Răspuns pentru Anna Karczag: nu, aceasta nu a fost Ialta 2.0!
Aș preciza de la bun început: îmi place să citesc textele Annei Karczag, mai ales atunci când investește energie și face cercetarea necesară. Articolul ei despre Protocoalele Înțelepților Sionului este amplu și plin de informații, la fel cum mai multe dintre articolele ei despre războiul cognitiv sunt o muncă lăudabilă. Totuși, există momente în care exagerează și se lasă purtată de impuls – și acum s-a întâmplat exact asta.
În primul rând: nu este frumos să-i tratezi ca pe niște idioți pe mulți analiști și experți care nu sunt putiniști doar pentru că resping paralela cu Ialta. O fac cu argumente solide, iar autorii de la Chatham House, Majalla sau Korea Herald nu pot fi numiți cu ușurință purtători de cuvânt ai Kremlinului. Eu însămi sunt de părere că paralela cu Ialta este mai degrabă forțată decât reală și, în plus, îl ajută mai mult pe Putin decât pe noi. Eticheta „Ialta 2.0” îi conferă Rusiei un rang pe care capacitățile sale nu îl justifică: o așază alături de Roosevelt și Churchill pe acea țară a cărei economie este o fracțiune din cea americană și chineză. Paradoxal, chiar și avertismentele împotriva unei „noi Ialta” întăresc această imagine, pentru că cel care strigă „Ialta” îi construiește lui Putin decorul istoric preferat – imaginea de politician-comandant de oști care modelează ordinea mondială.
La Ialta s-au așezat la masa negocierilor trei puteri aliate pe hârtie și – ceea ce nu este de neglijat – puteri care erau pe cale să câștige războiul mondial. Acolo a primit undă verde ONU (care a revenit recent în discuție), și acolo s-au pus bazele ordinii mondiale ale cărei roade le-am putut culege și pe care încercăm acum să o apărăm. În spatele deciziilor de la Ialta se aflau, în plus, armate: Armata Roșie asedia deja Budapesta în februarie 1945 (Cetatea Budei a cedat la 13 februarie, la două zile după încheierea conferinței), astfel că, în multe privințe, conferința nu a făcut decât să consemneze faptele consumate deja pe front.
La Shenzhen, în schimb, nu s-a născut nicio ordine, și nici nu s-au așezat la taifas niște mari puteri învingătoare. Trump a suferit acasă o înfrângere masivă la alegerile de mijloc de mandat, legitimitatea sa este pusă la îndoială, nu poate obține victoria în Iran și se împotmolește tot mai mult în propriul său război. Putin se chinuie de cinci ani cu „operațiunea sa militară specială” care fusese planificată să dureze trei zile; economia sa nu a fost niciodată o forță care să zguduie lumea, iar acum nu este mai mult decât un depozit de materii prime pentru China. Poate China este singura care se poate considera într-o anumită măsură învingătoare – accentul cade pe „într-o anumită măsură” –, pentru că sistemul corupt al lui Xi sfâșie din interior țara construită pe ideea capitalismului maoist, dar puterea sa economică este cu greu de pus la îndoială. Dacă privim astfel lucrurile, a fost o comedie în stil Ialta, în care s-au așezat la masă niște ucigași în masă ratați, mai ales pentru că nimeni serios nu mai este dispus să negocieze cu ei.
Shenzhen s-a caracterizat mai degrabă prin relaxarea regulilor care limitează marile puteri. Acest lucru este, desigur, îngrijorător, dar reprezintă exact opusul Ialtei: acolo s-au construit instituții, aici cel mult s-au înțeles să fie mai puțin deranjați de cele existente. Cu mult mai mult decât atât cu greu pot face – nu mai suntem în 1945.
Desigur, se poate, ba chiar e sigur, că s-a vorbit și despre împărțirea lumii, căci despre ce altceva ar discuta trei gerontocrați scrântiți? Golful nu-l interesează pe Xi, Confucius nu-l interesează pe Trump, iar cu vodca lui Putin nu ar găsi un partener de conversație în ceilalți doi. Rămâne, deci, vechea temă îndrăgită a dictatorilor: să joace „Cucerirea lumii” în spatele unor uși închise. Consider exclus ca acest lucru să nu se fi întâmplat – doar că asta nu transformă întâlnirea de la Shenzhen în Ialta 2.0, și nu doar din acest motiv, ci și pentru că, spre deosebire de Ialta, noi am știut despre ea. Cu săptămâni înainte știam că va avea loc o astfel de întâlnire, am văzut în direct strângerile de mână, iar declarația am putut-o citi în câteva ore – la fel cum am aflat și ce a fost omis din ea.
Despre Ialta, în schimb, contemporanii au aflat abia ulterior, dintr-un comunicat formulat cu grijă, iar cele mai sensibile detalii au apărut și mai târziu: acordul secret din Orientul Îndepărtat privind Insulele Kurile și Sahalinul de Sud a fost făcut public de diplomația americană abia pe 11 februarie 1946, iar acordurile secrete privind reparațiile germane și împărțirea Germaniei abia în martie 1947. Cu alte cuvinte, în 1945 nu se putea scrie un articol de opinie substanțial despre Ialta, cel mult se putea comenta comunicatul oficial – și acesta ajungea, prin presă și radio, la un public mult mai restrâns decât astăzi, când, datorită internetului, aproape orice persoană poate urmări evenimentele în timp real. Acest lucru limitează de la bun început posibilitățile tragicomice de repetare a istoriei: o înțelegere secretă despre care toată lumea scrie dinainte nu mai este cu adevărat o înțelegere secretă.
În schimb, Karczag are, fără îndoială, dreptate când spune că este enervant telefonul dat ulterior de Trump, prin care a încercat să orienteze reuniunea de la Berlin a coaliției celor dispuși spre abandonarea sprijinului pentru Ucraina. Din acest lucru nu rezultă, însă, că Ucraina ar fi fost trădată ca urmare a întâlnirii de la Shenzhen. Trump îi înjunghie pe la spate pe cei de la Kiev încă de când a revenit la putere: a existat deja o pauză în partajarea datelor americane de informații, au fost relaxate anumite sancțiuni împotriva Rusiei, s-a încheiat un acord privind motorina rusească, și a fost limitat accesul Ucrainei la sistemul de sateliți Starshield. Telefonul de la Berlin este continuarea acestui șir de fapte, deci nu este nimic nou în el. Shenzhen a adăugat cel mult decorul.
Paralela cu Ialta nu funcționează, în cele din urmă, pentru că nu ar fi nimic de împărțit. Europa este o țintă importantă atât pentru China, cât și pentru Rusia, doar că din motive opuse. Moscovei îi este necesară o Europă divizată, slăbită, intimidată, în timp ce Beijingul are nevoie de o piață funcțională, solvabilă, care să nu se alinieze complet în spatele Washingtonului. Și doi lăutari nu încap într-o singură cârciumă. Beijingul a semnalat acest lucru chiar la Shenzhen: a exclus Ucraina din agenda trilaterală, iar Xi nici nu a menționat-o în discursul de deschidere. Nu este în interesul Chinei să susțină un acord american-rus încheiat în detrimentul Kievului și al Europei, și nici nu vrea să garanteze o rezolvare pe care nu o poate impune. Nici raportul de forțe nu este cel de la Ialta: SUA și China sunt puteri mondiale atât din punct de vedere economic, tehnologic, cât și militar, în timp ce Rusiei, dincolo de arsenalul nuclear și de locul în Consiliul de Securitate, i-au mai rămas puține atuuri. Repet: în aproape cinci ani, nici Ucraina nu a putut fi învinsă.
Cele două dictaturi sunt, prin urmare, mai degrabă în conflict de interese decât aliate într-o eventuală împărțire. Desigur, asta nu înseamnă că Shenzhen este inofensiv: cine este îngrijorat pentru Ucraina și Europa trebuie să urmărească acordurile reale, precum și pașii reali ai lui Trump, Putin și Xi, nu un decor din 1945. Nu a existat Ialta 2.0, pentru că nici nu putea exista.
Ceea ce a fost nu este bun nici el, dar este rău în alt mod, și trebuie să i se răspundă în alt mod.
Hanna Grozner
V-a plăcut articolul?
Susțineți munca noastră cu o donație mică
Plată securizată prin Stripe • Min. 2 EUR
Recomandări Gesta:

Cer permisiunea Moscovei pentru a apăra Ucraina de Moscova
Joi, la Berlin, Jared Kushner se mai mândrea încă cu faptul că, împreună cu Steve Witkoff, au reușit să facă rușii să accepte ideea unor garanții de securitate pentru Ucraina, construite după modelul NATO, dar vineri Moscova a anunțat că nu poate fi vorba despre așa ceva. Cel mai umilitor lucru din această poveste nu este faptul că raportul de succes diplomatic al mediatorilor lui Trump nu a…

Comasarea comunelor ar fi stimulată prin reducerea la jumătate a impozitelor și sprijin de milioane de lei. Prima variantă a reformei
Guvernul român ar urma să convingă administrațiile locale mai mici să fuzioneze cu vecinele lor prin reducerea la jumătate, timp de cinci ani, a impozitului pe locuințe și pe terenuri, precum și printr-un sprijin pentru investiții de cel puțin patru milioane de lei. Proiectul de ordonanță de urgență, pus în dezbatere publică vineri, 20 noiembrie, vizează în primul rând comunele cu cel mult 1.500…

Primare comună împotriva extremelor: Attal, Retailleau și Lisnard ar propune un singur candidat împotriva lui Le Pen și Mélenchon
În Franța, cei trei candidați la președinție ai centrului și centru-dreptei au convenit, în principiu, să decidă printr-o primară comună care dintre ei va fi singurul candidat la alegerile prezidențiale din 2027.

Liniștiți-vă, nu e Yalta 2.0, pentru că Putin nu are mustață
Citesc relatările despre marea întâlnire tripartită de la Shenzhen, precum și analizele: o mulțime de analiști maghiari crescuți în cultura occidentală vorbesc și scriu despre cum, ba nu, asta nu a fost deloc Yalta 2.0. Ba da, chiar a fost! Îmi pare rău că eu trebuie să aprind lumina în craniile tot mai întunecate ale analiștilor la modă, dar da, a fost Yalta 2.0.

Două treimi dintre americani consideră că Trump înclină spre Moscova
Două treimi dintre americani, 67%, dezaprobă modul în care Donald Trump gestionează războiul Rusiei împotriva Ucrainei, iar doar 30% sunt de acord cu el. Acest lucru reiese dintr-un sondaj realizat de Pew Research Center, publicat miercuri, care este deosebit de relevant joi, ziua summitului Trump–Putin–Xi de la Shenzhen. Institutul de cercetare a chestionat 10.247 de adulți între 9 și 15…