Trump a dat-o-n bară, așa că Europa își deschide rezervele

Trump a reușit: sub presiunea pieței de combustibili zdruncinate de războiul din Iran și a apropiatelor alegeri de mijloc de mandat din Statele Unite, și-a convins partenerii să se atingă de rezervele lor strategice. Emmanuel Macron a anunțat vineri că țările G7 vor pune pe piață, în patru luni, până la o sută de milioane de barili de motorină și petrol brut, acordând prioritate motorinei. Președintele american a și făcut public, imediat, un raport triumfal despre faptul că Europa eliberează o cantitate uriașă din stocurile sale de motorină acumulate. Astfel, măsura comună s-a transformat, dintr-o singură mișcare, în victoria personală a lui Trump: el face război, iar noi deschidem rezervele de siguranță înainte de iarnă.

Președintele american are acum al naibii de mare nevoie de un rezultat, pentru că războiul din Iran și conflictele sale comerciale au lăsat urme și în buzunarul americanilor, iar scumpirea a devenit o povară politică înainte de alegerile din noiembrie. Prețul motorinei pe galon a urcat la cote record, în timp ce popularitatea lui Trump este slabă; contorul de la pompa de benzină se dovedește, se pare, mult mai puțin receptiv la propaganda MAGA decât publicul de la mitinguri. Președintele debil se poate lăuda acum că, eliberând rezervele europene, a reușit să atenueze o problemă pe a cărei apariție a avut-o exclusiv din vina propriei politici. În spatele acestei presiuni a stat, în plus, amenințarea cu restrângerea exporturilor americane de motorină. Washingtonul a avertizat joi Europa că, în interes propriu, ar trebui să coopereze în privința aprovizionării cu combustibil, lăsând în același timp să plutească ideea că ar putea opri livrările americane. Potrivit unei estimări citate de Oxford Economics, acest lucru ar putea majora prețurile motorinei în Europa cu patruzeci-cincizeci la sută, iar în Franța ar putea împinge prețul pe litru cu mult peste trei euro. La anunțarea acordului, Macron a subliniat în mod special că participanții s-au angajat să evite interdicțiile la export, iar Trump s-a exprimat clar în acest sens. Moment frumos, în care, drept unul dintre rezultatele cooperării aliate, trebuie să ne bucurăm deja că America promite: nu ne dă foc la casă.

De ce suntem atât de proști este o întrebare a cărei analiză ar umple cu adevărat o bibliotecă întreagă, dar dependența noastră are o structură foarte concretă. Europa a devenit tot mai dependentă de motorina americană în urma embargoului asupra produselor petroliere rusești și apoi a perturbărilor de aprovizionare din Orientul Mijlociu provocate de războiul din Iran. Trump a folosit această dependență pentru a cere acces la rezervele europene. Eliberarea stocurilor poate, desigur, atenua și scumpirile din Europa, dar trebuie să vedem totuși în ce situație al naibii de periculoasă am ajuns: unul dintre marii noștri furnizori ne dictează, prin amenințări politice, când să ne atingem de propriile rezerve de siguranță. Între timp, Trump a găsit și un vinovat mai comod pentru scumpirea combustibilului: ucrainenii, pe care îi acuză că atacă prea entuziast rafinăriile rusești. În septembrie l-a îndemnat deja pe Zelenski să renunțe la aceste lovituri, iar acum a dat din nou vina pentru problemele de aprovizionare pe atacurile asupra producției ruse de motorină. Astfel, unul dintre instrumentele armatei ucrainene de slăbire a bazei economice și de aprovizionare cu combustibil a agresorului se transformă, în ochii Washingtonului, într-o perturbare incomodă a pieței. Țara atacată trebuie să se abțină, pentru că președintelui american nu-i convine prețul mare la pompă — greu s-ar putea arăta mai limpede unde se situează viețile ucrainenilor în ordinea priorităților politice ale lui Trump.

Și aici intervine știrea rusă paralelă: viceprim-ministrul Aleksandr Novak a declarat vineri că Moscova ar putea ridica parțial restricțiile la exportul de motorină, dacă producția depășește cererea internă. Interdicția a fost, ce-i drept, prelungită în această săptămână până la 31 octombrie, dar a apărut acum și posibilitatea retragerii ei. Novak a recunoscut, între timp, că din cauza atacurilor ucrainene cu drone situația infrastructurii energetice rămâne tensionată, deși, potrivit lui, măsurile de apărare au redus pagubele și au grăbit reparațiile. Cu o zi înainte, Putin a pus o condiție cu totul diferită: a spus că Rusia nu va asigura motorină de pe piața sa internă pentru piața mondială până nu vor fi ridicate sancțiunile împotriva Moscovei. Cu alte cuvinte, agresorul folosește și lipsa de combustibil drept monedă de schimb, în timp ce președintele american vrea tocmai să frâneze Ucraina, cea care atacă rafinăriile agresorului. Pentru asta nu e nevoie să inventăm vreo înțelegere secretă nedovedită între negocierile ruso-americane, pentru că pozițiile publice se potrivesc deja destul de urât între ele. Europa eliberează stocuri, Ucraina este chemată la autolimitare, iar Moscova cere concesii privind sancțiunile în schimbul motorinei. Trump vinde toate acestea drept propriul succes alegătorilor americani, cărora le-a promis că va aduce pe toată lumea în genunchi în fața Americii. Deocamdată vedem că își amenință aliații, disciplinează țara atacată și le oferă rușilor o nouă ocazie de a profita politic și de pe urma consecințelor războiului. „America First” înseamnă, în această poveste, tot mai mult că, mai întâi, toți ceilalți trebuie să plătească pentru politica dată în bară a lui Trump, ca apoi el să poată merge acasă și să proclame victoria.

Ugar