Incompetența totală a UDMR, într-o zi obișnuită

Zilele Maghiare de la Cluj au dat publicității acest film de imagine destinat populației românești, realizat împreună cu Bogdan „Haurențiu” Rădulescu, umorist-marketer-influencer simpatizant al maghiarilor. Potrivit textului, Zilele Maghiare de la Cluj sunt de o importanță fundamentală, întrucât aici maghiarii se pot întâlni cu ai lor, exact așa cum se întâmplă cu românii la Zilele Românești ale Clujului.

Zilele Maghiare de la Cluj sunt organizate de UDMR. ▸ Bineînțeles.

Înainte să spun ce părere am despre acest videoclip, cititorul ar trebui mai întâi să-și testeze propriile cunoștințe și să urmărească filmul:

Aș paria o sumă mare că l-a găsit în regulă – la fel ca și comentatorii:

• așa se face!

• Ce om bun ești, Bob!

• Mulțumim etc.

Nu contest că Bob ar fi un om bun.

Întrebarea este cum a trecut examenul organizatorul, UDMR, cu acest film, în privința faptului dacă are măcar un nivel amator de cunoștințe în domeniul obiectivelor pe care le-a așternut pe hârtie.

Fiindcă, potrivit propriului statut, UDMR este:

asociația de apărare a intereselor, de reprezentare publică și de conciliere a intereselor comunității naționale maghiare din România, care are ca scop protejarea, păstrarea și dezvoltarea identității naționale, precum și realizarea egalității de șanse socio-economice [...]

Este important de observat că din fragmentul citat al statutului nu reiese doar activitatea promisă și scopul urmărit, ci și faptul că UDMR nu este o asociație, ci Asociația , iar în consecință UDMR exclude sistematic pe oricine altcineva din acest domeniu, asumându-și astfel, prin această excludere, și responsabilitatea de a atinge obiectivele stabilite.

De aceea este o întrebare de bază dacă se pricepe măcar la ceea ce și-a asumat: în ultimii 36 de ani, în care progresul (formal) în domeniul drepturilor minorităților s-a produs în esență din cauza obligației țării de a îndeplini condițiile de aderare euro-atlantică, și nu datorită UDMR, măcar au învățat ceva „lalelele roșii”, dacă tot nu au desfășurat vreo activitate utilă.

Din videoclip reiese clar că nu.

Singurul succes al UDMR este că, în 36 de ani, a reușit ca nici privitorii videoclipului, nici alegătorii UDMR, să nu observe greșeala fundamentală de principiu și de metodă pe care au comis-o. Nu în ultimul rând, videoclipul realizat de UDMR întărește și în privitorul român o atitudine greșită.

Mai mult, nu observ nici că „experții în minorități” ai opoziției compatibil cu sistemul, cei de la „Mișcarea pentru o Transilvanie mai Egală”, cu sediul la Cluj-Napoca, ar sesiza astfel de lucruri și ar protesta față de faptul că videoclipul este necorespunzător și chiar anulează rezultatele pe care organizațiile specializate în domeniu, cu ajutor profesionist, și alți activiști civici independenți le-au obținut mergând împotriva UDMR.

Nu e de mirare că nici Mișcarea pentru o Transilvanie mai Egală nu protestează, de vreme ce nici duo-ul Kiss-Toró, care de ani de zile trăiește din bani publici maghiari și români, nu se pricepe la subiect mai mult, și motivația lor este plină de probleme, de exemplu CV-ul lui Tamás Kiss încă nu este disponibil în limba maghiară pe site-ul practic monolingv al instituției guvernamentale care se ocupă de minorități, deși le-am atras atenția asupra acestui lucru acum o lună, dar cui îi pasă. Așteaptă probabil următoarea „femeie” sau vreun outsider din America de Sud care va observa în locul lor ceva, și pe care apoi îl vor putea fura bine.

Să ne fie milă de ei și să le dezvăluim, în sfârșit, ce e greșit la acest videoclip.

Desigur, la Cluj-Napoca nu există oficial „Zilele Românești ale Clujului”, ci doar „Zilele Clujului”. Și așa e bine. La evenimentele clujene, cu atât mai mult la cele oficiale, ar fi normal să vedem prezența culturală maghiară, inclusiv inscripții în limba maghiară, întrucât minoritatea maghiară face în continuare parte din Cluj-Napoca, iar orașul este și un fel de capitală științifică și culturală a maghiarilor din România. Complet independent de faptul că există sau nu, în mod special, „Zile Maghiare” în oraș.

Este de notorietate faptul că, de exemplu, inscripția în limba maghiară de la intrarea în târgul de Crăciun din Piața Centrală a fost în cele din urmă amplasată doar sub presiunea unor structuri de elită formate local și a unor activiști independenți de UDMR, și tot atunci presa maghiară l-a apărat pe viceprimarul UDMR care la rândul ei, apăra primăria, spunând că posterele falsificate de către primărie sunt doar "pentru testare".

Faptul că există diverse zile ale muzicii sau expoziții, zile ale științei, ale sportului, festival de film, nu înseamnă că muzica, arta, știința, evenimentele sportive sau proiecțiile de film sunt excluse din Zilele Clujului. Faptul că există, să zicem, Noaptea Muzeelor, nu înseamnă că muzeele vor fi excluse din Zilele Clujului. Faptul că există zile ale studenților și ziua copilului la Cluj-Napoca, nu înseamnă că programele pentru tineri și copii vor fi excluse din Zilele Clujului – întrucât orașul este alcătuit din propriile sale componente. Același lucru trebuie să fie valabil și pentru maghiari, întrucât maghiarii clujeni, studenții și oamenii care lucrează acolo aparțin, de asemenea, orașului Cluj-Napoca, chiar dacă, din păcate, nu într-un mod la fel de firesc precum în celelalte exemple menționate aici.

Se pare că UDMR și-a imaginat Zilele Maghiare de la Cluj precum ziua femeii din Europa de Est: femeile primesc flori în ziua respectivă, dintr-un motiv oarecare, astfel fiind mult mai ușor ca celelalte zile să nu le mai aparțină. Ba chiar se poate văicări în glumă că, uite, nu există „ziua bărbaților”.

În orice caz, să stabilim clar: nici măcar în glumă UDMR nu ar putea numi Zilele Clujului, pe „propriul” buget, „Zilele Românești ale Clujului”, întrucât, teoretic, scopul UDMR este „realizarea egalității sociale a maghiarilor din România”. În schimb, ei înșiși contribuie activ la faptul ca opinia publică să considere din ce în ce mai mult acest eveniment oficial – care în teorie este pentru toată lumea și despre toată lumea – drept „zile românești”, deși, spre deosebire de denumirea impusă insistent de UDMR, există totuși programe cu tematică maghiară, precum și o traducere maghiară de calitate a broșurii programului, lucru la care probabil că nici acesta nu s-a gândit UDMR-ul „românizator”. Este de neacceptat ca, în loc să lucreze la dezvoltarea acestui lucru, ei să lucreze, în fiecare zi de lucru și de duminică, la desființarea lui.