Neacșu a primit cheile guvernului, el va fi capo dei capi

Marian Neacșu a devenit practic premierul României, cel puțin dacă nu ne uităm la funcția oficială, ci la persoana în mâinile căreia converg firele care duc la funcționarea guvernului și la deciziile financiare. Oficial, cabinetul este condus în continuare de Luca Niculescu, însă acesta și-a investit, prin propria semnătură, vicepremierul din partea PSD cu atribuții care îl transformă pe Neacșu practic într-un actor de care nu se poate trece cu vederea în întreaga guvernare: avizează proiectele de acte normative cu impact bugetar ale cincisprezece ministere, coordonează activitatea a zece ministere și a primit și atribuții de coordonare asupra instituțiilor aparatului guvernamental. Ministerul de Interne este condus de altfel chiar de el, așa că acolo se simte ca la el acasă și fără o împuternicire separată.

Potrivit deciziei nr. 463 a premierului, publicată miercuri, 18 noiembrie, pe masa lui Neacșu ajung proiectele de acte normative cu impact bugetar ale ministerelor transporturilor, finanțelor, afacerilor externe, justiției și apărării, la fel ca cele ale ministerelor economiei, energiei, agriculturii și mediului. Lista este completată de ministerele dezvoltării, investițiilor europene, muncii, sănătății, educației și culturii, astfel încât, în afara propriului minister de resort, cel al afacerilor interne, atribuția sa de avizare se extinde practic asupra tuturor celorlalte ministere. Nici Ministerul Finanțelor nu face excepție, ceea ce arată foarte bine cât de „modestă” este de fapt sarcina: proiectele cu impact bugetar ale ministerului responsabil de finanțele statului sunt avizate chiar de vicepremierul PSD. Decizia nu prevede, ce-i drept, că de acum semnătura personală a lui Neacșu ar fi necesară pentru fiecare cont, plată sau transfer al statului, și nici dreptul de avizare nu poate fi numit automat drept de veto nelimitat, dar semnificația politică este, cu toate acestea, limpede. De acum, orice idee legislativă nouă cu implicații bugetare trebuie dusă prin etapa de pregătire cu implicarea lui, astfel că nu mai este suficient ca miniștrii să elaboreze în interiorul propriului minister ceea ce vor să realizeze. Între premier și ministere s-a interpus un actor influent, care poate interveni în planurile cu implicații financiare ale tuturor sectoarelor și cu care, prin urmare, trebuie să se țină cont, chiar dacă domeniul respectiv nu este condus de un ministru PSD.

La aceasta se adaugă „coordonarea funcțională” care cuprinde zece ministere – transporturi, justiție, apărare, economie, agricultură, mediu, dezvoltare, investiții europene, muncă și sănătate – și care se extinde și asupra ministrului delegat responsabil de educația preuniversitară. Ministerele finanțelor, afacerilor externe, energiei, educației și culturii nu figurează în această a doua listă, dar proiectele lor cu impact bugetar ajung tot la Neacșu. În cabinet lucrează în total optsprezece miniștri, dintre care șaisprezece conduc ministere, iar doi sunt miniștri delegați, astfel încât decizia nu îi încredințează vicepremierului coordonarea unui domeniu restrâns de politici publice, ci îi atribuie o parte considerabilă a puterii executive. Al doilea articol îi încredințează lui Neacșu și coordonarea instituțiilor și structurilor organizatorice ale aparatului care sprijină activitatea guvernului, iar al treilea prevede obligația de a informa constant premierul despre toate acestea. Niculescu își păstrează, desigur, în continuare atribuțiile de premier, dar imaginea politică a acestei împărțiri a muncii este destul de elocventă: vicepremierul coordonează, avizează, ține sub control aparatul guvernamental, apoi raportează celui care i-a delegat toate acestea. Așa, cel puțin, premierul poate fi sigur că este informat despre modul în care funcționează propriul guvern. Amploarea schimbării se vede cu adevărat prin comparație cu împuternicirea anterioară, pentru că, potrivit reglementării din iulie 2025, Neacșu avea în avizare proiectele cu impact bugetar ale doar șase ministere și asigura coordonarea politică a acestora. Acum avizarea se extinde la cincisprezece ministere, iar coordonarea a primit, în locul calificativului „politică”, o formulare care face trimitere la funcționare, în timp ce conducerea Ministerului de Interne se află tot în mâinile lui.

Purtătorul de cuvânt al guvernului, Dan Cărbunaru, a explicat toate acestea prin faptul că, în cabinetul precedent, sarcinile care ajung acum la un singur vicepremier erau împărțite între cinci vicepremieri. Pentru conferința de presă a pregătit chiar o comparație marcată prin culori, prin care a arătat ce a rămas din atribuțiile anterioare ale lui Neacșu și ce sarcini au venit din fostele atribuții ale celorlalți vicepremieri; în explicația sa a făcut referire și la mandatele anterioare ale lui Barna Tánczos, Oana-Clara Gheorghiu, Cătălin Predoiu, Dragoș Anastasiu și Ionuț Moșteanu, exercitate de aceștia parțial în mod succesiv. Potrivit poziției guvernului, prin urmare, s-a redus numărul vicepremierilor, motiv pentru care singurului rămas i-au revenit mai multe sarcini. Partea administrativă a explicației este de înțeles, dar nu rezolvă chestiunea politică, întrucât esența este tocmai faptul că influența repartizată anterior între mai mulți oameni se concentrează acum la un singur politician PSD. Chiar dacă sarcinile sunt marcate pe o hârtie cu markere de culori diferite, ele ajung tot pe masa aceluiași om, iar reducerea numărului de funcții de conducere nu înseamnă automat că puterea s-a redus. În acest caz înseamnă, mai degrabă, că s-a concentrat în mai puține mâini.

Cărbunaru a subliniat de mai multe ori că decizia finală rămâne în continuare la Luca Niculescu și că guvernul României este condus de premierul României. Este o precizare importantă, chiar dacă deja faptul că purtătorul de cuvânt al guvernului trebuie să insiste special, după o delegare de atribuții, că premierul este tot premier, spune multe despre situație. Dreptul la decizia finală și influența asupra proceselor care pregătesc deciziile conturează împreună puterea reală, iar din aceasta din urmă Neacșu a primit acum o doză considerabilă. Reacțiile opoziției atacă exact această rearanjare a puterii. Deputata USR Oana Țoiu afirmă că, prin Neacșu, PSD preia practic conducerea guvernului, pentru că miniștrii vor trebui să negocieze cu el prioritățile și cerințele bugetare. Eurodeputatul liberal Siegfried Mureșan a avertizat, la rândul său, că Niculescu nu are propriul partid pe care să se poată baza, în timp ce PSD, prin Neacșu, ajunge să joace un rol decisiv și în aparatul guvernamental, și în funcționarea ministerelor. În interpretarea lui Mureșan, conducerea politică este exercitată de Sorin Grindeanu, iar Neacșu îi asigură acesteia greutatea administrativă, astfel că, în opinia sa, consecința acestei împuterniciri este o nouă slăbire a premierului.

Cât de capabil va fi Niculescu să își exercite în mod independent puterea de premier rămasă, vor arăta conflictele viitoare, dar din decizia de miercuri se vede deja cui i-a consolidat poziția chiar el, cu propria semnătură. Vicepremierul PSD conduce în același timp Ministerul de Interne, coordonează o parte semnificativă a ministerelor, ține sub control aparatul guvernamental și participă la avizarea proiectelor de acte normative cu impact bugetar ale tuturor celorlalte ministere. Cu un asemenea pachet de atribuții, cuvântul „vicepremier” mai ajută în primul rând la orientarea pe cartea de vizită, pentru că, în funcționarea guvernului, Neacșu a devenit cu mult mai mult decât omul care intervine, la nevoie, în locul șefului. Niculescu și-a păstrat, deci, scaunul de premier, dar a cedat o parte importantă din cheile funcționării guvernului lui Neacșu, iar purtătorul de cuvânt a liniștit pe toată lumea că, totuși, cel care stă pe scaun este, desigur, șeful. Pentru miniștri, însă, probabil că important va fi mai degrabă la care ușă trebuie să bată atunci când își caută susținere politică și spațiu bugetar de manevră pentru planurile lor, iar despre acest lucru decizia de miercuri vorbește mult mai limpede decât explicația menită să liniștească, oferită de guvern.

Ugar

V-a plăcut articolul?

Susțineți munca noastră cu o donație mică

Plată securizată prin Stripe • Min. 2 EUR

Recomandări Gesta:

Cer permisiunea Moscovei pentru a apăra Ucraina de Moscova

Cer permisiunea Moscovei pentru a apăra Ucraina de Moscova

Joi, la Berlin, Jared Kushner se mai mândrea încă cu faptul că, împreună cu Steve Witkoff, au reușit să facă rușii să accepte ideea unor garanții de securitate pentru Ucraina, construite după modelul NATO, dar vineri Moscova a anunțat că nu poate fi vorba despre așa ceva. Cel mai umilitor lucru din această poveste nu este faptul că raportul de succes diplomatic al mediatorilor lui Trump nu a…

ugar•
Comasarea comunelor ar fi stimulată prin reducerea la jumătate a impozitelor și sprijin de milioane de lei. Prima variantă a reformei

Comasarea comunelor ar fi stimulată prin reducerea la jumătate a impozitelor și sprijin de milioane de lei. Prima variantă a reformei

Guvernul român ar urma să convingă administrațiile locale mai mici să fuzioneze cu vecinele lor prin reducerea la jumătate, timp de cinci ani, a impozitului pe locuințe și pe terenuri, precum și printr-un sprijin pentru investiții de cel puțin patru milioane de lei. Proiectul de ordonanță de urgență, pus în dezbatere publică vineri, 20 noiembrie, vizează în primul rând comunele cu cel mult 1.500…

ugar•
Primare comună împotriva extremelor: Attal, Retailleau și Lisnard ar propune un singur candidat împotriva lui Le Pen și Mélenchon

Primare comună împotriva extremelor: Attal, Retailleau și Lisnard ar propune un singur candidat împotriva lui Le Pen și Mélenchon

În Franța, cei trei candidați la președinție ai centrului și centru-dreptei au convenit, în principiu, să decidă printr-o primară comună care dintre ei va fi singurul candidat la alegerile prezidențiale din 2027.

ugar•
Răspuns pentru Anna Karczag: nu, aceasta nu a fost Ialta 2.0!

Răspuns pentru Anna Karczag: nu, aceasta nu a fost Ialta 2.0!

Aș preciza de la bun început: îmi place să citesc textele Annei Karczag, mai ales atunci când investește energie și face cercetarea necesară. Articolul ei despre Protocoalele Înțelepților Sionului este amplu și plin de informații, la fel cum mai multe dintre articolele ei despre războiul cognitiv sunt o muncă lăudabilă. Totuși, există momente în care exagerează și se lasă purtată de impuls – și…

ugar•
Liniștiți-vă, nu e Yalta 2.0, pentru că Putin nu are mustață

Liniștiți-vă, nu e Yalta 2.0, pentru că Putin nu are mustață

Citesc relatările despre marea întâlnire tripartită de la Shenzhen, precum și analizele: o mulțime de analiști maghiari crescuți în cultura occidentală vorbesc și scriu despre cum, ba nu, asta nu a fost deloc Yalta 2.0. Ba da, chiar a fost! Îmi pare rău că eu trebuie să aprind lumina în craniile tot mai întunecate ale analiștilor la modă, dar da, a fost Yalta 2.0.

ugar•