Miracol! S-a vorbit în limba maghiară în Parlamentul României!

Dragi cititori, maghiari din Transilvania, de peste frontiere și de pretutindeni: s-a petrecut un miracol la care nimeni nu s-ar fi așteptat. În timp ce în lumea largă face ravagii o prostie și un idiotism vaccinat cu suveranism, concentrat cu naționalism și asezonat cu rea-voință, România a făcut un pas înainte pe calea europeană, și încă unul atât de mare, că nici cu cizmele de șapte poște nu-l putem ajunge. S-a întâmplat ceva pe care în 2026 nimeni n-ar fi pus rămășag nici pe un ban găurit – dacă am mai avea vreun ban, nu bani, și ar mai fi vreun leu de prisos după majorările de TVA și de taxe și impozite susținute și de UDMR. S-a întâmplat, așadar, ca în Camera Deputaților din România să se audă cuvinte în limba maghiară. În maghiară aleasă. Și tavanul a rămas la locul lui.

UDMR a depus, așadar, o modificare legislativă potrivit căreia limba minorității maghiare să poată fi folosită și în localitățile în care proporția noastră nu atinge douăzeci la sută. Asta e, desigur, tot atât de superfluu ca a fi expert în România fiind budapestan de origine băimăreană, atunci când nici cei mai mari dintre români nu înțeleg acest ținut mirific, dar acum să nu ne uităm în gura de dar a calului grațios pe care l-am primit, ci să ne bucurăm, pentru că regulile privind folosirea limbii maghiare nu se respectă nici acolo unde proporția maghiarilor este de o sută la sută. Să rămânem însă la subiect: s-a auzit cuvânt maghiar în Camera Deputaților, măcar că, de la Hunor încoace, știm bine că suntem departe nu doar de douăzeci, ci de un procent mult mai mic; cu greu atingem cinci, dacă ne unim toți și punem ștampila pe lalea. Dar să ne întoarcem la subiect: de ce mă trage atenția, furia și simțul dreptății spre cinism? – nici eu nu înțeleg, căci s-a vorbit maghiară în camera deputaților români.

La dezbaterea modificării legislative a luat cuvântul, de altfel, Dan Tanasă, vrăjmașul jurat al limbii maghiare și prieten excelent al Moscovei – disonanța cognitivă e explicată de Viktor Orbán cu vocea lui Ottó Gajdics –, deci Dan Tanasă a spus în limba maghiară:

„Aici nu e Ungaria. Aici e România. OK?”

E drept, nu erau vorbe menite să ne mângâie sufletul, dar ne-am obișnuit deja să nu ne uităm în gura calului de dar. Nici nu mai tragem la răspundere partidul nostru unic, din partea căruia orice zi pe care încă o mai putem trăi ca maghiari e un dar; se va ține o rugăciune tăcută pentru el, poate chiar pe locul bisericii premonstratense demolate din Oradea: să-i pomenim pe cei drepți, îhî, îhî.

Deci Dan Tanasă, omul care a dat în judecată Ținutul Secuiesc până l-a făcut praf, și nu doar pentru că a văzut undeva litere cu diacritice, a vorbit acum maghiara în parlament. Paranoia noastră alarmistă nu se oprește însă aici: spectacolul a fost distribuit imediat pe rețelele sociale de corifeii UDMR, care și-au întrebat, retoric, alegătorii: „E adevărat că Dan Tanasă îi urăște pe maghiari?”, băgându-le videoclipul pe gât fără menajamente, la care s-a alăturat presa servilă, iar noi înghițim acum totul, ca un muncitor prost plătit maioneza de pe marginea drumului – cel puțin va fi ceva cald în stomac.

Ar trebui totuși să ne bucurăm, căci pe Dan Tanasă l-a atins Dumnezeul maghiarilor și l-a luminat, și dacă a pornit deja pe drumul spinos al învățării limbii maghiare, ar trebui să-l ajutăm. De pildă, l-am putea învăța rime și zicale precum „Piară Trianonul!” sau „L-a lăsat cum l-a lăsat Sfântul Pavel pe valahi”, până când și deputații noștri maghiari vor ajunge acolo, încât să-și permită, măcar o dată, măcar o singură dată, trei cuvinte în maghiară de la tribuna Camerei Deputaților, dacă tot ne-au majorat taxele. Ce frumos ar fi dacă Lóci Antal ne-ar predica de la tribuna Senatului, în trei cuvinte: „Majorăm taxele în Ținutul Secuiesc!” Nu se înviorează dintr-odată dispoziția omului când e futut în cur pe limba lui maternă? Dar, la urma urmei, noi suntem cei care se aplecăm după săpun o dată la patru ani, așa că, totuși, îți mulțumim, Dan Tanasă. Mă mir însă că nimănui nu-i trece prin minte să dea în judecată acest năbădăios român cu propria lui armă, motivând că a profanat Camera Deputaților și Senatul României, parcarea și doamna de la toaletă, pentru că a vorbit pe limba cailor. Pe care, se știe, îi vom împușca oricum, nu-i așa?

Deci suntem noi, caii, cu limba noastră, pe care acum un putinist român care ne urăște pe maghiari o folosește cu entuziasm ca să ne dea o lecție. Nouă, desigur, nu ne convine nici asta, dar nu ne convine nici când Drulă postează în maghiară, și nu ne convine în niciun fel, pentru că, dacă ai noștri nu vorbesc maghiara, atunci nimeni să n-o facă.

Iar ai noștri sunt consecvenți: nu vorbesc maghiara.

Să nu trecem însă cu vederea peste o tehnică de manipulare mică, dar eficientă. Transtelex, care a publicat știrea despre acest caz, citează chiar sursa: ediția online a ziarului românesc Adevărul. În aceasta apare însă și faptul că replica usturătoare și cu adevărat dură nu a venit de la vreun deputat UDMR, ci de la Alexandru Dimitriu, deputat USR:

„Într-adevăr, ţi se întoarce stomacul pe dos când auzi un extremist, un xenofob cum îşi bate joc de instituţia Parlamentului, cum o foloseşte ca tribună pentru a propaga ura din România. Şi nu este singurul de la AUR care face acest lucru. Sunteţi de o ticăloşie cruntă, apăraţi un criminal, pe Călin Georgescu, şi veniţi să daţi nouă lecţii. Călin Georgescu este un mafiot de ultima speţă. (...) Este anormal ca parlamentari ai României să sprijine mafia lui Călin Georgescu şi românii trebuie să vadă acest lucru.”

În traducere:

„Într-adevăr, ţi se întoarce stomacul pe dos când auzi un extremist, un xenofob cum îşi bate joc de instituţia Parlamentului, cum o foloseşte ca tribună pentru a propaga ura din România. Şi nu este singurul de la AUR care face acest lucru. Sunteţi de o ticăloşie cruntă, apăraţi un criminal, pe Călin Georgescu, şi veniţi să daţi nouă lecţii. Călin Georgescu este un mafiot de ultima speţă. (…) Este anormal ca parlamentari ai României să sprijine mafia lui Călin Georgescu şi românii trebuie să vadă acest lucru.”

Din știrea Transtelex, această parte a fost complet omisă – ca și cum toți românii ar fi împotriva noastră, iar doar eroicul UDMR ar lupta singur cu leul.

Propunerea a fost, de altfel, depusă în Camera Deputaților ca moțiune „pentru respingere” – din pur noroc, grație votului comun cu AUR și SOS, Alianța și-a putut păstra poziția de chestor. Din această cauză, la vot, cel care voia să respingă propunerea trebuia să apese butonul DA, iar cel care ar fi vrut să o ducă mai departe, butonul NU. Așa a rezultat scorul final. După cum se poate observa, din cei treizeci de deputați USR prezenți, douăzeci și nouă au votat moțiunea, iar din cei treizeci și patru de liberali prezenți, douăzeci și opt au făcut la fel. Un deputat USR s-a abținut, iar doi deputați PNL au votat împotriva respingerii.
Asta însă nu s-ar încadra în tabloul în care Kelemen Hunor ar vrea să guverneze împreună cu Sorin Grindeanu, așa că nici nu se vorbește despre asta în spațiul mediatic din Transilvania.