Moarte cerebrală occidentală: Witkoff al lui Trump, către Putin: „sunteți uman”

Witkoff, acest agent imobiliar pe care Donald Trump, președintele dement al Americii, l-a numit trimis prezidențial pentru pacea din Ucraina — adică are puteri depline să negocieze, să șantajeze, să fie amabil, să transmită promisiuni și să colecteze contrapromisiuni —, a oferit ieri la Sankt Petersburg un spectacol de la care orice persoană rațională și de bună-credință este cuprinsă de o greață totală, dar să începem cu începutul.

Witkoff a călătorit la Sankt Petersburg pentru a-i transmite lui Putin, într-o întâlnire directă, garanțiile de securitate și conceptele de soluționare aferente, discutate cu o zi înainte la Oslo, în prezența președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, a premierului norvegian Jonas Gahr Støre și a președintelui finlandez Alexander Stubb. Zelenski declarase atunci că peste două zile vom cunoaște răspunsul Moscovei, care a și venit — dar despre asta mai târziu. După consultările de la Oslo, trimisul american s-a așezat la masa discuțiilor cu președintele rus la 21 octombrie, la Palatul Constantin din Sankt Petersburg.

Așadar, Witkoff ajunge la Petersburg, dă mâna cu Putin, îl linge din cap până în picioare pe președintele criminal de război rus, iar pe traducătorii prezenți îi linge și mai abitir, apoi, ca un lacheu care slujește doi stăpâni, îl pomenește pe Trump, despre care nu uită să menționeze cât de uman este ca președinte, iar apoi i se adresează lui Putin: și dumneavoastră sunteți uman, domnule președinte. Desfășurarea exactă a scenei este și mai greață decât atât:

La începutul discuției publice, Putin a spus că Trump se ocupă de încheierea războiului din Ucraina în primul rând din considerații umanitare, apoi i-a mulțumit și Melaniei Trump pentru rolul avut în chestiuni umanitare — prima-doamnă americană se implică în repatrierea copiilor ucraineni răpiți de Rusia, și nu știu dacă mai simte cineva ironia mușcătoare și disprețul rusesc din spatele acestui „mulțumesc” al lui Putin. Witkoff și-a exprimat apoi recunoștința pentru eliberarea cetățeanului american Stephen Hubbard, spunând că aduce mulțumirile lui Trump și ale întregii națiuni americane, pentru că bărbatul se poate întoarce acasă, la familia sa, grație lui Putin — despre acest caz și despre asemănarea sa înfiorătoare cu cel din Ungaria am scris aici. Putin a intervenit atunci spunând că Hubbard se află deja pe aeroportul Pulkovo. Witkoff a declarat că se vor întâlni cu el, apoi s-a întors la elogierea reciprocă a umanității, iar din asta a rezultat fraza care merită păstrată pentru posteritate:

„Și dumneavoastră sunteți un om umanitar, domnule. Vă apreciez și vă mulțumesc din nou.”

Da, trimisul american, care ar trebui să transmită voința primului om al lumii libere și să urmărească dreptatea, îl numește pe Putin uman. Toate acestea s-au petrecut ieri după-amiază, pentru ca spre seară cerul Ucrainei să fie din nou invadat de rachete balistice, să vină dronele și rachetele de croazieră, și să ucidă, să ucidă, să ucidă, pentru că Ilya Ehrenburg* nu a pierit, ci doar s-a transformat: referirea la germani a fost înlocuită cu una la ucraineni. Cu aceasta transmit un mesaj și numeroșilor morți cerebral „woke”, care încă mai sunt capabili să creadă în așa-numita cultură rusă ca soluție sigură și ca scutire de vină pentru crime, ca și cum nu poporul lui Goethe ar fi fost cel care a trimis milioane de evrei în lagărele morții — dar una dintre cele mai sigure și eterne caracteristici ale civilizației noastre este că nu învață niciodată din propria istorie.

Umanism, în ambalaj de patruzeci de mii de tone,
detaliile financiare sunt încă în curs de negociere

Și ce a răspuns Putin la afirmația că este uman? Nimic, potrivit transcrierii disponibile. Witkoff și-a continuat discursul despre consultările de la Oslo, despre posibilitatea negocierilor trilaterale și despre cooperarea economică americano-rusă, apoi și-a exprimat recunoștința pentru livrările rusești de motorină. Următoarea intervenție înregistrată a lui Putin s-a referit deja la asta: a menționat scăderea prețurilor, a anunțat că primul petrolier, care transportă patruzeci de mii de tone de motorină, ar putea porni în două-trei zile, și a sugerat că ar putea fi livrate și îngrășăminte fermierilor americani.

Cât despre negocierea propriu-zisă: nu am primit niciun răspuns concret privind modul în care Putin vede garanțiile de securitate formulate la Oslo și, în general, ce vrea pentru viitor, cum ar urma să-și oprească mașina de război. Consilierul prezidențial Iuri Ușakov a comunicat doar că Witkoff a prezentat elementele noi ale abordării europenilor și a Kievului, dar că, potrivit Moscovei, nu prea multe dintre acestea erau utilizabile pentru soluționare. Cu alte cuvinte, răspunsul a venit, dar nu ne-am apropiat de pace: partea rusă a evaluat propunerile din perspectiva propriilor condiții și nu a anunțat niciun angajament concret pentru încetarea atacurilor.

Am aflat, în schimb, că Kremlinul este dispus — să rețineți, el este cel „dispus” — să participe la relansarea negocierilor trilaterale. Kievul, Washingtonul și Moscova s-ar putea așeza la masa discuțiilor la mijlocul lunii noiembrie, dar și aceasta a fost declarată doar de un oficial al Kremlinului, care are cam atâta influență asupra desfășurării evenimentelor cât ar avea portarul unui bordel dintr-un cartier mărginaș al Petersburgului — chiar dacă acesta din urmă ar putea avea, totuși, mai multă. Potrivit comunicatului oficial, Putin a fost de acord, în principiu, cu continuarea discuțiilor, al căror subiect Ușakov l-a descris deja drept crearea unui sistem de securitate postbelic între Rusia și Ucraina, pentru că securitatea Rusiei este o chestiune importantă și inevitabilă.

Ministrul ucrainean de externe Andrii Sîbiga s-a grăbit, în orice caz, să precizeze, după noul atac din timpul nopții, că locuitorii Kievului au putut auzi acum cum sună de fapt „umanismul” rusesc. Rachete balistice au lovit instalații energetice, unități medicale, centre comerciale și cartiere rezidențiale, în timp ce alte orașe ucrainene au fost de asemenea atacate. Potrivit lui Sîbiga, nici conciliatorismul, nici servilismul, nici lingușirea nu vor opri acest război, ci doar forța.

Cu alte cuvinte: lingușeala și capitularea nu vor pune capăt războiului, dar la Washington cu greu vor înțelege asta.

Anna Karczag

*Ilya Ehrenburg: scriitor, poet și traducător rus, bolșevic până în măduva oaselor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în poemele sale îi îndemna pe soldații ruși să ucidă, iar cea mai cunoscută poezie a sa se intitulează chiar „Ucideți”. O las mai jos; să se înlocuiască cuvântul „german” cu „ucrainean”, iar apoi să ne întrebăm ce s-a schimbat, de fapt, de atunci în marele suflet rusesc?

„Ucideți! Glorioși luptători sovietici, ucideți! Germanii nu sunt ființe umane. Cuvântul „german” să fie de azi cea mai mare înjurătură pe care o puteți scoate din gură. Trebuie să ucizi, și dacă nu ai ucis cel puțin un german astăzi, ziua ta a fost pierdută! Dacă nu-i poți executa cu un glonț, înjunghie-i cu baioneta până mor. Dacă în jurul tău frontul este tăcut și, în timp ce aștepți să pornești din nou la luptă, caută în acest timp un german pe care să-l poți ucide. Ucideți, căci nu există o plăcere mai mare decât să sari peste movilele de cadavre germane! Nu zilele, nu kilometrii să-i numărați, ci ucideți și ucideți! Numărați germanii uciși, nu orașele cucerite. Ucide germanul, așa te roagă bunica ta! Ucide germanul, pentru asta se roagă mama ta! Ucideți, așa vă cere copilul vostru! Ucide germanul, așa îți cere, strigând cu voce tare, patria sovietică! Nu greși, nu da milă, ucide! Glorioși luptători sovietici, ucideți!”