Arta „adormirii”: Georgescu, din nou prins de sistem, apoi eliberat

Un cetățean român obișnuit, acuzat că a escrocat un om de afaceri cu 1,1 milioane de euro, într-un dosar instrumentat de procurorii DIICOT, ar avea șanse mari să petreacă cele treizeci de zile de arest preventiv într-o celulă din București, înainte să apuce să calculeze câți bani îi mai rămân în contul din Elveția. Călin Georgescu nu este un cetățean român obișnuit.

Luni dimineață a fost scos din trafic de mascați, iar seara a trecut cu cătușe și brațul ridicat prin curtea DIICOT, ca marți judecătorul Vlad Andriescu de la Tribunalul București să respingă propunerea procurorilor de arestare preventivă pentru treizeci de zile și să dispună controlul judiciar. La fel a decis și în cazul presupusului complice, Ionel Rusen. Decizia poate fi contestată. Procurorii probabil vor face acest lucru, iar susținătorii care transmit live pe TikTok din fața scărilor tribunalului pot sărbători deocamdată.

Acest fapt este suficient, de unul singur, pentru a ne face să ne întrebăm: până unde ajunge mâna statului paralel românesc, transformat din foști securiști în suveraniști pro-ruși? Răspunsul, cel puțin în parte, este chiar sub ochii noștri. E suficient să vedem cine a decis: numele lui Vlad Andriescu nu este necunoscut celor care urmăresc peripețiile juridice ale ecosistemului suveranist românesc. El este și judecătorul din dosarul penal al lui Dan Dungaciu. Dungaciu, politolog cunoscut pentru retorica sa pro-rusă, devenit între timp al doilea om al AUR, a fost trimis în judecată în aprilie 2024 pentru abuz în serviciu. Andriescu a pronunțat decizia în faza de cameră preliminară pe 23 septembrie 2024, iar potrivit legii, motivarea trebuia redactată în termen de treizeci de zile. El nu a scris-o timp de peste un an – până când eventuala răspundere penală s-a prescris. Motivarea a fost gata la două săptămâni după ce G4Media a scris, în decembrie 2025, că lipsește. Are și alte decizii memorabile: în 2018 i-a permis fostului director inculpat al Spitalului Malaxa, Florin Secureanu, să plece în Italia, decizie infirmată ulterior de Curtea de Apel, iar tot în același an a respins arestarea fraților Bonciu, acuzați de uciderea a doi paznici de fabrică. De altfel, Andriescu nu este un judecător care nu trimite niciodată pe nimeni în arest preventiv; în 2012 a dispus arestarea unui deputat PDL, doar că în dosarele suveraniste devine cumva atât de înțelegător, de parcă ar fi un standard juridic consacrat.

Și acum să vedem ce a lăsat să scape atât de ușor. Potrivit propunerii DIICOT, Georgescu „a coordonat întreaga activitate infracțională”. Povestea a început la sfârșitul anului 2021: omului de afaceri Răzvan Leu din Buzău i s-a promis un credit de șase milioane de euro de la Wealth Bank, o bancă înregistrată în Insulele Comore, existentă doar pe hârtie, cu condiția să transfere mai întâi o garanție de 1,1 milioane de euro într-un cont bancar din Elveția. A transferat banii. Creditul nu a mai venit. Potrivit documentelor de urmărire penală citate de G4Media, banii au ajuns, printr-o bancă aflată sub control rusesc, în conturile soției lui Rusen și ale italianului Massimiliano Arena, iar conform plângerii lui Leu, o parte ar fi mers către campania electorală prezidențială a lui Georgescu din 2024. Între timp, s-a prezentat și un alt om de afaceri: a plătit 450.000 de euro pentru o linie de credit de 200 de milioane de euro, care de asemenea nu a existat niciodată. La percheziții au fost găsite bruiaje, pașapoarte presupuse false și două pașapoarte diplomatice care păreau emise în numele Ordinului de Malta. Ordinul a comunicat nu doar că nu emite astfel de documente, ci și că falsurile sale circulă în special în legătură cu fraude financiare. Așadar, salvatorul ortodox al națiunii s-a dat drept fals diplomat maltez, cam ca și cum un lider de opinie de la Budapesta s-ar prezenta drept investitor vatican la o bere ciucană.

Au ieșit la iveală și interceptările procurorilor, din care suveranul națiunii poate fi cunoscut și dintr-o cu totul altă perspectivă. Pe 27 mai 2025, la câteva zile după repetarea alegerilor prezidențiale, Georgescu i-a spus lui Rusen următoarele:

„Acum pot să spun, pentru că până acum nu am putut. Misiunea mea a fost să demasc totul. Întregul sistem! Până la urmă și pe Simion.”

Cu alte cuvinte, sfântul alegătorilor AUR, al cărui moștenitor politic, George Simion, a candidat la alegerile prezidențiale, plănuia între timp să-l doboare „până la urmă” chiar și pe el. În aceeași conversație, l-a îndemnat pe Rusen să se mute în Italia până când va deveni președinte. Potrivit surselor G4Media, el însuși intenționa să ceară azil politic în Italia și avea în vedere o vilă de un milion de euro în Toscana, „cu orice preț”, cu o clădire anexă separată „pentru servitori”. Într-o altă înregistrare, Rusen îi povestește că a vorbit cu „Matteo”, adică Matteo Salvini: acesta nu îl va sprijini public, dar cel mult va spune că în România democrația s-a terminat.

Cel mai revelator detaliu nu este însă acesta, ci o frază secundară din documentele procurorilor. Georgescu știa despre anchetă și considera că dosarul se afla „în stare de adormire”. A spus că a primit un fel de „feedback” despre acesta și că „nu există nicio probă”. În altă parte a afirmat că în jurul afacerilor sale „totul este aranjat” și că „nu mai este atacat pe niciun front”. De unde a primit feedback despre un dosar aflat în interiorul unei autorități de anchetă? Cine l-a „aranjat”? Deocamdată nimeni nu a pus această întrebare cu voce tare, deși ea este cheia întregii povești, pentru că însăși cronologia dosarului constituie un rechizitoriu împotriva justiției române.

Leu a depus plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul București pe 19 iulie 2022. Potrivit documentelor, a făcut acest lucru la inițiativa lui Ion Negoescu, fost ofițer de la Interne, în prezent preot onorific, iar în plângere numele lui Georgescu nici măcar nu apărea. Negoescu a fost cel care l-a prezentat pe Leu lui Georgescu. Procurorii l-au audiat pe partea vătămată o singură dată, pe 24 octombrie 2022, apoi timp de doi ani nu s-a mai întâmplat nimic. Pe 31 ianuarie 2024, Leu s-a adresat DNA, de această dată menționându-l și pe Georgescu – acolo nimeni nu a fost audiat timp de cinci luni. În mai 2024 a depus plângere și la DIICOT. Audierea sa a avut loc pe 18 noiembrie 2024, cu șase zile înainte ca Georgescu să câștige primul tur al alegerilor prezidențiale.

Așadar, Georgescu a câștigat primul tur cu cel puțin două dosare penale deschise pe numele său, într-unul dintre acestea partea vătămată susținând că o parte din banii săi au ajuns în campanie. Documentele Consiliului Suprem de Apărare a Țării, desecretizate, pe baza cărora Curtea Constituțională a anulat alegerile pe 6 decembrie 2024, nu au menționat deloc aceste dosare. DIICOT a preluat și a conexat ulterior dosarele, la începutul anului 2025 a dispus interceptarea mașinii lui Rusen, la sfârșitul lunii august a anului trecut a cerut o expertiză financiară privind mișcările de bani prin bănci, apoi timp de un an a fost din nou liniște. De la plângere până la percheziția de luni au trecut în total patru ani, două luni și două zile, iar mai mult de jumătate din acest timp, doi ani și cinci luni, dosarul a „adormit” într-un sertar. Apoi, când în sfârșit a venit ziua, arestarea preventivă s-a blocat la un judecător pentru care, se pare, termenele legale țin mai degrabă de recomandare.

Acesta este punctul în care afirmația despre statul paralel românesc nu mai este o teorie a conspirației, ci un tipar. Nu e nevoie de loje secrete și ordine venite de la Moscova, e suficient ceea ce arată acești patru ani: un dosar care, cumva, adoarme mereu tocmai când ar trebui să se trezească; un fost ofițer de la Interne, la a cărui inițiativă cel mai important nume lipsește din plângere; un inculpat care primește „feedback” despre propriul dosar; un raport al serviciilor secrete care nu vede dosarele penale deschise; și un judecător la care dosarele inculpaților suveraniști aterizează mereu, cumva, mai moale. Rețelele succesoare ale Securității nu au dispărut după 1990, ci doar și-au schimbat hainele: mai întâi au devenit oameni de afaceri, apoi salvatori ai națiunii, iar astăzi cele mai bune legături ale lor duc spre Kremlin. Cariera lui Georgescu a pornit din instituțiile fostului regim, iar, potrivit convorbirilor sale interceptate, el știe și astăzi exact cine sunt cei care „aranjează” lucrurile.

Pe TikTok, între timp, bocitoarele plâng pentru „salvatorul națiunii”. Una dintre ele a argumentat astfel: „Ce a făcut Călin Georgescu? Nu a furat de la popor, nu a fost la guvernare.” Într-adevăr, nu a fost la guvernare. Potrivit procurorilor, a furat de la un om de afaceri din Buzău, cu două pașapoarte diplomatice false, în speranța unei vile în Toscana, în timp ce susținătorii săi credeau că luptă pentru ei. Iar judecătorul l-a lăsat să meargă acasă, să aștepte sub control judiciar momentul în care va fi „adormit” următorul dosar.

Ugar