Stau aici, în fața tastaturii, de mai bine de o oră, și mâinile încă îmi tremură — de furie. De furia aceea rece, limpede, care urcă din stomac atunci când privești cum vocea unei întregi comunități este lichidată, iar ucigașii nici măcar nu se grăbesc, pentru că știu că nu-i oprește nimeni. Nu crima în sine este cel mai cumplit, ci nesimțirea ei. Ritmul. Rânjetul. Lăsați-mă să vă spun ce s-a întâ
27.07.2026 20:44