptul dacă din el va rezulta un sistem funcțional și verificabil sau dacă totul se va reduce la exportarea neputinței europene în Africa, însoțită de un bilet de avion.
Ugar
Did you like this article?
Support our work with a small donation
Secure payment via Stripe • Min. 2 EUR
Gesta recommendations:

Migrant deportation, first step: Europe wants to send to Rwanda those who are supposed to leave but somehow always stay
Five EU countries are negotiating with Rwanda about setting up a centre to which foreigners who no longer have the right to stay in Europe, but who cannot be sent back to their home countries, would be transferred. The programme, planned for 2027, seeks an answer to a real problem, since an unenforceable deportation order sooner or later turns into a caricature of the rule of law — but that does…

Russian military supply ship catches fire in the Gulf of Finland, Helsinki stands with Ukraine
The Sparta II, bound for Kaliningrad, caught fire after a drone attack on Saturday and drifted into Finnish territorial waters. The ship, whose military shipments had already brought it into conflict with sanctions authorities, prompted the Finnish government to order rescue and safety measures. Even while weighing the risks, Prime Minister Petteri Orpo did not lose sight of why the situation had…

Thank you, elite! Romania is behind on 27 EU directives, and we're about to lose a lot of money
Romania has already missed the deadline for transposing twenty-seven EU directives, and in twenty-five cases the European Commission has also launched infringement proceedings, before the government adopted its catch-up plan for next year on November 20. The decision schedules the incorporation of a total of 87 directives into national law, while the delays could burden the budget with fines…

Putin to Kusturica: Moscow will be the third Rome, and there will be no fourth
According to Vladimir Putin, Ukrainians should look beyond today's tragedies, think about their children's future, and switch to Russia's side, which he calls the right side of history. The Russian president made these remarks in a documentary on a religious theme, released on the same day the Russian army launched another attack on Ukraine involving more than a hundred missiles and several…

Solution for the drug shortage: the health insurance fund and Unifarm would join forces
Romania's National Health Insurance Fund and the state-owned company Unifarm are trying to prevent stock shortages by aligning drug consumption with actual procurement possibilities, and to this end they have signed a cooperation agreement to ensure continuous care for patients. The idea is that this would make it possible to find out sooner how much of a given drug is needed, so that replacement…