Proaspătă, caldă și suficient de stupidă: așa arată o dezinformare rusească de manual

A sosit o dezinformare rusească autentică, veritabilă, proaspătă, caldă și suficient de stupidă pentru a merita să fie prezentată cititorilor noștri. Citând informațiile unei femei care slujește în rândurile forțelor armate ruse și care nu își dezvăluie numele pe canalele rusești – ce noroc că, în limba română, și cuvântul „militar” are gen, altfel nici atât nu am afla despre sursă –, acestea relatează că la Kiev se întârzie intenționat restabilirea internetului. Desigur, nu se pomenește nimic despre faptul că înainte de asta bombele rusești ar fi distrus ceva, scopul întârzierii fiind, chipurile, acela de a împiedica organizarea ucrainenilor care vor să protesteze împotriva lui Zelenski. Dezinformarea este deosebit de stupidă tocmai pentru că este răspândită chiar pe internet, printre acei ucraineni care, potrivit poveștii, nu ar putea să o citească, de vreme ce Zelenski nu le-a reparat cablul principal.

Prostia mai are și un al doilea strat, și mai instructiv. Când dronele ucrainene scot din funcțiune, una după alta, centrele de date ale Yandex, în spațiul informațional rusesc apare, în mod curios, aproape instantaneu, o „veste bună” care reprezintă imaginea în oglindă a loviturilor asupra Yandex: iată, nu doar la noi stă internetul, ci și la ei, și nu din cauza dronelor, ci pentru că așa vrea tiranul. Rețeta este simplă și se poate aplica la orice. Dacă mâine s-ar afla că Zelenski a furat turma de porci a crescătorilor de animale din Magadan, poimâine mercenarii Kremlinului ar scrie deja că la Kiev s-au terminat puii și că oamenii mănâncă hamsteri – ca să amintim și de celebrul videoclip.

O veste falsă poate fi însă eficientă chiar și atunci când este ridicolă. Cât timp ne mirăm cât de proastă este o minciună de pe internet, nici nu observăm că, în același timp, s-a plantat în mintea a milioane de oameni o idee: se pregătesc proteste în masă împotriva lui Zelenski. Nu că am putea afirma cu siguranță că fratele nostru Volodimir este adorat de toată lumea în Ucraina, pentru că, în al cincilea an de război, cu mobilizarea, întreruperile de curent și scandalurile de corupție, acest lucru ar fi greu de crezut. Pentru a oferi însă posibilitatea protestelor ucrainene atât de mult dorite de ruși, există o metodă mult mai simplă, chiar dacă puțin radicală: ar trebui să se renunțe la bombardarea Ucrainei.

Ceea ce este însă adevărat este că Rusia bombardează într-adevăr, în mod țintit, furnizorii de internet din Ucraina. Din 23 septembrie, dronele și rachetele rusești au lovit, una după alta, centrele de date din Kiev, iar potrivit ministerului digitalizării, deja după primele atacuri aproximativ o sută de mii de gospodării din Kiev și din zonele învecinate au rămas fără internet. Ministerul rus al Apărării a numit acest lucru, cinic, „o detoxifiere digitală forțată”. Numai Kyivstar, cel mai mare operator de telefonie mobilă din țară, a fost ținta a opt atacuri în zece zile; potrivit lui Oleksandr Komarov, președintele companiei, unul dintre centrele lor de date s-a oprit complet, în depozitul lor central au lovit două rachete, iar sediul din Kiev a fost lovit pe 27 septembrie. Această amploare arată clar diferența dintre campania rusă și cele câteva centre de date Yandex lovite de dronele ucrainene. Moscova distruge metodic, de săptămâni, infrastructura digitală ucraineană, Kievul a răspuns abia în ultimele zile, iar propaganda Kremlinului se plânge totuși acum că în Ucraina internetul funcționează defectuos.

Nici protestatarii nu trebuie căutați prea departe. Unul dintre aceste pretinse proteste ample anti-Zelenski, pe care Kievul ar vrea, potrivit știrii, să le împiedice prin deconectarea internetului, îl are ca principal organizator pe Oleksandr Todorov, fost jurnalist din Odesa. Acesta este un vechi combatant al narațiunilor rusești, care împinge aceeași poveste activ din 2014 și, din câte se pare, încă nu s-a plictisit. Todorov este cel care, în 2014, a putut susține o prezentare și în Parlamentul European despre așa-numitul „Khatyn de la Odesa”. Tragedia de la Odesa din 2 mai 2014 a fost un eveniment real: după ciocniri, în incendiul declanșat la Casa Sindicatelor au murit câteva zeci de persoane, majoritatea activiști pro-ruși; mai târziu Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că autoritățile ucrainene au comis omisiuni grave, dar evenimentele au fost alimentate în mare parte de propaganda rusă. Moscova a transformat însă imediat tragedia într-un genocid, iar Serghei Narîșkin, președintele de atunci al Dumei, a vorbit deja câteva zile mai târziu despre „Khatynul de la Odesa”. Khatyn este un sat din Belarus ai cărui locuitori au fost masacrați de naziști în 1943, iar numele său nu trebuie confundat cu Katyn, unde NKVD-ul sovietic a executat ofițerii polonezi. Kremlinul exploatează însă în mod deliberat asemănarea dintre cele două denumiri, pentru că, pentru a crea confuzie, o mică derută istorică este oricând de folos. Această narațiune a devenit una dintre pietrele de temelie ale poveștii repetate sistematic mai târziu, potrivit căreia ucrainenii îi ucid în masă pe ruși.

Evenimentul organizat în Parlamentul European în iulie 2014 a fost pus la cale de așa-numita europarlamentară letonă Tatjana Ždanoka, care l-a promovat ca o întâlnire „cu victimele și martorii masacrului de la Odesa”. În 2024 (adică zece ani mai târziu) s-a aflat însă despre Ždanoka că a lucrat timp de decenii pentru FSB-ul rus: mai multe echipe europene de jurnalism de investigație au demascat-o pe baza e-mailurilor și a legăturilor sale scurse, așadar nu a fost un agent rus în sens figurat, ci în sensul cel mai strict al cuvântului. Astfel de dezinformări nu apar, așadar, din nimic, ci în ele revin mereu aceiași actori, aceleași rețele și aceleași povești, doar decorul se schimbă. În 2014 o sală de conferințe de la Bruxelles, în 2026 mesajul de pe Telegram al unei militare ruse anonime, dar scopul a rămas același: a face lumea să creadă că nu Rusia ucide în Ucraina, ci Ucraina își ucide propriul popor.

Ugar