Vor remodela și Ținutul Secuiesc, UDMR ne va apăra ulterior

Și a sosit și acest moment, în timp ce întreaga presă maghiară a constatat în tăcere că din nou nu avem niciun cuvânt de spus despre o concepție politică ce probabil va rescrie pentru decenii relațiile și viața de zi cu zi a maghiarilor din Transilvania. Grindeanu a anunțat zilele trecute că guvernul ar duce la bun sfârșit reforma administrativ-teritorială prin angajarea răspunderii în fața parlamentului. Lucrul acesta chiar a putut să ia pe oricine prin surprindere, căci Grindeanu încearcă, după ce a ajuns la putere, să facă exact ceea ce promisese înainte de a o obține. E un lucru rar pe meleagurile noastre mioritice ca un politician să facă ce a promis, dar dacă nu ne amintim, să răsfoim din nou Ugar: am mai scris despre faptul, că Grindeanu numise reforma administrativă drept una dintre primele și cele mai importante sarcini, în cazul în care ar deveni premier sau dacă PSD ar ajunge la guvernare. Prima variantă nu s-a împlinit, însă a doua da.

Desigur, va mai curge multă apă murdară pe Dâmbovița până se va afla dacă individul vorbește serios, dar metoda aleasă — angajarea răspunderii guvernului în fața parlamentului — arată bine ce carte importantă a ajuns acum în mâna PSD. Într-o analiză anterioară am remarcat că PSD ar putea chiar să guverneze bine acum, având toate șansele pentru asta, deși cinismul meu nici atunci, nici acum nu mi-a permis să iau prea în serios această idee. Oricum, e un fapt că angajarea răspunderii în fața parlamentului nu e o joacă de copii: România tocmai și-a format un guvern după o criză de o lună bună, iar Grindeanu a transmis practic că cine vrea să oprească reforma trebuie să adune o majoritate pentru a doborî guvernul. În această procedură nu există, de fapt, un vot final separat pentru proiectul de lege: dacă nu se depune o moțiune de cenzură sau aceasta eșuează, proiectul este considerat adoptat. Și cine ar vrea să-și asume oprobriul de a provoca o nouă criză guvernamentală tocmai pentru a bloca o reformă cerută de multă vreme și, de altfel, cu adevărat necesară? Este puțin probabil ca PNL sau USR să intre cu plăcere în acest joc; va fi mai simplu să nu depună moțiunea, să nu asigure voturile necesare pentru ea, sau eventual să iasă la o cafea în momentul decisiv. Grindeanu, în orice caz, ar vrea să avanseze în acest subiect până la sfârșitul anului, pentru ca la elaborarea bugetului de anul viitor să se poată ține cont deja de reorganizare, ceea ce are, din nou, o logică: ar fi destul de ciudat să se calculeze mai întâi bugetul pentru administrațiile locale actuale, pentru ca apoi totul să fie refăcut, pentru că între timp o parte dintre ele au fost comasate.

Există și un alt semn că atât partea PSD, cât și cea legată de Niculescu din actualul guvern tratează serios această idee: în programul de guvernare apărea faptul că reforma administrativ-teritorială nu poate afecta în mod negativ localitățile locuite de minorități — cel puțin așa poate fi interpretată o formulare destul de vagă în acest sens. (Programul integral de guvernare poate fi descărcat DE AICI!)

Actele normative și reformele cu impact asupra drepturilor minorităților se analizează cu respectarea consultării prealabile, evitând modificările fragmentare. Garantăm menținerea reprezentării parlamentare a minorităților naționale în orice modificare a legislației electorale, inclusiv la reducerea numărului de parlamentari.

adică:

Actele normative și reformele cu impact asupra drepturilor minorităților se analizează cu respectarea consultării prealabile, evitând modificările fragmentare. Garantăm menținerea reprezentării parlamentare a minorităților naționale în orice modificare a legislației electorale, inclusiv la reducerea numărului de parlamentari.

Da, ați citit bine: locurile din parlament ale UDMR sunt garantate în mod explicit, în timp ce reforma administrativ-teritorială a fost rezolvată cu noțiunea vagă de „consultare prealabilă”. Dacă se apropie angajarea răspunderii guvernului pe acest subiect, n-ar trebui să aflăm deja ceva despre niște consultări? — mă întreabă un prieten.

UDMR a încheiat un fel de acord de susținere cu guvernul Niculescu, al cărui conținut UDMR nu l-a făcut public, pentru că nu ne privește pe noi — la fel cum nici Alianța, nici „șeful ardelenilor” nu au spus ce vor face atunci când reforma va ajunge în parlament. Deși, repet, și-au acordat sprijinul lui Niculescu cunoscând programul de guvernare, pe care cu greu l-ar fi scris în aceste cuvinte dacă nu ar fi luat în calcul că, mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul, subiectul va ajunge pe agendă. UDMR însă nu are niciun răspuns viabil la această idee de reformă, iar intelectualitatea maghiară din Transilvania, care în ultimii treizeci și șase de ani, în afară de a ridica la rang de epopee mâncatul din palmă, abia a reușit să ne ofere vreo cunoaștere politică durabilă și utilă, face acum ceea ce știe cel mai bine: tace. Mai târziu va scoate iar din mânecă trucul bine rodat și, susținută de un cinism delirant și de o apărare națională solemnă, va alunga întrebarea, ca tăcerea inițială să rămână, pe cât posibil, intactă. Apoi vine campania electorală, în care tot ce se va auzi va fi îndemnul că trebuie să votăm UDMR, pentru că ei vor repara lucrurile, ne vor apăra, vor rezolva problema și tot așa. Ne-au apărat atât de bine, încât Cheile Bicazului aparțin deja de județul Neamț, iar noi am înghițit asta la fel de frumos și de tăcut cum înghite Kiara Lord maioneza în filmul porno Mărimea contează.

După votul de învestitură al guvernului Niculescu am scris despre faptul că România se schimbă, ne place sau nu, iar între timp se schimbă și Europa: țările în care moda rusească era la ordinea zilei încearcă acum, una după alta, să-și scuture lanțurile. Rezultatele electorale de la Belgrad și Budapesta sunt însoțite de o asemenea sărbătoare, de parcă s-ar fi schimbat regimul — și cine știe, poate chiar așa s-a și întâmplat. Noi, maghiarii din Transilvania, în schimb, ne vărsăm fierea stând în scutecul murdar vopsit cu lalele, și sărutăm mâna celui care, din când în când, ne schimbă scutecul, pentru că tot nu am descoperit toaleta și independența. Așa ajungem la culmea lipsei de glorie, când nu avem niciun cuvânt de spus despre deciziile unei Românii care, stângaci și împiedicat, dar totuși încearcă să se reformeze, decizii care cu siguranță ne vor defini deceniile următoare. Deocamdată nu se discută despre comasarea județelor, cel puțin Grindeanu nu a amintit asta, deși aceasta ar fi una dintre cele mai esențiale și mai controversate chestiuni ale reformei administrativ-teritoriale. În schimb, comasarea primăriilor comunelor mici ar putea ajunge curând pe agendă, iar în zonele cu sate mărunte, printre care și Ținutul Secuiesc, oamenii s-ar putea trezi într-o bună zi că povestea administrativă de sine stătătoare a satului lor s-a terminat, kaput, konyec, Ende. Pentru a selecta limba potrivită, apăsați butonul de resetare — numai că un asemenea buton nu există pe telefon.

Ca să dau și un exemplu practic: ce se va întâmpla cu localități precum Valea Uzului, care de acum nu mai are oficial niciun locuitor, în timp ce disputele privind apartenența ei arată foarte clar unde am ajuns cu gloriosul politicianism al Alianței și cu participarea permanentă la guvernare? Potrivit lui Grindeanu, nu doar numărul de locuitori va fi luat în calcul, ci și alte criterii — iar în contracte, de regulă, tocmai „altele” ascunde tot ce contează cu adevărat. Deocamdată însă nu avem nici măcar o imagine solidă, gândită în comun, despre ce înțeleg actorii politicii interne din România prin reformă administrativ-teritorială și ce ar însemna variantele ei pentru comunitățile maghiare. În schimb, am primit și azi postarea de pe Facebook a lui Kelemen Hunor, în care anunță că ne va apăra cu succes dacă guvernul Niculescu ar vrea să mărească taxele sau nu ar indexa corespunzător pensiile. Nu văd, și nici nu vor să vadă, că politica bazată pe promisiunea consumului nelimitat s-a terminat, la fel cum încet-încet se termină și România în care, în urma unui deal încheiat într-o stațiune balneară românească numită după zeul Neptun, ei ar avea un loc închiriat pe vecie în parlamentul României.

Pentru că România se schimbă, și odată cu ea ne vom schimba și noi; întrebarea e doar dacă vom putea avea un cuvânt de spus în direcția respectivă, sau dacă GPS-ul de pe malul Dâmboviței ne va duce undeva unde nici n-am avut vreodată intenția să ajungem. UDMR, desigur, ne va explica ulterior că așa a fost bine, că asta am vrut mereu și că, de fapt, a reușit din nou să ne apere.

Vouă chiar vi se pare bine așa?

Anna Karczag/Ugar