După două decenii de război lingvistic: ce înseamnă legea ucraineană a educației pentru minorități pentru maghiarii din Transcarpatia?

Parlamentul ucrainean, Verhovna Rada, a adoptat pe 12 octombrie Legea nr. 16119 privind asigurarea drepturilor educaționale ale minorităților naționale și ale popoarelor indigene. Potrivit relatărilor UNIAN și Ukrinform, proiectul a fost susținut de 266 de deputați, deși pentru adoptare ar fi fost suficientă majoritatea numărului constituțional de 450 de deputați, adică 226 de voturi. Din cauza războiului și a ocupației ruse, în prezent doar aproximativ patru sute de deputați își exercită mandatul, astfel încât proiectul a obținut susținerea a două treimi din corpul legislativ efectiv prezent la ședințe.

Parlamentul a decis, de asemenea, ca președintele Camerei, Ruslan Stefanchuk, să semneze de urgență legea și să o trimită președintelui Volodimir Zelenski pentru promulgare. Graba este de înțeles, întrucât, potrivit Kyiv Independent, exact acesta a fost pasul pe care Ungaria l-a pus drept condiție pentru ca negocierile de aderare ale Ucrainei la Uniunea Europeană să poată avansa. Budapesta a semnalat săptămâna trecută că, în cazul adoptării legii, nu va mai bloca următoarea etapă a negocierilor, astfel încât miniștrii de externe ai UE pot deschide deja pe 13 octombrie, la Luxemburg, încă două noi capitole de negociere pentru Ucraina și Moldova, privind piața internă, respectiv competitivitatea și creșterea incluzivă. Votul reprezintă un moment important al unei dezbateri care durează de aproape un deceniu și care a fost adesea otrăvitoare, având în centru soarta școlilor maghiare din Transcarpatia, iar în fundal faptul că Budapesta a folosit multă vreme chestiunea protecției minorităților mai degrabă pentru a frâna integrarea occidentală a Ucrainei decât pentru a reprezenta interesele reale ale maghiarilor din Transcarpatia.

Legea se adresează popoarelor indigene din Ucraina – în primul rând tătarilor crimeeni – precum și minorităților naționale a căror limbă este una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene, deci, pe lângă maghiarii din Transcarpatia, vizează și comunitățile română, poloneză, slovacă și bulgară. Potrivit datelor anterioare ale ombudsmanului ucrainean Dmitro Lubinets, în Transcarpatia aproape treisprezece mii de elevi învață în limba maghiară, în aproape o sută de instituții de învățământ. Potrivit legii, limba de predare rămâne în continuare ucraineana, însă în școlile în care funcționează clase și grupe cu predare în limba minorităților sau a popoarelor indigene, pe lângă limba de stat este garantată și utilizarea limbii materne, lucru valabil nu doar pentru ore, ci și pentru comunicarea dintre elevi, profesori și ceilalți participanți la procesul educațional, atât în clădirea școlii, cât și în curtea acesteia. Acest lucru este important pentru că, pe parcursul verii, comisarul responsabil cu protecția limbii de stat ucrainene a solicitat în scris școlilor maghiare din Transcarpatia să limiteze, de exemplu, utilizarea limbii maghiare la orele de sport.

Legea introduce și un nou statut juridic. Statutul de instituție de învățământ secundar general pentru minorități naționale poate fi acordat școlilor în care mai mult de jumătate dintre elevi învață într-o limbă a minorităților care este și limbă oficială a UE, iar școlile care au avut deja acest statut îl pot păstra chiar dacă proporția elevilor care învață în limba maternă scade până la cel puțin 20%; dacă aceasta scade sub acest prag, statutul poate fi retras doar cu acordul ministerului educației. În practică, acest lucru înseamnă că școlile maghiare din zonele cu populație dispersată, cu un număr tot mai mic de elevi, nu pot fi lipsite peste noapte de caracterul lor etnic. Directorul sau directorul adjunct al școlilor pentru minorități trebuie să vorbească, pe lângă ucraineană, și limba comunității minoritare, iar în programa școlară își pot găsi locul istoria, cultura, tradițiile, simbolurile și obiceiurile minorității respective. Dacă o școală pentru minorități administrată de o autoritate locală este reorganizată sau închisă, la cererea părinților, administratorul trebuie să garanteze că copiii își pot continua studiile în aceeași unitate administrativ-teritorială, într-o școală cu predare în limba maternă și statut similar, iar astfel de reorganizări trebuie realizate în consultare cu ministerul.

Legea se referă și la examene și la documente. Elevii care învață în limba maternă pot solicita ca subiectele evaluării externe, respectiv ale examenului național de bacalaureat și admitere, să fie traduse în limba lor maternă. Această posibilitate nu se aplică la disciplinele de limbă și literatură, dar pot beneficia de ea și cei care au absolvit deja liceul, iar la cererea părinților, școlile pot emite actele oficiale de studii și anexele acestora, pe lângă original, și în limba minorității. O prevedere lasă însă deschisă și ușa în sensul opus: dacă părinții a cel puțin două treimi dintre elevii unei clase pentru minorități solicită în scris, școala poate extinde numărul disciplinelor predate în ucraineană. Aceasta nu este o obligație, ci doar o posibilitate, destinată familiilor care doresc să faciliteze continuarea studiilor și angajarea copiilor lor în Ucraina. Legea folosește în mod constant formularea „limba unei minorități naționale a Ucrainei care este limbă oficială a Uniunii Europene”, excluzând astfel în mod deliberat rusa, pentru că Kievul nu vrea ca, sub pretextul protecției minorităților, să revină rusificarea pe care Moscova a impus-o Ucrainei timp de secole și care astăzi este unul dintre principalele instrumente ale propagandei de război.

Pentru a înțelege de ce toate acestea pot fi numite o descoperire, trebuie să ne întoarcem la anul 2017. Pe 5 septembrie al acelui an, parlamentul ucrainean a adoptat o nouă lege a educației, pe care președintele de atunci, Petro Poroșenko, a semnat-o câteva săptămâni mai târziu. Potrivit articolului șapte al legii, în limbile minorităților s-ar fi putut învăța doar în grădiniță și în primii patru ani de școală primară, și atunci tot alături de ucraineană, iar de la clasa a cincea doar limba și literatura maternă. Juristul constituționalist din Transcarpatia Mihály Tóth a apreciat la momentul respectiv că, în viitor, nu ar mai putea exista școli cu predare în limba minorităților, ci doar clase și grupe. Guvernul ungar a respins ferm legea, iar ministrul de externe de atunci, Péter Szijjártó, a afirmat că situația educației minorităților a devenit mai gravă decât era în Uniunea Sovietică; Budapesta a început atunci să blocheze ședințele comisiei NATO-Ucraina, iar mai târziu și aproprierea Ucrainei de Uniunea Europeană.

Legea educației generale din 2020 a prevăzut o tranziție treptată. În școlile pentru minorități care predau în limbi oficiale ale UE, la clasa a cincea cel puțin 20% din materie ar fi trebuit predată în ucraineană, procent care ar fi crescut la 40% până la clasa a noua, iar la liceu cel puțin 60% din discipline ar fi trebuit predate în ucraineană. Introducerea acestor prevederi a fost amânată de mai multe ori, iar în final, în decembrie 2023, Rada a adoptat, invocând recomandările Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei, o nouă lege privind minoritățile, care a oferit concesii aparente în două privințe:

• a permis școlilor private să predea în orice limbă oficială a UE,

• elevilor care și-au început studiile înainte de septembrie 2018 li s-a permis să-și termine școala conform vechilor reguli.

Guvernul Orbán a considerat acest lucru insuficient și a întocmit o listă de revendicări în unsprezece puncte. Potrivit unei analize a Telex din primăvară, însă, practica a fost mult mai blândă decât lăsa de înțeles textul legii: în școlile cu predare în limba maghiară se predau în ucraineană doar limba și literatura ucraineană, istoria Ucrainei și educația civică, iar examenul național de bacalaureat putea fi susținut și în limba maghiară. Temerile, așadar, nu au fost nefondate, pentru că legislația prefigura într-adevăr o restrângere a educației în limba maghiară, dar realitatea a fost mai puțin dramatică decât o prezentase ani de zile propaganda guvernului de la Budapesta.

Schimbarea a fost adusă de victoria electorală a partidului Tisza din aprilie. Guvernul lui Péter Magyar a ajuns la un acord cu Kievul în câteva săptămâni, cu implicarea experților maghiari și ucraineni, precum și a organizațiilor și bisericilor maghiare din Transcarpatia; premierul ungar a anunțat pe 4 iunie că Ucraina s-a angajat să restabilească sistemul școlilor pentru minoritățile naționale. Potrivit angajamentelor, limba maghiară va putea fi folosită liber în toate domeniile vieții școlare, elevii vor putea folosi simbolurile naționale, documentele administrative vor putea fi întocmite și în limba maghiară, actele de studii vor putea fi emise și în limba maghiară, elevii vor putea susține examenele de bacalaureat și de admitere în limba maghiară, iar școlile pentru minorități vor fi păstrate și cu un număr mai mic de elevi. Acordul se extinde și la alte domenii ale vieții publice, permițând, de exemplu, campania politică în limba maghiară. Cercetătoarea Csilla Fedinec, specialistă în studii ucrainene, a scris pentru 444.hu că acordul a pornit, de fapt, de la punctele formulate de Szijjártó, doar că noul guvern a vrut să ajungă efectiv la o înțelegere, nu doar să blocheze; textul integral al acordului nu a fost însă făcut public, astfel încât detaliile sale sunt cunoscute doar din declarațiile oficiale și din relatările presei. Potrivit lui Fedir Shandor, ambasadorul Ucrainei la Budapesta, părțile au finalizat pe 22 septembrie modificările de compromis privind drepturile educaționale ale minorităților. Conform calendarului prezentat anterior, Ucraina s-a angajat să rezolve problemele legate de educație până la finele anului 2026, iar pașii ulteriori privind utilizarea limbii, simbolurile naționale, precum și drepturile politice și reprezentarea intereselor au fost programați pentru 2027.

După acord, Budapesta a acceptat ca pe 15 iunie să fie deschis primul capitol al negocierilor de aderare ale Ucrainei, cel privind chestiunile fundamentale – justiția, statul de drept, lupta anticorupție și instituțiile democratice –, urmat în iulie de capitolul al șaselea, privind relațiile externe, care a permis avansarea și a negocierilor de aderare ale Moldovei, întrucât Uniunea a legat politic aderarea celor două țări. Budapesta a ținut însă blocate celelalte capitole până când Kievul nu începe să își îndeplinească angajamentele, în special prin adoptarea legii educației, lucru cerut insistent și de organizațiile de reprezentare a maghiarilor din Transcarpatia, KMKSZ și UMDSZ. Ministrul de externe Anita Orbán a declarat, înainte de reuniunea de la Luxemburg, că legea este rezultatul acordului bilateral din mai și iunie, un pas important în procesul de aderare al Ucrainei la UE, și a mulțumit experților și politicienilor maghiari și ucraineni pentru activitatea lor. Dacă luni se vor deschide cele două noi capitole, Ucrainei îi vor mai rămâne blocate doar două clustere de negociere, care privesc agricultura și transporturile, iar, potrivit Kyiv Independent, acestea vor amplifica mai degrabă îngrijorările Poloniei decât pe cele ale Ungariei.

Pentru Transcarpatia, legea oferă în primul rând siguranță juridică, dar viitorul educației în limba maghiară nu depinde exclusiv de paragrafe. La recensământul din 2001, în Transcarpatia mai locuiau încă aproximativ 156.000 de maghiari, iar estimările actuale indică doar aproape jumătate din acest număr. Războiul, bărbații care fug de mobilizare și emigrația economică au împins comunitatea la limita supraviețuirii; potrivit Eduline, salariul unui profesor debutant este de aproximativ 25.000 de forinți pe lună, iar înlocuirea profesorilor maghiari care pleacă este aproape imposibilă. Adoptarea legii aduce lecții importante pentru ambele capitale: Budapesta a putut învăța că cauza maghiarilor de peste frontiere poate fi promovată prin acorduri bazate pe interese reciproce, și nu ținând ani de zile ostatic viitorul unei țări vecine aflate în război, de dragul Moscovei. Kievul, la rândul său, a putut învăța că comunitatea maghiară nu este un inamic și nici o coloană a cincea a influenței ruse, ci parte a cetățenilor loiali ai Ucrainei, dintre care mulți luptă astăzi în armata ucraineană. Protecția minorităților nu este, deci, contrară interesului național al Ucrainei, ci face parte chiar din acea identitate europeană pentru care ucrainenii luptă astăzi, sacrificându-și viața.

Ugar