O mie şase sute de nume pe lista neagră: ce prevede cea mai amplă decizie de sancţiuni a UE împotriva Rusiei de până acum?

Miniştrii de externe ai statelor membre ale Uniunii Europene au inclus, pe 12 octombrie, la Luxemburg, aproape 1.600 de persoane fizice şi companii ruseşti pe lista sancţiunilor. Este cea mai mare extindere dintr-o singură dată de la începutul războiului şi vizează actorii din industria de apărare rusă, în special din lanţul de producţie al dronelor şi rachetelor balistice. Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, a declarat că decizia de acum este cea mai mare extindere de la începutul războiului şi că mai mult de jumătate dintre actorii incluşi pe listă sunt legaţi de lanţul de producţie al rachetelor balistice cu care Rusia ucide zilnic civili ucraineni.

Potrivit Înaltului Reprezentant, prin această decizie Uniunea face ca producerea de arme împotriva ucrainenilor să fie considerabil mai dificilă, mai lentă şi mai costisitoare pentru Rusia, iar acum nu este momentul relaxării presiunii asupra Moscovei, ci al intensificării ei. În aceeaşi zi, miniştrii au adoptat şi o a doua listă, mai redusă, cu 77 de persoane care au candidat sau au organizat alegerile parlamentare simulate ţinute de Rusia în teritoriile ucrainene ocupate. Prin cele două decizii, numărul persoanelor şi entităţilor sancţionate de Uniune împotriva Rusiei a crescut de la aproximativ trei mii la peste patru mii cinci sute. Pe listă se află preşedintele Vladimir Putin, oligarhi care susţin regimul, numeroşi deputaţi din Duma, bănci, precum şi numeroase nave din flota-fantomă care transportă petrol rusesc eludând sancţiunile.

Kyiv Independent scrisese încă pe 21 septembrie că se pregăteşte această listă, care acoperă aproape întreaga structură a industriei de apărare ruse, de la şantierele navale şi companiile aeronautice, trecând prin producătorii de electronice şi uzinele care repară vehicule blindate, până la firmele din domeniul aerospaţial. Potrivit unei relatări a AP, baza selecţiei este deosebit de elocventă: aceste companii figurează pe o listă întocmită de însuşi guvernul rus, care le consideră parte a complexului militaro-industrial şi, prin urmare, eligibile pentru sprijin de stat. Practic, Uniunea a folosit chiar evidenţa statului rus împotriva Moscovei, soluţie elegantă, întrucât este dificil pentru o companie să se apere afirmând că nu are legătură cu industria de apărare atunci când chiar Kremlinul a încadrat-o acolo, iar Bruxelles-ul consideră şi conducătorii acestor companii drept susţinători ai complexului militaro-industrial. Scopul declarat al deciziei este vizarea furnizorilor de nivel mediu care, în formularea Uniunii, constituie „nucleul” industriei de apărare ruse, pentru că aceste companii produc componente electronice, echipamente de comunicaţii, sisteme radar şi de navigaţie, sisteme satelitare şi de rachete, precum şi explozivi şi muniţie – exact elementele fără de care un Iskander sau un Shahed nu ar putea ajunge la Kiev sau la Harkov.

Sancţiunile Uniunii înseamnă că activele deţinute în interiorul Uniunii de către entităţile incluse pe listă sunt îngheţate, iar actorii din UE nu mai pot face afaceri cu ele; nu este încă clar, însă, câte dintre aceste companii au avut vreodată relaţii comerciale cu state membre ale UE sau active în Uniune, pentru că multe dintre ele probabil nici nu au încercat vreodată să intre direct pe piaţa europeană. De aceea, efectul real al sancţiunilor nu poate fi măsurat în primul rând prin activele îngheţate; totuşi, un oficial european de rang înalt a declarat pentru publicaţie că nu trebuie subestimat impactul deciziei asupra ţărilor terţe, în special ţările din Asia de Sud-Est nu doresc să îşi rişte relaţiile cu Uniunea făcând afaceri cu companii aflate pe lista UE, aşa că, în practică, sancţiunea le complică activitatea acestor companii în mare parte a lumii. Scopul final este ca funcţionarea maşinii de război ruse să devină mai dificilă şi mai costisitoare, iar, potrivit Bruxelles-ului, orice obstacol în calea achiziţionării de componente occidentale reprezintă un progres.

Este importantă o distincţie: această decizie nu este un pachet clasic de sancţiuni, care ar introduce noi interdicţii sectoriale, precum un embargo asupra petrolului, gazelor sau tehnologiei, ci este vorba despre o extindere extrem de amplă a listei, care desemnează noi ţinte în cadrul juridic existent. De aceea, efectul ei depinde de cât de consecvent va fi pusă în aplicare şi de cât de bine vor putea fi închise portiţele prin care industria de apărare rusă a avut acces, până acum, la componente occidentale; cât de mari sunt aceste portiţe demonstrează clar cazul reţelei financiare numite A7, pe care Departamentul de Trezorerie al SUA a declarat-o, la începutul lunii octombrie, organizaţie criminală. Reţeaua, aflată în serviciul Moscovei şi al Teheranului, a derulat, prin firme-paravan şi criptomonede, aproximativ 13% din comerţul exterior al Rusiei din 2025.

A doua listă, care vizează 77 de persoane, a fost adoptată în unanimitate de statele membre, aşa cum a confirmat preşedinţia irlandeză a Uniunii pentru Kyiv Independent. Dintre persoanele sancţionate, 74 au candidat la alegerile parlamentare ruse organizate între 18 şi 20 septembrie, care, în teritoriile ucrainene ocupate, au început deja de la finalul lunii august; celelalte trei persoane sunt membri nou-aleşi ai Comisiei Electorale Centrale a Rusiei, iar majoritatea organizatorilor alegerilor şi 24 de candidaţi se aflau deja sub sancţiuni ale UE. La 26 septembrie, Ucraina însăşi a sancţionat peste patruzeci de persoane implicate în alegeri, iar Uniunea mai luase anterior măsuri legate de alegeri şi pentru că Moscova a exclus din competiţie ultimul partid care se opunea războiului, Iabloko. Acestea au fost primele alegeri parlamentare ruse organizate şi în teritoriile ucrainene ocupate, după ce Rusia a impus în masă locuitorilor de acolo paşaportul rus şi renunţarea la cetăţenia ucraineană, dar acesta a fost doar un nou episod într-o serie mai lungă: în septembrie 2022, autorităţile de ocupaţie au organizat pseudo-referendumuri în părţile ocupate ale regiunilor Donețk, Luhansk, Zaporojie şi Herson, în 2023 aşa-numite alegeri regionale, iar în 2024 alegeri prezidenţiale, în urma cărora Putin a fost din nou declarat câştigător.

La reuniunea de la Luxemburg nu a domnit doar o atmosferă festivă. Ministrul de externe leton Baiba Braže, întrebată despre afacerea cu motorină rusească a lui Donald Trump, a spus că Uniunea ar trebui să se privească mai întâi în oglindă înainte de a critica pe alţii: la 21 septembrie, Bruxelles-ul a eliminat de pe lista sancţiunilor, la presiunea Slovaciei, Luxemburgului şi Franţei, pe Alisher Usmanov şi Mihail Fridman, cei doi mai mari susţinători ai regimului lui Putin. Lituanianul Kęstutis Budrys a adăugat că, atunci când Uniunea şi-a arătat slăbiciunea eliminând doi oligarhi proeminenţi, Rusia a răspuns cu escaladare atât în Ucraina, cât şi în Europa. Potrivit estonianului Margus Tsahkna, afacerea americană cu motorină nu schimbă, în realitate, mare lucru, fiind mult mai legată de alegerile americane de la jumătatea mandatului care se apropie, iar Europa trebuie să se concentreze pe ceea ce poate face ea însăşi pentru Ucraina. Ministrul german pentru afaceri europene, Gunther Krichbaum, a declarat că fiecare euro şi fiecare dolar care, din achiziţiile de energie, ajunge în vistieria lui Putin ajută la producerea de noi arme, iar Kallas a cerut Washingtonului să introducă sancţiuni, pentru că, atunci când războiul se va termina, nici atacurile asupra rafinăriilor nu vor mai fi necesare.

Uniunea a acţionat şi pe alte planuri: Lituania a iniţiat ca blocul comunitar să declare organizaţie teroristă serviciul rus de informaţii externe, SVR, Finlanda a cerut printr-o scrisoare eliminarea aproape totală a posibilităţii cetăţenilor ruşi de a intra în UE, iar, potrivit lui Volodimir Zelenski, Ucraina va primi în această săptămână o nouă tranşă, de aproximativ trei miliarde de euro, din linia de credit militară a UE în valoare de 90 de miliarde de euro. Ministrul ucrainean de externe, Andrii Sybiha, a amintit, totuşi, că activele ruse îngheţate reprezintă un instrument real de presiune doar dacă Europa le şi foloseşte pentru apărarea Ucrainei.

Decizia de acum arată, aşadar, atât forţa, cât şi limitele Uniunii. Includerea pe listă a o mie şase sute de nume, bazată chiar pe evidenţa proprie a statului rus, reprezintă un semnal serios pentru Moscova şi pentru toţi cei care livrează industriei de apărare ruse din ţări terţe, mai ales într-o săptămână în care Washingtonul relaxează presiunea printr-o achiziţie de motorină. Totuşi, efectul sancţiunilor nu depinde de lungimea listelor, ci de consecvenţa aplicării lor, pentru că aceeaşi Uniune care sancţionează acum aproape 1.600 de companii ruseşti a eliberat, cu trei săptămâni în urmă, doi oligarhi apropiaţi de Putin, pentru că trei state membre au cerut acest lucru. Dacă Europa consideră cu adevărat că drumul către finalul războiului trece prin izolarea Rusiei, va avea nevoie nu doar de liste mai lungi, ci şi de o politică mai consecventă.

Ugar