I-au rupt coastele, a fost fotografiată dezbrăcată – Anzhela a petrecut o jumătate de an în captivitate rusă

Pentru Anzhela Pitsu, și astăzi unul dintre cele mai înfricoșătoare sunete este cel al derulării unei benzi adezive: îi readuce în memorie torturile trăite în captivitatea rusă. A fost ținută timp de o jumătate de an în mai multe locuri de detenție, printre care Olenivka, unde i-au fost rupte coastele, iar mai târziu, într-o colonie penală din Rusia, a fost dezbrăcată și fotografiată goală. În clipele cele mai grele s-a agățat de speranța că va putea din nou să-și îmbrățișeze părinții și fiicele.

La vârsta de patruzeci și nouă de ani s-a alăturat armatei ucrainene, unde a servit inițial ca bucătar, apoi a învățat meseria de artilerist, devenind operatoare de sisteme de rachete antitanc. Invazia rusă pe scară largă a prins-o la Mariupol, unde soldații încercau să-și mențină pozițiile în mijlocul bombardamentelor continue. „Era o tensiune permanentă, ne aflam mereu într-o situație de încordare. Din zori, de la ora patru, veneau avioanele de vânătoare și bombardau” – și-a amintit ea. Când nu mai aveau cu ce să se apere, au decis să încerce să se retragă din oraș.

Anzhela a fost capturată mai târziu de forțele ruse, iar în timpul interogatoriului de la Olenivka a fost bătută grav.

– și-a amintit ea lovitura care i-a rupt coastele. Pe lângă propriile suferințe, a adus cu ea din captivitate și amintirea torturilor suferite de tovarășii ei de arme, și încă tresare atunci când aude sunetul unei benzi adezive care se derulează.

În celula strâmtă erau ținute captive aproape treizeci de femei militar ucrainence, originare din zonele Sumî, Ternopil, Lviv și Mariupol. Se susțineau reciproc pentru a-și păstra forța interioară și a împiedica gardienii să le frângă voința. De Ziua Independenței Ucrainei, trei dintre ele – Vika, Anzhela și Zorjana – au cântat imnul ucrainean: au început încet, dar apoi cu o voce suficient de puternică pentru ca femeile din celula vecină, de dincolo de perete, să le audă, iar acestea s-au alăturat cântecului. Pe 1 octombrie au fost transferate de la Olenivka într-o colonie penală din regiunea Voronej, unde li s-a ordonat să se dezbrace și să se spele. După aceea, Anzhela a fost fotografiată goală. „Am întrebat: ce căutați, ce vreți? Mi-au răspuns: «Caut un tatuaj.» Au pus ceva în partea de sus, cu un număr lung pe el, apoi au început să facă fotografii. În clipa aceea mi-am adus aminte, simplu, de Marele Război pentru Apărarea Patriei” – a povestit ea despre umilință.

Pe 17 octombrie, în celulă nu au mai intrat gardienii, ci soldați, care au pus în mișcare prizonierii de război ucraineni spre locul schimbului de prizonieri. În memoria Anzhelei a rămas și mâncarea primită acolo, pentru că, după multă vreme, era prima dată când aveau parte de hrană adevărată. „Stăteam acolo, nefericite, slăbite. Ne-au dat ceva de mâncare. Doamne, când am văzut cârnatul și cașcavalul, nici nu ne-a venit să credem! Într-o mână pâine, în cealaltă cârnat. După atâta timp, am văzut în sfârșit din nou mâncare adevărată.” Speranța de a se reîntoarce la familie s-a îndeplinit în cele din urmă, iar după captivitate a urmat și un program de recuperare. Într-un apel video i-a spus fiicei sale: „Sunt foarte mândră de tine. Pentru mine ești cea mai frumoasă flori[ce]a din lume. Te iubesc foarte mult, draga mea.” Astăzi îi dau putere hobby-ul ei, credința în victorie și, mai ales, speranța că și toți ceilalți tovarăși de-ai ei, care se mai află încă în captivitate, se vor putea întoarce acasă.