Cinci mii de dolari dacă câştigăm, un milion dacă găsiţi fraudă – lista de preţuri electorală a lui Trump

În septembrie promitea încă cinci mii de dolari fiecărui american adult dacă republicanii păstrează controlul asupra ambelor camere ale Congresului, iar acum a anunţat o recompensă de un milion de dolari pentru cei care furnizează informaţii despre fraudă electorală, în cazul în care sesizarea lor conduce la o arestare şi apoi la o condamnare. Înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului, programate pe 3 noiembrie, Donald Trump încearcă prin promisiuni de bani să se asigure că americanii urmăresc scrutinul cu entuziasmul potrivit: de preferinţă să vadă în el o victorie republicană, iar dacă nu, să găsească totuşi ceva spre care să poată arăta cu degetul.

Oferta de cinci mii de dolari Trump a făcut-o în septembrie, la un eveniment al republicanilor de la Dallas, condiţionând explicit plata de păstrarea de către partidul său a majorităţii în Camera Reprezentanţilor şi în Senat. Potrivit unei relatări de la acea vreme a agenţiei AP, îndeplinirea promisiunii ar putea costa peste o mie de miliarde de dolari şi ar necesita aprobarea Congresului, cu alte cuvinte preşedintele a împărţit de pe scenă bani a căror cheltuire nu poate fi decisă de el singur. În campanie, însă, modul condiţional sună de regulă mult mai şters decât afirmaţia că fiecăruia i se cuvin cinci mii de dolari, doar să voteze cum trebuie.

La aceasta s-a adăugat acum oferta de un milion de dolari, anunţată de Trump pe 26 octombrie pe Truth Social, care s-ar aplica atât alegerilor anterioare, cât şi scrutinului de la jumătatea mandatului care se apropie. Condiţia pentru acordarea recompensei promise este arestarea şi condamnarea, aşa că simpla sesizare nu ar îndreptăţi pe nimeni la bani. Pentru efectul politic însă nu e nevoie să se aştepte nici finalizarea unei anchete, nici o hotărâre judecătorească: apelul prezidenţial de a căuta fraudă electorală, susţinut de un milion de dolari, este deja prezent în campanie. Este aproape o invitaţie la dans, mai ales într-un mediu politic în care Trump le explică de ani de zile susţinătorilor săi că sistemul electoral e plin de fraudatori şi că în spatele rezultatelor care îi sunt nefavorabile trebuie căutată vreo maşinaţie obscură. Într-o ţară de această mărime pot exista neregularităţi reale, la fel cum pot exista neînţelegeri, erori administrative şi denunţuri cu rea-credinţă, iar promisiunea unui milion de dolari poate stimula cu uşurinţă apariţia şi a ultimelor două. Pericolul este că, până se va afla ce s-a întâmplat de fapt, o parte a publicului va mai ţine minte doar că s-a mai găsit o fraudă, aşa cum a spus însuşi preşedintele.

Detaliile programului dovedesc, între timp, obişnuita lipsă de rigoare specifică lui Trump: potrivit relatărilor apărute, administraţia nu a precizat unde se poate depune o sesizare, cine verifică informaţiile, după ce reguli se face plata şi, în general, de unde ar veni banii. Când Casa Albă a fost întrebată despre finanţare, cei care au solicitat informaţii au fost trimişi înapoi la anunţul prezidenţial, ca şi cum postarea de pe Truth Social ar fi deopotrivă o alocare bugetară, un regulament de concurs şi o garanţie bancară. În aceeaşi zi de luni, Ministerul Justiţiei a anunţat punerea sub acuzare a patruzeci şi opt de persoane fără cetăţenie americană, în Pennsylvania, California, Florida, New York şi Nevada. Printre cazurile enumerate se află vot fără drept, înregistrare pe listele electorale pe baza unei declaraţii false de cetăţenie şi declaraţii false într-o procedură de naturalizare, mai multe cazuri fiind legate de alegeri anterioare. Potrivit comunicatului propriu al ministerului, este vorba despre acuzaţii, iar simpla enumerare a cazurilor nu dovedeşte existenţa unei fraude naţionale, coordonate, care să fi schimbat rezultatele alegerilor.

Pentru campanie, însă, poate fi utilă deja şi simpla juxtapunere a anunţurilor: preşedintele promite bani pentru descoperirea fraudatorilor, ministerul anunţă că a găsit persoane acuzate de fraudă, iar alegătorul poate avea cu uşurinţă sentimentul că are în faţă dovada funcţionării întregului sistem. De aici nu mai e nevoie decât de un discurs bine cronometrat pentru ca din câteva dosare penale concrete să reiasă din nou o conspiraţie la nivel naţional. Oferta electorală a lui Trump se transformă astfel, încet, într-un serviciu complet: cinci mii de dolari dacă republicanii câştigă, un milion dacă cineva găseşte un caz de fraudă care conduce la o condamnare, în timp ce despre acoperirea financiară şi regulile plăţilor se va discuta cândva, mai târziu. Cum zicea poetul? The Art of the Deal...

Pustiu